-
#PayWithAPoem sau o poezie pentru o cafea
21 martie e ziua internațională a poeziei, aleasă de UNESCO în 1999. Conform acestui articol, e menită să celebreze poezia, literatura și discursul liber, sa încurajeze creativitatea, să restabilească dialogul între poezie și celelalte arte, dar și să reamintească de abuzurile, încarcerările și crimele împotriva poeților, scriitorilor și jurnaliștilor din întreaga lume. Julius Meinl, celebrul producător de cafea austriac, profită de această zi și lansează în 2015 o campanie foarte frumoasă: plătește o cafea cu o poezie. Scrisă de tine sau de poetul tău preferat. Am aflat de campania asta fix la timp, adică aseară, frunzărind Facebook-ul. Totodată am aflat și că azi e Ziua Internațională a Poeziei. Aseară am…
-
Până și Ada are un venit
„… în Germania. Numai eu nu.” ar fi continuarea titlului. Si continuarea continuării ar fi: „Numai eu și Ricky nu facem bani aici.” Desigur că vorbesc despre banii din alocația Adei, bani care au venit cu foarte mult timp înainte decât ne așteptam. Dar să o iau de la început. *** articol care ar putea interesa doar persoanele care sunt sau intenționează să se mute în Germania *** Înainte să ne mutăm, Nicoleta (doamna drăguță pe care am cunoscut-o pe grupul de mame din Germania) mi-a povestit despre alocația de aici și despre ce trebuie să fac. Am mai citit apoi pe același grup de Facebook că unele mame așteptau…
-
Șocată și îngrețoșată și neplăcut surprinsă
Am auzit în câteva rânduri și-am citit în câteva locuri că Berlin is not Germany. Mi-au povestit mamele la întâlnire că au văzut bărbați urinând în mijlocul șoselei sau defecând (să nu vorbesc urât) la intrarea în supermaket. Sau chiar cupluri făcând sex în metrou. N-am avut „privilegiul” până acum să fiu martoră la așa ceva – nu că mi-aș dori – dar am fost la altele două, care m-au făcut să-mi adun mandibula de pe jos. Martorii lui Iehova În Timișoara, martorii sunt insistenți și nu se lasă cu una cu două. Cu toate astea, pe la noi n-au mai fost în vizită demult, am și uitat de existența…
-
Fructul interzis
Autor: Nedjma (pseudonim) Titlu original: L’Amande Traducere: Valentin Protopopescu (Ed. Trei) Naționalitate: magrebiană Gen: roman erotic Anul apariției: 2004 Nr. pagini: 216 (Ed. Trei) Ecranizare: – Alte cărți de același autor: – Nota mea: 3,5/5 Îmi aduc aminte perfect anul în care Fructul interzis mi-a stârnit interesul. Era 2007 și eu încă nu descoperisem literatura arabă, viața interzisă a femeilor musulmane, oprobriile cărora le făceau față și, evident, lipsa de drepturi. În schimb, descoperisem de ceva vreme literatura erotică, lucram pentru industria erotică (hooo, citiți aici), deci eram cumva interesată și intrigată de subiect. Iar Fructul interzis are un subtitlu: Romanul erotic al unei femei din lumea arabă. Acuma,…
-
Un scutec ca o îmbrățișare
E destul să știi puțină engleză ca să îți dai seama că scutecele despre care vorbesc se numesc Huggies. Sunt sigură că mamele au auzit de ele, chiar și eu auzisem înainte să vină Ada pe lume, doar că până acum o lună nu am apucat să le și testez. Așa cum am scris într-un articol mai vechi, am încercat câteva branduri de scutece și mai ieftine și mai scumpe, așa că știu ce caut, ce nevoi avem (și eu și Ada) de la ele și ce condiții trebuie să îndeplinească pentru a rămâne în familie. Am primit cu bucurie propunerea celor de la Huggies de a testa noile Huggies…
