-
La a doua conferință DIAN (2026) despre Alzheimer-ul familial
Imediat după ce m-am așezat pe scaun în sala de la Institute of Child’s Health din Londra, am scris asta pe Facebook: În 2023 încă nu mă obișnuisem cu ideea, încă nu se vedea nici urma unei luminițe de la capătul tunelului, încă nu eram suficient de la curent cu cercetările. Am scris asta pe Facebook și articolul ăsta pe blog. Sentimentul pe care l-am avut după terminarea conferinței a fost că sunt destul de puține lucruri care îmi sunt complet necunoscute. S-a vorbit despre teste clinice, despre scopul ultim de a putea preveni Alzheimer-ul, despre metoda SILK și targetarea proteinelor TAU, despre noul medicament (Remternetug) care va intra în…
-
Aș vrea să fiu colega de clasă a Adei
Heeei, iar n-am mai dat pe blog de o grămadă de timp. Acum că am legat contul de Instagram de contul de Facebook al blogului, am impresia că nu mai lipsesc atât de mult, dar ce vanitate să cred că sunt așteptată aici cu sufletul la gură :)) S-au adunat multe de când n-am mai scris și totuși nimic foarte important de scris în jurnal. Dar ultimele două săptămâni merită notate și de vineri încolo voi avea noutăți și despre Alzheimer. Azi vreau să vă povestesc ce mișto e să fii copil în Germania sau ce mișto e să ai o clasă și oportunități ca Ada. I-am spus și ei…
-
Patru zile în Țările de jos
Sunt în urmă de tot cu scrisul pe blog, dar cine urmărește pagina de Facebook a blogului, știe ce mai fac pentru că am legat contul de Instagram de ea și tot ce postez acolo se duce și pe pagină. Țelul principal al mini-vacanței din Țările de Jos (Doamne, ce greu mă obișnuiesc să folosesc numele ăsta) a fost Giethoorn, unul din locurile de tip ‘bucket-list’ deși avem și noi chiar lângă Berlin ceva foarte asemănător: Spreewald. Apoi am adăugat pe listă muzeul Corpus, văzut de Ada și de mine pe Instagram, Keukenhof la recomandarea Sotzului care mai fusese acolo (și de care evident știam, dar mă îngrijora puhoiul de…
-
Ieșiri
Aș fi păstrat ideea pentru o postare la finalul lunii martie, dar iar se adună lucruri despre care vreau să scriu și o să continui să amân. Așa că la puțin după jumătatea lunii vă povestesc despre ieșirile din prima parte a ei, care au fost deja destule. Mi-am propus să scot familia din casa măcar duminica, să ne deconectăm de la televizor și telefoane, să ne reconectăm între noi când nu trebuie să pregătim proiecte pentru școală, repetat pentru teste sau trebăluit prin casă. A contribuit și venirea primăverii, soarele strălucitor și gradele peste 0. La cardiolog Nu e tocmai ieșire de plăcere, însă notez aici că s-a întâmplat.…
-
O săptămână pentru sufletul meu (II)
Deja nu mai număr de câte ori am fost la Budapesta, dar sunt sigură că e orașul străin pe care l-am vizitat sau tranzitat cel mai mult. Anul trecut l-am ales pentru întâlnirea cu Anca și Oana, anul ăsta, pentru o întâlnire cu membrele clubului de carte în care suntem de 10 ani. De ambele dăți, considerentul a fost același: să fie ușor de ajuns și din România și din alte locuri de prin Europa. Dar mai întâi să vă vorbesc despre acest grup. În 2016, când am emigrat în Germania, am lăsat în urmă multe obiceiuri și plăceri la care nu mă gândisem înainte să ajung acolo. Preocupările se…
