-
Aș vrea să fiu colega de clasă a Adei
Heeei, iar n-am mai dat pe blog de o grămadă de timp. Acum că am legat contul de Instagram de contul de Facebook al blogului, am impresia că nu mai lipsesc atât de mult, dar ce vanitate să cred că sunt așteptată aici cu sufletul la gură :)) S-au adunat multe de când n-am mai scris și totuși nimic foarte important de scris în jurnal. Dar ultimele două săptămâni merită notate și de vineri încolo voi avea noutăți și despre Alzheimer. Azi vreau să vă povestesc ce mișto e să fii copil în Germania sau ce mișto e să ai o clasă și oportunități ca Ada. I-am spus și ei…
-
Patru zile în Țările de jos
Sunt în urmă de tot cu scrisul pe blog, dar cine urmărește pagina de Facebook a blogului, știe ce mai fac pentru că am legat contul de Instagram de ea și tot ce postez acolo se duce și pe pagină. Țelul principal al mini-vacanței din Țările de Jos (Doamne, ce greu mă obișnuiesc să folosesc numele ăsta) a fost Giethoorn, unul din locurile de tip ‘bucket-list’ deși avem și noi chiar lângă Berlin ceva foarte asemănător: Spreewald. Apoi am adăugat pe listă muzeul Corpus, văzut de Ada și de mine pe Instagram, Keukenhof la recomandarea Sotzului care mai fusese acolo (și de care evident știam, dar mă îngrijora puhoiul de…
-
Ieșiri
Aș fi păstrat ideea pentru o postare la finalul lunii martie, dar iar se adună lucruri despre care vreau să scriu și o să continui să amân. Așa că la puțin după jumătatea lunii vă povestesc despre ieșirile din prima parte a ei, care au fost deja destule. Mi-am propus să scot familia din casa măcar duminica, să ne deconectăm de la televizor și telefoane, să ne reconectăm între noi când nu trebuie să pregătim proiecte pentru școală, repetat pentru teste sau trebăluit prin casă. A contribuit și venirea primăverii, soarele strălucitor și gradele peste 0. La cardiolog Nu e tocmai ieșire de plăcere, însă notez aici că s-a întâmplat.…
-
O săptămână pentru sufletul meu (II)
Deja nu mai număr de câte ori am fost la Budapesta, dar sunt sigură că e orașul străin pe care l-am vizitat sau tranzitat cel mai mult. Anul trecut l-am ales pentru întâlnirea cu Anca și Oana, anul ăsta, pentru o întâlnire cu membrele clubului de carte în care suntem de 10 ani. De ambele dăți, considerentul a fost același: să fie ușor de ajuns și din România și din alte locuri de prin Europa. Dar mai întâi să vă vorbesc despre acest grup. În 2016, când am emigrat în Germania, am lăsat în urmă multe obiceiuri și plăceri la care nu mă gândisem înainte să ajung acolo. Preocupările se…
-
O săptămână pentru sufletul meu (I)
Sper că din mai să nu fie doar o săptămână pe an, ci mai multe vizite de câte 4 zile. Din 15 mai vom avea din nou zboruri directe Berlin-Timișoara și, dacă n-aș aștepta niște programări care mă vor ține în Berlin cel puțin 4 luni (să sperăm 6), aș fi cumpărat deja bilete să mă întorc în România. Tocmai din cauza zborurilor am scurtat vizita în Timișoara și am combinat-o cu cea în Budapesta, ca să nu plătesc 4 zboruri, ci doar două. În România era destul de urgent să merg pentru că nu mai vreau să amân treburile administrative legate de casa de la sat și pământurile pe…
