-
“Intre zi si noapte” – Henriette Yvonne Stahl
O reclamă pentru generația nouă ar suna cam așa: Scris în 1942, romanul are în centru un personaj feminin, Zoe, pe care am putea-o lesne caracteriza ca unhinged, cu traume familiale severe, dependențe, abuzuri de toate felurile, cu un trecut și un comportament misterios – magnetul potrivit pentru Ana, o tânără cu complex messianic, hotărâtă să îi fie alături orice ar fi. Felul în care Henriette Yvonne Stahl pătrunde în mintea Anei, prietenia ei cu Ștefan Banea – greu de închipuit la vremea aceea și din cauza diferenței de vârstă și a sincerității cu care își vorbesc – descrierea grotescului și a mizeriei familiei Vrânceanu Mihalcea, relația foarte…
-
Rezumat de octombrie
Am clipit și se duce și luna mea iubită, lăsând în urmă culorile astea superbe, lumina caldă a soarelui rece. Am mereu o nostalgie când mă uit la cer la păsările călătoare, pe care abia în ultimii câțiva ani le-am băgat în seamă. Acum, când ies de la birou, tot cu ochii pe sus sunt să le însoțesc cu privirea până îmi ies din câmpul vizual. Chiar ieri văzusem patru berze când mergeam cu mașina la cumpărături – eu conduceam – și abia puteam să îmi iau ochii de la ele, până a ridicat Ada vocea la mine 😀 Upsi! Nu s-a întâmplat mare lucru nici în octombrie, însă îmi…
-
Sumarul ultimelor trei programări la neurolog
A trecut mult timp de când nu am mai scris despre controalele mele sau despre ce se întâmplă în lumea Alzheimerului și a cercetării lui. Anul ăsta am avut deja 3 întâlniri cu neurologul meu, dar n-am povestit aici despre ele și deja am cam uitat ce s-a întâmplat pentru că au fost mai mult discuții și planuri. În ianuarie am vorbit despre posibilitatea de a lua parte la studiul de testare a Lecanemabului când va fi disponibil în Germania. Vorbea cu multă înflăcărare și eram aproape sigură că se va întâmpla, însă din păcate nu încă. Și tot nu se știe dacă voi putea lua parte pentru că cei…
-
Intamplari din septembrie
Noroc că mai deschid blogul din când în când și mai citesc articole vechi, că uitasem că la un moment dat, prin 2023 făceam niște rezumate ale săptămânii și mi-a plăcut să îmi aduc aminte. Așa că aș relua obiceiul că e potrivit pentru a ține o evidență mai riguroasă. Voi începe cu primele trei săptămâni din septembrie. In prima săptămână am fost singuri acasă pentru că Ada a fost în cantonament cu doi copii din grupa ei de canoe. În timp ce ea s-a distrat și a învățat chestii noi, părinții s-au ocupat de casă și de relaxare. Ca de obicei, mici lucrări în grădină pentru sistemul de irigare…
-
“Cocoșata” – Saou Ichikawa
Cocoșata e una dintre acele cărți care îți pune în față o oglindă nemiloasă și te face să îți privești în suflet, nu chipul ți-l caută când citești. În mod ironic, pentru Shaka, chipul și corpul sunt sunt țintele în care se înfig privirile, ele sunt cele care îi fac existența o povară atât sieși, cât și celor din jur. M-am simțit rușinată de ignoranța mea, de lipsa de atenție la oamenii cu dizabilități, de faptul că nu îmi puneam nici măcar întrebări referitoare la umilințele la care sunt expuse, la neputința de a se apăra, uneori nici măcar verbal. Ca o palmă peste fața a fost cartea asta. Coloana…
