6 ani fără

E anul în care mă simt cel mai departe de el. Ca și când aș fi plecată într-o călătorie lungă și urmează să ne reîntâlnim când mă întorc. Din cauza asta nu îmi e foarte dor el. Cred. Sper. Doar că nu eu sunt cea plecată în călătoria lungă, ci el. Măcar e cu mama mea, nu e singur. Îl au și pe Benny, sunt o familie acolo unde sunt.

Eu am familia mea aici unde sunt și sunt convinsă că multe lucruri din viața noastră nu s-ar fi așezat fără o mână de ajutor de la el, de la ea.

Cuvintele pe care le simt și gândurile pe care le port cu mine le-am scris într-o poezie. Poezie pe care el n-o s-o citească niciodată, iar eu o am doar pe telefon. Și pentru că nu mai am cuvinte, doar sentimente, mai las aici o melodie. Pe care n-o va asculta niciodată.

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge