salată de roşii
-
Patru zile în Țările de jos
Sunt în urmă de tot cu scrisul pe blog, dar cine urmărește pagina de Facebook a blogului, știe ce mai fac pentru că am legat contul de Instagram de ea și tot ce postez acolo se duce și pe pagină. Țelul principal al mini-vacanței din Țările de Jos (Doamne, ce greu mă obișnuiesc să folosesc numele ăsta) a fost Giethoorn, unul din locurile de tip ‘bucket-list’ deși avem și noi chiar lângă Berlin ceva foarte asemănător: Spreewald. Apoi am adăugat pe listă muzeul Corpus, văzut de Ada și de mine pe Instagram, Keukenhof la recomandarea Sotzului care mai fusese acolo (și de care evident știam, dar mă îngrijora puhoiul de…
-
Sa vorbim despre noiembrie
Iată-ne din nou la articolul recapitulativ despre ce-am mai făcut de când n-am scris. Simt că iar neglijez blogul în favoarea Instagramului și, din păcate, nici nu mă deranjează foarte tare. Dar voi scrie măcar articole de astea lunare ca să las undeva scris. Și recenzii. Noiembrie a fost luna în care a venit iarna. D’ooh! Spun asta pentru că am avut o toamnă foarte frumoasă, a avut și noiembrie zilele ei cu soare, însă dintr-o dată au venit temperaturile joase. Sub minus doar noaptea, însă or să aibă grijă de ger ianuarie și februarie, nu mă îndoiesc de asta. Noroc că mi-am luat geacă-plapumă astă-vară de la mare :))…
-
Intamplari din septembrie
Noroc că mai deschid blogul din când în când și mai citesc articole vechi, că uitasem că la un moment dat, prin 2023 făceam niște rezumate ale săptămânii și mi-a plăcut să îmi aduc aminte. Așa că aș relua obiceiul că e potrivit pentru a ține o evidență mai riguroasă. Voi începe cu primele trei săptămâni din septembrie. In prima săptămână am fost singuri acasă pentru că Ada a fost în cantonament cu doi copii din grupa ei de canoe. În timp ce ea s-a distrat și a învățat chestii noi, părinții s-au ocupat de casă și de relaxare. Ca de obicei, mici lucrări în grădină pentru sistemul de irigare…
-
“Cocoșata” – Saou Ichikawa
Cocoșata e una dintre acele cărți care îți pune în față o oglindă nemiloasă și te face să îți privești în suflet, nu chipul ți-l caută când citești. În mod ironic, pentru Shaka, chipul și corpul sunt sunt țintele în care se înfig privirile, ele sunt cele care îi fac existența o povară atât sieși, cât și celor din jur. M-am simțit rușinată de ignoranța mea, de lipsa de atenție la oamenii cu dizabilități, de faptul că nu îmi puneam nici măcar întrebări referitoare la umilințele la care sunt expuse, la neputința de a se apăra, uneori nici măcar verbal. Ca o palmă peste fața a fost cartea asta. Coloana…
-
Primele două săptămâni din martie
Chiar dacă a doua doar a început, știu deja cât de stresantă va fi și apoi cât mă va recompensa. Dar vreau să povestesc despre ele pentru că amândouă săptămânile au fost foarte pline (și nu cu lucruri faine) și foarte stresante. Mărțișorul l-am sărbătorit cu niște prieteni pe care i-am invitat la o musaca și un tiramisu, făcute de mine, deci a fost relaxant că doar am stat și-am povestit. Duminică de după era plănuită altfel, însă pentru că am început să vând mobila din living pentru renovarea ce urma să vină, eu am rămas acasă în timp ce Sotzu’ a dus copilul și pe o colegă de clasă…
