Nu? Nici nu mă mir, la câte cuvinte noi apar pe internet în fiecare zi. Pare că avem nevoie să denumim orice, și, ca filolog, asta ar trebui să mă bucure. Însă uneori mă obosește să învăț constant termeni noi care descriu stări, acțiuni sau… chestii în general. Și ce mă frustrează e că unele nu par să aibă nici o legătură cu acțiunea în sine. De exemplu ‘gaslighting’. Citiți aici  de unde vine… nu știu cui i-o fi venit ideea să se duca până la o piesă de teatru uitată de lume din 1938 pentru a denumi un comportament. En fin… să ne întoarcem la glimmers, de care și…

Dacă tot v-am povestit de Google Calendar, răspunsul dat Biancăi mi-a dat ideea de a va povesti despre alt serviciu al Google-ului pe care îl folosesc des și mă ajută cu organizarea călătoriilor. O listă, însă cu vizalizare 🙂 Google Maps e un serviciu folosit peste tot și de toată lumea. Dacă nu pentru a găsi anumite adrese sau pentru a verifica mijloacele de transport, poate și doar pentru a va plimba pe străzi cu Street View (pe care eu îl folosesc foarte, foarte rar, dar știu persoane care fac asta zilnic). Însă de când am descoperit listele, doar așa îmi organizez călătoriile. Sunt conștientă că nu am descoperit eu…

Voi, mame, când ați fost ultima oară la dans? În club, la nuntă, doar voi cu o prietenă? Eu nu îmi aduc aminte. Cred că ultimul dans cu prietenele mele a fost în 2022, când am fost la Întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Am dansat ca pe vremuri, pe tocuri și îmbrăcată fancy, cu fetele mele, cu același extaz și chef de viață pe care îl aveam și în cluburi în anii de facultate. Și de atunci nimic. Întotdeauna mi-a plăcut să dansez. Din gimnaziu până prin facultate, dansam prin casă cu muzica la maxim, cam ca și Meredith cu prietenele ei. Însă la un moment…

De când m-am reapucat de scris îmi mai răsfoiesc blogul să îmi reamintesc ce am scris. Și de multe ori am scris cum simțeam că trece viața pe lângă mine și doar mi se întâmplă lucruri. Eram mai tânără și fără copil și totuși aveam perioade în care doar făceam și rezolvam și foarte puțin mă relaxam sau îmi luăm timp să savurez experiențe. Cu timpul am ajuns să trăiesc așa la foc continuu și să am prea puține minute sau ore (la zile nici nu îndrăznesc să visez) în care să stau pur și simplu. Mereu e ceva de făcut, undeva de ajuns, cu cineva de vorbit și plănuit…

S-au adunat cam multe de cand n-am mai scris retrospectiva, dar recupererez. A fost vreme tare nasoala in Berlin o lunga perioada de timp. Asta a insemnat stat in casa, iesit in locuri inchise sau indurat ploaie marunta si enervanta. Inainte de excursia la Hamburg, am avut o saptamana in care nu am avut timp sa ma relaxez nici macar jumatate de ora. In fiecare zi, dupa lucru, ba faceam lectii cu Ada, ba aveam undeva de mers si rezolvat ceva, ba un concert aparut din senin, apoi pregatiri si apoi umblat mai mult de 45km in Hamburg. N-a fost o saptamana prea usoara si evident am fost cam irascibila.…