…am aflat sâmbătă ce aș simți: panică în primul rând, mâhnire (dacă asta ar fi traducerea pentru “grief”), frustrare, furie, neputință, învinuire. Am plâns puțin pe Facebook din dorința de a da o explicație oricui intra pe blog și dădea de altceva, dar și pentru a evita ca lumea să mă înștiințeze ce s-a întâmplat. Vineri am anunțat doar schimbarea vestimentară a blogului pentru că după niste update-uri de pluginuri și WordPress unele dintre ele au intrat în conflict unul cu altul. Între timp am aflat care, însă erau destule chestii în neregulă în bucătăria internă și tehnică a blogului care trebuiau reparate, că fiind lăsat de izbeliște atâta amar…

Dacă urmăriți pagina blogului de Facebook, poate ați văzut sondajul de opinie în care vă ceream părerea referitor la frecvența cu care v-ar interesa să primiți un Newsletter al blogului. În urma multor răspunsuri a câștigat varianta 2, aceea pe care aș fi ales-o și eu, dar m-aș fi adaptat la oricare ar fi câștigat. Înainte de toate, dacă vă abonați: Verificați și folderul de SPAM, deși MailPoet asigură că nu va fi cazul. Dar să fim siguri! Nu uitați să confirmați abonarea! Fară confirmare nu se livrează Newsletterul. De ce un Newsletter? Primul și cel mai sincer răspuns e: pentru că mulți cititori fideli mi-au scris de fiecare dată…

În loc de bilanț sau retrospective, la a 17-a aniversare a blogului, voi lăsa nostalgia să îl celebreze. Acum ceva vreme am întrebat pe pagina de Facebook ce bloguri personale mai citiți/există. Din păcate foarte puține și majoritatea sunt nișate (călătorii, parenting, cărți, lifestyle etc). Pot număra pe degetele de la o mână cele care sunt scrise ca formă de jurnal + opinie. Mă întristează asta, în special pentru că un articol din 2022, intitulat chiar Bring back personal blogging, mi-a adus aminte cât de faină a fost perioada aia de la începuturi. Câtă interacțiune în comentarii, câte idei preluate și câte replici date. Mă uit la acel 0 sfidător…

Mă miram în 2014 că trecuseră doar 3 ani de la ultima schimbare (de asta am păstrat și titlul), d’apăi acuma că au trecut 10? Bine, acum nu m-am mirat că nu e ca și când asta ar fi fost o prioritate pentru mine în toții anii ăștia. Însă cea veche era demodată, deși funcțională, însă dacă tot petrec tot mai mult timp aici, să am mai multă grija și de aspect. Pentru a rămâne în posteritate, așa arăta în martie blogul meu. Din păcate nu am făcut nici un screen shot înainte să activez tema nouă, așa că am recurs la Wayback Mashine. Spre deosebire de ceilalți ani, în…

Sunt unele bloguri care au luat o anumită turnură după un eveniment important din viața autorilor. Lucrul ăsta m-a făcut nostalgică după articolele care m-au atras acolo in the first place, dar în timp, fie le-am acceptat și-am continuat să le citesc pentru că încă mai găseam ceva acolo, fie le-am dat uitării odată cu ștergerea din feed reader. De când m-am mutat la Berlin, blogul meu e unul dintre aceste bloguri. Scriu aproape doar despre două subiecte: Ada și Berlin*. Pentru mine nu-i un lucru rău, evident, scriu despre ce mi se întâmplă și despre noua viața pe care o iubesc, chiar și cu micile neplăceri și greutăți. Însă…