In urma reintroducerii blogului printre activitatile mele (dar sa nu ne entuziasmam prea tare, ca poate imi trece, viata e imprevizibila), am ajuns la doua concluzii: 1. Am ramas in urma rau de tot. Nu mai am nici cea mai vaga idee despre ce s-a intamplat pe scena blogurilor din Romania, care dintre vechii mei prieteni bloggeri inca mai scriu, cine a mai aparut, cum stam cu idolii blogosferei. Nu ca n-as putea scana si verifica si obtine toate aceste informatii, da’ in afara de prima intrebare… nu prea cred ca sunt cu adevarat curioasa sa aflu. Si cand spun ca am ramas in urma ma refer mai ales la…

Și prin devreme mă refer la vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani. Înainte să vi se pară că acest articol e un sfat, o impunere, o părere drastică, vreau să tineți cont că pentru mine acest motiv a fost unul foarte important. Nu vreau să spun să faceți așa că așa am făcut eu sau că gata, am un copil, îmi permit să emit raționamente de genul. Când am anunțat pe blog că am rămas însărcinată, am spus și cât de întâmplător s-a petrecut, cât de pe neașteptate ne-a luat, cât de nepregătiți eram pentru un copil pentru că aveam alte planuri. Deci planificarea n-a existat mai deloc,…

Prea multe articole am dedicat deja băgării nasului în oalele care nu fierb pentru persoana proprie, dar încă unul nu strică. De data asta nu mă vizează pe mine, dar m-a inspirat articolul Gretei și  mă gândeam la răspunsul pe care l-aș da eu dacă aș fi într-o situație de genul. Pe scurt, Greta vorbește despre o întrebare pe care foarte mulți o pun unui cuplu care e de mult timp împreună. Dacă nu-s căsătoriți, evident întrebarea e „Când vă luați?”, iar dacă sunt: „Când vine bebe?”. Întrebarea care o sâcâie și-o supără pe Geta e a doua, cea cu copilul, pentru că Greta, la fel ca și alte femei,…

Că mie mi-a adus tot ce mi-am dorit. Inclusiv lucrurile abstracte, de suflet, dorințele îndeplinite. Când eram adolescentă, aproape vreo 3-4 ani la rând, cu 3 seri înainte de Crăciun, mă proțăpeam în fața geamului și îmi puneam o dorință cu speranța că Moș Crăciun mi-o va îndeplini. Evident că nu credeam în existența lui, dar când îți dorești un anumit iubit, te închini la orice sfânt, nălucire sau biserică pentru a-l cuceri. Nu discutăm aici această apucătură caraghioasă a adolescenței, ideea e că everything turned out fine, ca să zic așa. Nu știu dacă rugămințile mele pentru Moș Crăciun au dus la îndeplinire ce îmi doream, ideea e că…

PS, nu de la Play Station, ci de la Post Scriptum. Nu le înțeleg rostul lor în articole, în comentarii fie pe bloguri, fie pe Facebook, fie oriunde pe internet. Post Scriptum-urile au fost utile în scrisori, în alea scrise de mână, care aproape că au dispărut odată cu prezența calculatoarelor și a imprimantelor în fiecare casă. Când scrii de mână și îți lași ideile să alerge pe hârtie e normal să uiți ceva. Când termini de scris, recitești și îți dai seama că ai uitat să spui ceva important. Așa că la final, după „Cu drag, Gigel”, bagi un PS în care mai scrii câteva rânduri sau chiar o…