cherry tomato
-
Ada, recrutată de un club sportiv – articol cu lacrimi
Săptămâna trecută s-a întâmplat ceva ce eu am văzut doar în filme. În cei aproape 9 ani de când trăim în Germania nu am auzit pe nimeni vorbind despre asta și nici din România nu au venit vești că se practică. În România știam că, pentru a face parte dintr-un club sportiv, părinții își duc copiii să îi înscrie, nu vine clubul la copii să îi recruteze. L-am întrebat pe Sotz cum a fost pentru el când a făcut înot de performanță și mi-a spus că au venit oamenii de la bazin, i-au băgat pe toți în autocar și i-au dus să înoate, triindu-se natural. Dar nu un club sportiv.…
-
Micul Prinț – spectacol de dans contemporan
Menționasem în articolul de ieri că duminică am fost la un spectacol, dar n-am vrut să-l numesc sau să dau mai multe detalii despre el, pentru că merită un articol doar al lui. Întâlnirea mea cu Micul Prinț a fost prin gimnaziu, dacă nu mă înșel. Dacă mă înșel, atunci cu siguranță a fost în liceu, pentru că în fiecare an, manualul de franceză avea un fragment de citit și analizat și învățat cuvinte noi din cartea lui Antoine de Saint-Exupery. De-a lungul anilor l-am întâlnit cu diverse ocazii, în special prin librării, pe felicitări sau obiecte vestimentare. Când Ada a primit cartea foarte frumos ilustrată, i-am citit-o. Am văzut…
-
Micile bucurii ale zilelor trecute
Săptămâna trecută a fost iar destul de plină. Cu toate astea, m-am ținut de regula să nu mai fac mai mult de un lucru pe zi în afară de job. În weekend e OK și două chestii, însă nu de lungă durată. Deh, de la o vârstă trebuie să gestionezi timpul astfel încât să te și bucuri de ce faci, nu doar să bifezi. Așadar, ce s-a întâmplat săptămâna trecută? Marți, după ce am aflat luni de ea de pe Instagram, am fost să vizitez un nou concept de librărie din oraș. E o combinație între cafenea, restaurant și librărie, am pus-o pe Instagram, nu și pe blog sau pe…
-
Survival Race Kids – ultima activitate din vacanța mare
Nu ne-am propus să îi încărcăm Adei programul în vacanța asta de vară, însă s-a nimerit să fie foarte ocupată. Ceea ce nu e rău deloc. Citisem acum ceva timp acest articol de pe Republica și mi-a rămas în minte asta: De 5 săptămâni, de când sunt în tabără, cu grupuri de copii până la 14-15 ani, unul nu a întrebat de telefon. Când i-au întrebat părinții de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi: “Păi, dacă am avut tot timpul ce face!!’ Cu cât au mai multe de făcut, cu atât stau mai departe de ecrane. Fac o paranteză pentru a povesti un pic despre cum se iau…
-
Ada în prima ei tabără
Una dintre cele mai frumoase părți ale copilăriei și adolescenței mele au fost taberele școlare. Cred că în afară de clasa a III-a și a VIII-a, în fiecare an am mers fie cu învățătoarea sau profesorii mei, fie cu alți dascăli din școală sau ai prietenilor mei. Doar în clasa a XI am fost singuri de capul nostru. Deci când am auzit anul trecut că una dintre colegele ei merge în tabără, m-am activat instant. Fiind amică cu mama fetei, mi-a dat toate detaliile, dar Ada încă nu era pregătită să se despartă de noi o săptămână întreagă. Însă după ce colega s-a întors și i-a povestit, anul ăsta s-a…
