io, io şi iarăşi io
-
Vreau mai puțin
Planurile de început de an sunt un obicei pe care nu îl mai practic demult. Cred că de când am luat pauză de la blog. Nu o să mă apuc din nou de ele, să îmi setez targeturi, țeluri și deadline-uri, am calendarul prea plin să mai adaug dorințe în el. Însă tot vreau să las aici scris că în 2025 vreau mai puțin. Așa cum scrie în imaginea de mai sus: mai puțin stres, mai puțină alergare dintr-o parte în alta, mai puține evenimente, mai puține deplasări. Dacă ați urmărit retrospectivele, în special cele cu ieșiri și călătorii… ați văzut că am fost tare ocupată. Aș putea spune că…
-
Retrospectiva 2024 – Capitolul II: Călătoriile
La sfârșitul lui 2022 făceam o retrospectivă a anului pe categorii și mi-a plăcut, deci o să continui la fel și pentru 2024 cu diverse capitole, ca să acopăr tot ce a fost important. Călătoriile sunt întotdeauna o parte importantă a vieților noastre și anul care se încheie a fost fooooarte plin de deplasări de toate felurile și în toate formulele. Să începem deci. Februarie Dublin – am detaliat pe larg în mai multe postări (introducere, la plimbare, fabrica Guiness, fabrica de ciocolata, pentru cititori) despre vacanța în 3 în capitala Irlandei, de unde eu m-am întors pentru a doua oară cu Covid. Și prima oară când am fost singură…
-
Noutăți despre studiul Alzheimer de la simpozionul DZNE
Mărturisesc că e prima oară când caut explicația cuvântului simpozion pentru că întotdeauna l-am asociat cu o emisiune de pe vremuri de la TVR și, dacă îmi amintesc bine, era despre muzică. Dar acum înțeleg că e termenul potrivit pentru această întâlnire la care am fost la Würzburg, invitată fiind de cei care se ocupă cu studiul DIAN din care fac parte. Vinerea trecută am călătorit singură la Würzburg pentru acest eveniment al Deutsches Zentrum für Neurodegenerative Erkrankungen. M-am instalat în cameră și am pornit să explorez orașul până când urma să mă întorc pentru începerea evenimentului. Când am coborât în foaier să ne cunoaștem… am constatat că toți se…
-
Ziua mea și cadourile ei
Săptămâna trecută am împlinit 41 de ai. Inițial scrisesem că nu îi simt decât fizic, pentru că mental sunt pe la 30. Dar nici asta nu sună corect pentru că la 30 de ani aveam alt mindset. Acum mă simt mai înțeleaptă, cred că asta e cuvântul. Dacă nu aș trage de mine în toate părțile să fac și să dreg, aș fi chiar OK din toate punctele de vedere. Dar fiind permanent obosită, nu mai am timp să meditez la chestii emoționale decât foarte puțin. Însă la 41 de ani mă pun pe primul loc, mă gândesc la binele meu, spun NU când chiar simt că e NU cu…
-
21 Septembrie
S-a dus, dar nu o las să treacă nemenționată pe blog. În primul rând pentru că pentru mine are o dublă însemnătate și, după noile evenimente, poate triplă. Pe 21 septembrie 2013 a avut loc cea mai frumoasă nuntă la care am fost eu. Pentru că a fost a mea și a fost exact așa cum mi-o doream pe atunci. A fost și tristă, pentru că lipseau oamenii mei cei mai importanți, însă m-am axat pe lucrurile pozitive și am lăsat lacrimile să curgă doar la biserică. Anul ăsta am sărbătorit 11 ani de căsătorie – nunta de oțel – și 18 de relație. Deși data oficială a sărbătoririi relației…