io, io şi iarăşi io
-
Noutăți despre studiul Alzheimer de la simpozionul DZNE
Mărturisesc că e prima oară când caut explicația cuvântului simpozion pentru că întotdeauna l-am asociat cu o emisiune de pe vremuri de la TVR și, dacă îmi amintesc bine, era despre muzică. Dar acum înțeleg că e termenul potrivit pentru această întâlnire la care am fost la Würzburg, invitată fiind de cei care se ocupă cu studiul DIAN din care fac parte. Vinerea trecută am călătorit singură la Würzburg pentru acest eveniment al Deutsches Zentrum für Neurodegenerative Erkrankungen. M-am instalat în cameră și am pornit să explorez orașul până când urma să mă întorc pentru începerea evenimentului. Când am coborât în foaier să ne cunoaștem… am constatat că toți se…
-
Ziua mea și cadourile ei
Săptămâna trecută am împlinit 41 de ai. Inițial scrisesem că nu îi simt decât fizic, pentru că mental sunt pe la 30. Dar nici asta nu sună corect pentru că la 30 de ani aveam alt mindset. Acum mă simt mai înțeleaptă, cred că asta e cuvântul. Dacă nu aș trage de mine în toate părțile să fac și să dreg, aș fi chiar OK din toate punctele de vedere. Dar fiind permanent obosită, nu mai am timp să meditez la chestii emoționale decât foarte puțin. Însă la 41 de ani mă pun pe primul loc, mă gândesc la binele meu, spun NU când chiar simt că e NU cu…
-
21 Septembrie
S-a dus, dar nu o las să treacă nemenționată pe blog. În primul rând pentru că pentru mine are o dublă însemnătate și, după noile evenimente, poate triplă. Pe 21 septembrie 2013 a avut loc cea mai frumoasă nuntă la care am fost eu. Pentru că a fost a mea și a fost exact așa cum mi-o doream pe atunci. A fost și tristă, pentru că lipseau oamenii mei cei mai importanți, însă m-am axat pe lucrurile pozitive și am lăsat lacrimile să curgă doar la biserică. Anul ăsta am sărbătorit 11 ani de căsătorie – nunta de oțel – și 18 de relație. Deși data oficială a sărbătoririi relației…
-
Galantamin
Chiar după ce am scris articolul cu știrile din lumea cercetărilor pentru Alzheimer am avut programarea anuală cu neurologul meu. Nu ne mai văzuserăm din februarie 2023, deci aveam multe să îi spun: că am fost la conferința DIAN de la Amsterdam, că am fost la Tübingen (despre care nu am scris) să intru în studiu și să-mi donez sângele, lichidul cerebrospinal și niște imagini cu creierul pentru cercetare și că în octombrie mă duc la Würzburg la conferința anuală a DIAN Germania. Am stat vreo jumătate de oră la povești și i-am pus toate întrebările la care nu aveam răspunsuri, am primit clarificări și sunt mândră să spun că…
-
Am învățat. Dar pentru ce?
Demult tot voiam să scriu despre două idei și pentru a nu mai amâna, le dezbat pe ambele acum pentru că există o legătură intre ele. Am o prietenă nemțoaică, de fapt singura mea prietenă nemțoaică (celelalte sunt doar cunoștinte sau amice), care după ce s-a măritat și a făcut 2 copii de tânără, la 26 de ani a înțeles ce vrea să fie și și-a urmat visul. A făcut o școală Waldorf, și-a dat bacalaureatul și apoi și-a trăit viața și cei mai frumoși ani în plină libertate, a avut tot felul de joburi sezoniere, foarte multe de chelneriță sau ajutor în bucătăriile restaurantelor. A avut doi copii cu…