• veti fi mereu cu mine

    Memento

    Se spune că după o despărțire, cel mai bun leac e să pleci într-o călătorie, departe de locul unde a trăit iubirea. Depărtarea vindecă rănile mai repede, noul din alt loc îți fură gândurile și-ți oferă necunoscutul, surpriza, căutarea. *** Sunt departe de România, dar în același timp, sunt foarte departe de viața mea de acolo. Deși sună pretențios, de când ne-am mutat în Germania, simt că m-am mai născut o dată. E deja a treia „naștere” pe care o experimentez, prima fiind, evident, adevărata naștere, iar a doua, după moartea tatălui meu. Dureros început și sfâșietoare adaptare la noua viață fără el. Acum, în Berlin, începutul e interesant, surprinzător,…

  • salată de roşii

    Life event: AM NET ACASĂ

    Am păstrat ziua asta goală, adică n-am pregătit nici un articol, pentru că speram și-mi doream din tot sufletul să pot îl pot scrie pe ăsta. Azi e o zi fericită și-o spun fără să mă tem că mă va acuza cineva de superficialitate sau să-mi pese câtuși de puțin dacă cineva o face. Că deja s-au ridicat niște voci (mă rog, una singură), care să mă pună la zid că-mi pasă mai mult de internet decât de timpul liber pe care îl pot petrece cu Ada. Dar înainte să îmi aduceți acuze de genul, vă invit să vă mutați într-o țară noua, complet neajutorați, să nu vorbiți limba și…

  • io, io şi iarăşi io

    Cum stă treaba cu limba germană

    Cursurile de germană costă aici în jur de 150-200€, în funcție de modul și nivel. N-am aprofundat chestiunea că pentru început aveam altele de rezolvat, mult mai importante, dar am aflat de pe la românii mutați la Berlin. Cum am mai pomenit de câteva ori pe blog, eu o mai rup cât de cât pe germană și-am constatat cu uimire că m-am descurcat cu ea pe la instituțiile statului, pe la magazine sau prin diverse alte locuri. Însă când vine vorba de limbi străine, sunt cam perfecționistă și nu prea îmi e de ajuns „să mă descurc”, vreau să pot purta o conversație la fel de lejer și inteligibil ca…

  • io, io şi iarăşi io

    Acomodarea în Berlin și dorul de casă

    Am scris de câteva ori pe blog că toată viața mea am locuit în același apartament și n-am fost plecată de acasă mai mult de o lună. Singurele apartamente sau case de împrumut au fost cele din călătoriile mele, pe care, din lipsă de alt cuvânt mai la îndemână, le-am numit tot „acasă”. Mă așteptam să fie dureros gândul că nu mă voi mai întoarce ACASĂ timp de 6 luni, mă așteptam ca după o lună să mă apuce depresia, dorul de casă, de străzile mele, de magazinele din cartier, de tabieturile mele din Timișoara, de tot ceea ce-mi era cunoscut acolo, de prietenele mele, de cafelele cu ele, de…

  • tomata cititoare

    Schimb de cărți, ediția berlineză

    Meetup.com e o idee genială și îl felicit pe cel căruia i-a venit ideea (și a site-ului și a întâlnirilor de genul ăsta), chiar dacă n-o să primească felicitările mele în veci. Recomand site-ul ăsta tuturor celor care schimbă țara și ajung într-alta unde nu cunosc pe nimeni, se simt un picuț singuri și nici n-au vreo problemă în a socializa cu străinii. Eu fac parte din tagma acestor oameni și nu mă jenez deloc să mă întâlnesc cu necunoscuți pe oriunde mă duc. Am început cu asta în România, în Timișoara, pe la blogmeet-uri, schimburi de cărți, tweetmeet-uri, am continuat cu vizitele la București, Cluj, Deva sau Sibiu, apoi…