A fost Înălțarea, deci zi liberă. A picat joi, Ada avea și vinerea liberă din oficiu, așa că ne-am luat și noi liber ca să plecăm undeva că în vacanța de Paște nu am fost nicăieri. Și pentru că nu cu mult timp în urma șeful meu îmi povestise de weekendul lui petrecut în locul din titlu (ferească! Cât e de greu de pronunțat și de scris!) am zis că numa’ bine putem explora Parcul Național, că oferta era îmbelșugată. Am rezervat o casă cu preț decent puțin mai departe de toate obiectivele pentru că oricum eram cu mașina și puteam merge oriunde și am plecat de miercuri seara până…

După mulți ani trăiți de sora mea în Franța și după jumătate din ai ei trăiți de mine în Germania, abia anul trecut am vizitat-o. (După ce în 2022, ea și nepoata mea ne-au vizitat la Berlin.) A fost o mare bucurie vizita la Valence. Am mai pus o cărămidă la temelia relației noastre, ne-am cunoscut mai bine cu toții, ne-am văzut în mediul fiecăruia și a fost bine. Tare bine. Am fost la piscină cu fetele, le-am sărbătorit zilele de naștere (una pe 30 si cealalta pe 31 iulie) cu un tort cu lumânări care nu se stingeau, soțul și cumnatul au făcut alpinism, ne-am jucat cu pisicile (Capuccino,…

Singurul castel pe care și eu și soțul am vrut să îl vedem nu ne-a dezamăgit deloc. Castelul Villandry este castelul cu cele mai spectaculoase grădini, iar în topul personal pe locul 2 împreună cu Castelul Ussé. Mi-au plăcut TOATE camerele și pentru că eram printre ultimii vizitatori am putut savura în liniște fiecare decor, fără grabă, fără să așteptăm după alții. Ada a început prin a-și alege “camera ei” și apoi ne-a alocat și nouă ce credea ea că ni se potrivește. Dacă la Chenonceau m-au impresionat aranjamentele florale, aici m-a îmbătat mirosul răspândit de cele din camere. Nu mai mirosisem demult crini, nu sunt niște flori prea obișnuite…

Castelul ăsta era și nu era în plan. Adică Sotzu’ ar fi vrut să îl vadă, însă părea că nu prea mai aveam timp de el. Acum, la câteva luni distanță, uitându-mă la pozele de pe Instagram aproape că nu mai recunosc nimic, atât de uitabil a fost pentru mine. Am intrat pe site să caut niște informații și doar când am văzut intrarea (desi am si eu poza cu ea) mi-am adus aminte de el. Destul de mic ca dimensiune – față de celelalte – nu a strălucit prin nimic. Sau o fi fost din pricină că ne era deja prea cald și eram obosiți după vizitarea Castelului d’Usse…

Când am făcut planurile pentru castelele de pe Valea Loirei nu ne-am putut îndepărta prea mult de Blois, deși eram cu mașina, deci destul de mobili. Iar de mobilitatea asta am profitat pentru a adăuga încă două castele la cele patru alese inițial. Castelul d’Ussé a fost ales de Sotz pentru Ada pentru că e promovat ca fiind castelul Frumoasei din Pădurea Adormită. Deh, el s-a documentat mai mult ca mine. A fost singurul castel unde am avut o căutare de comori și ne-am distrat puțin căutând răspunsurile. Atât ei cât și mie ne-a plăcut în special că au populat camerele cu manechine îmbrăcate confrom modei vremii și au folosit…