Aș fi păstrat ideea pentru o postare la finalul lunii martie, dar iar se adună lucruri despre care vreau să scriu și o să continui să amân. Așa că la puțin după jumătatea lunii vă povestesc despre ieșirile din prima parte a ei, care au fost deja destule. Mi-am propus să scot familia din casa măcar duminica, să ne deconectăm de la televizor și telefoane, să ne reconectăm între noi când nu trebuie să pregătim proiecte pentru școală, repetat pentru teste sau trebăluit prin casă. A contribuit și venirea primăverii, soarele strălucitor și gradele peste 0. La cardiolog Nu e tocmai ieșire de plăcere, însă notez aici că s-a întâmplat.…

Chiar dacă lui februarie îi lipsesc doar două zile față de celelalte luni, parcă trece ca vântul față de ele. Dar mai bine, că în sfârșit e soare și senin! Încă foarte frig dimineața și mai cald după‑amiaza, dar sentimentul de revenire la viață e atât de satisfăcător. O duceam ieri pe Ada la antrenamentul de canoe și tot drumul e prin pădure. La întoarcere, mă străduiam să fiu atentă la drum, dar peisajul cu razele soarelui printre crengile copacilor era foarte frumos și mă distrăgea puțin. Abia aștept să fie mai cald să facem drumul ăsta cu bicicletele, iar eu să stau pe marginea lacului citind o carte… și…

Mai… când e ceva expo la Messe Berlin, știi că e ceva serios și că poate ai vrea să vezi. Locul e imens cu multe hale una mai mare ca alta, deci ai nevoie de o zi întreagă pentru a vedea aproape tot, că ‘tot’ e o iluzie deșartă. Eu la Grüne Woche (+ contul de Instagram cu multe poze)) nu am ținut să merg, că e cu mâncare și nu mor să încerc nimic special, că nu-s gurmandă și nici nu trăiesc ca să mănânc. Deci toată săptămâna am spus că nu mă duc acolo nici legată, dar Sotzu’ insista ca el vrea. Du-te cu fiică-ta, eu îmi găsesc…