Continuam seria articolelor despre stari cu “ne-” sau “fara” cu o discutie despre noul meu job. E nou pentru ca l-am inceput in octombrie anul trecut. Dar inainte de el as vrea sa va povestesc despre primul meu job ca angajat in Germania, ca pana la el am fost freelancer si apoi proprietara de anticariat. La inceputul lui 2020, cand am inteles ca nu mai merge cu gluma si ca eu cheltui bani pe cai verzi pe pereti in timp ce sotul meu tragea singur la caruta sa imi plateasca si mie chiria librariei, m-am aruncat pe site-urile de cautari de joburi si am fost gata sa dau pieptul cu…

Imi amintesc de sfarsitul lui 2018 ca de ultimul moment in care am fost cu adevarat fericita. Nu multumita, nu bucuroasa, de-a dreptul fericita. Pentru ca mi-am gasit un scop, o dorinta de indeplinit, o experienta de trait si ceva nemaiincercat pana atunci de indeplinit. Reteta perfecta, pacat nu am momente din astea mai des. A fost momentul in care Sotzu’ mi-a suflat vant in panze cu un simple: “Da, de ce nu?”. Si am pornit pe drumul antreprenoriatul cu 0 experienta, 0 cunostinte, dar cu multe idei. Pas cu pas am doborat obstacolele, am invatat, am incercat, m-am bucurat, am fost dezamagita, am si regretat uneori, ca sa ajung…

Daca as fi scris articolul asta in momentul in care am luat decizia sa imi deschid acum, si nu la pensie, un anticariat, as fi debordat de entuziasm si de bucurie si de magia unui scop in viata. Acum, la trei luni si jumatate dupa ce l-am deschis, sunt in pragul disperarii. M-am si lasat de job, iar noua aventura nu isi plateste singura nici macar chiria. Sa va povestesc de la inceput. Nu stiu daca pot pe scurt, dar ma astern la scris. Gandul de a renunta la jobul pe care il aveam de aproape 3 ani ma batea inca de iarna trecuta. Cu toate astea nu prea stiam…

Desi doar recent mi-am dat seama, astept de doua luni si jumatate sa scriu postul asta. Am asteptat ziua de sambata cu sufletul la gura, numarand zilele ramase pana pe 13 iulie. Sambata a fost ultima mea zi de lucru in cadrul companiei pentru care lucram din 2016. In ultimul an a devenit atat de obositor, atat de apasator si de invaziv al vietii personale incat si de nu mi-as fi deschis Libraria, tot n-as mai fi vrut sa fiu managerul/omul bun la toate. De fapt n-am vrut niciodata sa fiu manager, urasc responsabilitatile cu care vine functia, dar cum am facut, cum n-am facut tot acolo am ajuns. Never…

Se vede că nu mai am așa mult timp liber nu? Bine, nu că jobul mi-ar lua atât de mult, ci pentru că partea pe care trebuie să o fac acasă, nu îmi ia o oră maxim, ci vreo 4, pentru că mă tot opresc să o bag în seamă pe Ada. Prin urmare, nu-mi mai rămâne timp de nimic, nici măcar să ies cu ea din casă în timpul săptămânii, mai departe de colțurile blocului. Cum am amintit acum ceva vreme, mi-am făcut găsit de lucru. Nu l-am căutat, ci m-a mâncat în partea dorsală să văd dacă un job la care aplicasem în decembrie 2014 mai era valabil.…