Survival Race Kids – ultima activitate din vacanța mare

Nu ne-am propus să îi încărcăm Adei programul în vacanța asta de vară, însă s-a nimerit să fie foarte ocupată. Ceea ce nu e rău deloc. Citisem acum ceva timp acest articol de pe Republica și mi-a rămas în minte asta:

De 5 săptămâni, de când sunt în tabără, cu grupuri de copii până la 14-15 ani, unul nu a întrebat de telefon. Când i-au întrebat părinții de ce, răspunsul a fost mereu acelaşi: “Păi, dacă am avut tot timpul ce face!!’

Cu cât au mai multe de făcut, cu atât stau mai departe de ecrane. Fac o paranteză pentru a povesti un pic despre cum se iau vacanțele în Germania. În primul rând, vacanța de vara are doar 6 săptămâni și începe și se termină la date diferite în landurile țării. De exemplu pentru copiii din München vacanța poate începe în iunie, în timp ce a copiilor din Berlin poate începe în iulie. Iar copiii din Frankfurt pot lua vacanță la începutul lui iulie, iar cei din Stuttgart la finalul lui iulie. Nu astea sunt datele, dar voiam să exemplific cum se gestionează vacanțele astfel încât să nu se bulucească toată Germania în aeroporturi sau în gări sau pe autostrăzi.

Dacă în primii trei ani, Ada putea merge la școală și în vacanță (bineînțeles nu pentru ore, ci pentru a participa la diverse activități, în cazul în care nu aveam cu cine o lăsa acasă), din clasa a IV-a mai poate face asta doar contra cost. Însă nici un copil din clasa ei nu mai rămâne după ore sau în vacanțe la after school, și oricum nici ea nu mai rămânea zilnic până la 15‑16 la școală. Sotzul lucrează aproape numai de acasă, dar nici să rămână singură o ora două până vin eu nu e capăt de țară. În prima săptămână de vacanță au fost bunicii la noi, în a doua am luat-o câte o zi fiecare la birou, apoi am fost o săptămână în Franța, după care a urmat tabăra la mare, apoi cea de zi de călărie (despre care nu mai scriu că e la fel ca cea de anul trecut) și mai are una după care înapoi la școală.

Biletele la Survival Race Kids le-am luat cu mult înainte de începerea vacanței pentru că genul ăsta de activități se vând repede. Am întrebat familia colegei Adei cu care a participat la mini cursa de alergare în iunie și au spus DA imediat. Pe parcurs a mai venit încă o colegă de a lor de clasă și ieri a fost ziua alergării. Nu îi putem spune competiție că toată lumea câștigă medalii și oricum scopul era mișcarea și distracția, nu câștigul. Au fost diferite grupe de vârstă, iar cei mici alergau cu tot cu părinți – tare drăguți au fost. Pe cei mai mari nu am mai stat să îi vedem, însă toată lumea părea să se distreze. Cursa a durat vreo 10‑15 minute (pe care am dat vreo 20 și ceva de euro de copil), și apoi ne-am cărat înapoi spre casă. Însă ne-am dus la înghețată, apoi la un loc de joacă, am mai socializat și apoi ne-am întors în sfârșit acasă.

Ultima activitate sportivă înainte de ultima săptămână din vacanța de vară. În care se va vizita cu prietenele ei, vor veni ele la noi și de pe 5 septembrie înapoi pe băncile școlii. Va fi interesant.