-
Chestii noi pe blog
Era o vreme în care aveam grija de blogul ăsta ca de copilul meu. A și fost un fel de copil al meu o lungă perioadă de timp. Deh, face deja 8 ani peste o lună, se descurcă și singur. Din când în când, mă mai apucă curiozitatea sau dorința de a le oferi cititorilor vizibilitate și mai cer una-alta. În weekendul care a trecut, am cerut 3 chestii noi și Sotzu’ s-a conformat. – butoane noi de Social Media sub fiecare articol, iar dacă doriți și aveți plăcerea le distribuiți pe rețelele de socializare. Înainte am avut doar Facebook, Twitter și Google+, dar acum m-am gândit că poate vă…
-
Cum trăiesc oamenii cu dizabilități în Germania
Am tot vrut să scriu despre acest subiect sensibil, am amânat de câteva ori, dar odată cu articolul Marei, am lăsat orice aveam de făcut și am scris: Cititorii mai vechi ai blogului vor ști că nu e prima oară când scriu despre oamenii cu dizabilități. Cititorii care azi se nimeresc prima dată în colțul ăsta de internet pot citi Vis-a-vis de clubul Heaven (un club din Timișoara care și-a pătat imaginea acum 5 ani cu un scandal urât de tot), Te-ai întâlni cu o persoană cu dizabilități?, Așa arată iubirea necondiționată, Oceanul ar fi mai mic fără un strop, Persoanele cu dizabilități au ceva de spus, Balul de la…
-
Găsește-mă pe Instagram
M-am împotrivit Instagramului și l-am privit de sus o foarte lungă perioadă de timp. De la întrebări de genul „De ce mai avem nevoie de ÎNCĂ o rețea socială când există deja Facebook-ul care le înglobează pe toate?” până la ideea că doar hipsterii „se dau” pe Instagram, am găsit tot felul de pretexte și motive să îl (o?) desconsider. Doar că m-am dat pe brazdă inspirată fiind de BestiaCreață, Oana pe numele ei, care, mutată la Amsterdam, pune acolo toate pozele pe care le face. Și face poze frumoase, mai ales câinilor pe care îi întâlnește în plimbările ei. La Berlin sunt o grămadă de lucruri de pozat și…
-
Are mama un delfin
Pfuai, ce mișto ar fi să am un delfin adevărat. Și o piscină gigantică în care să-l țin. Și un dresor care să-l învețe să facă giumbușlucuri. Și să înotăm cu el și să ne pupe pe obraz. Trezindu-mă din vis, am totuși un delfin pe care îl cheamă Ada. Și îi spunem așa pentru că a început cursurile de înot deja de o lună și cursurile astea se numesc Baby Delfin. Cred că e de prisos să arătăm cu degetul spre cea mai fericită persoană din ecuația asta. Prima oră de înot cu fiica-sa a fost pentru Sotz, cred eu, cea mai așteptată zi din viața lui. Poate chiar…
You May Also Like
Ce știe Ada despre Alzheimer?
Ada are o Cuteoshenie
Ce zice Ada la 1 an si 11 luni
-
Soția din Paris
Autor: Paula McLain Titlu original: The Paris Wife Traducere: Iulia Gorzo (Humanitas), citită în original Naționalitate: americancă Gen: roman biografic Anul apariției: 2011 Nr. pagini: 314 (Ballantine Books) Ecranizare: – Alte cărți de același autor: – Nota mea: 4,5/5 Soția din Paris, la fel ca multe alte cărți care mi-au ieșit în cale, a fost la un moment dat citită de toată blogosfera literară și de toți prietenii de pe Goodreads. Bine, exagerez, dar cam așa ai impresia când vezi la tot pasul o recenzie sau „currently reading”. Cum am abandonat demult prejudecata că eu nu mă iau după turmă, pentru că pot rata cărți minunate, am zis că-i…
