Am luat decizia anul trecut că nu voi mai sări peste Brigidfest decât dacă nu sunt în oraș sau sunt bolnavă. Pe 6 februarie a avut loc a 8‑a ediție (a 3‑a pentru mine) și ca în celelalte rânduri a fost informativă, amuzantă și foarte călduroasă. Cele trei autoare, de care nu auzisem până nu am rezervat biletele (gratuite) – dar asta nu mă împiedică să merg – au fost Vona Groarke, Wendy Erskine și Cathy Sweeney. Din păcate nu mi-am luat notițe și totul a trecut destul de repede, dar spre deosebire de ediția precedentă, m-au convins să cumpăr toate cărțile, dar cea a Vondei Groarke nu mai era…

O reclamă pentru generația nouă ar suna cam așa:   Scris în 1942, romanul are în centru un personaj feminin, Zoe, pe care am putea-o lesne caracteriza ca unhinged, cu traume familiale severe, dependențe, abuzuri de toate felurile, cu un trecut și un comportament misterios – magnetul potrivit pentru Ana, o tânără cu complex messianic, hotărâtă să îi fie alături orice ar fi.   Felul în care Henriette Yvonne Stahl pătrunde în mintea Anei, prietenia ei cu Ștefan Banea – greu de închipuit la vremea aceea și din cauza diferenței de vârstă și a sincerității cu care își vorbesc – descrierea grotescului și a mizeriei familiei Vrânceanu Mihalcea, relația foarte…

Cărțile obișnuiau să fie o categorie constantă și foarte actualizată a blogului în anii precedenți, dar pentru că Instagramul cere mai puțin timp de la mine, ele abia mai apar pe aici, însă acolo constituie jumătate (dacă nu mai mult) din conținutul contului meu. Însă nu doar despre cărți vă vorbesc azi, ci despre întâlnirile mele cu creatorii lor: scriitorii. Berlinul a fost mai mult decât generos cu invitarea autorilor de talie internațională și eu am profitat din plin. Despre cele trei autoare de la Brigidfest am scris deja, încă nu am ajuns să citesc niciuna dintre cele două cărți cumpărate, însă sunt pe lista anului ăstuia. Colum McCann – 10…

Se pare că e un trend la nivel mondial această dorință de a face mai puțin și de a căuta îndepărtarea de ecrane. Nu poate decât să mă bucure, deși nu mă încadrez deloc în rândul celor cu telefoanele lipite de mâini. Dar despre asta poate în alt articol, pentru că acum e din nou vorba despre cărți. Văzusem anul trecut că la Amsterdam se organizează întâlniri pentru cititori care se adună prin cafenele și citesc împreună, în liniște, în timp ce servesc o cafea, un ceai, o prăjitură, un sandwich. Am tânjit după așa ceva și la Berlin, dar cum nimic nu îi scăpa acestui oraș*, la câteva luni…