Aș vrea să fiu colega de clasă a Adei

Heeei, iar n-am mai dat pe blog de o grămadă de timp. Acum că am legat contul de Instagram de contul de Facebook al blogului, am impresia că nu mai lipsesc atât de mult, dar ce vanitate să cred că sunt așteptată aici cu sufletul la gură :))

S-au adunat multe de când n-am mai scris și totuși nimic foarte important de scris în jurnal. Dar ultimele două săptămâni merită notate și de vineri încolo voi avea noutăți și despre Alzheimer.

Azi vreau să vă povestesc ce mișto e să fii copil în Germania sau ce mișto e să ai o clasă și oportunități ca Ada. I-am spus și ei ce am scris în titlu pentru că eu mă bucur de o sută de ori mai mult pentru ea, cu ea și decât ea, pentru că am senzația că nu înțelege cât de fain e tot ce i se întâmplă.

Stadtradeln – toată lumea biciclește

Încep cu data de 5 iunie când s-a încheiat marea bicicleală în care s-a implicat toată școala Adei. Poliția a fost cu noi, a blocat aproape un cartier întreg pentru ca în jur de 100 de copii și părinți pe biciclete să poată face tura finală în siguranță. Timp de o săptămână copiii și părinții trebuiau să strângă kilometri, să îi adauge într-o aplicație oficială și la final o clasă (sau 3) câștiga un premiu în bani. Până pe 16 iunie se puteau înregistra toți kilometri strânși și vom afla în zilele următoare pe ce loc se află clasa Adei. Eu n-am făcut toată tura de închidere pentru că mă grăbeam la birou, însă cât am mers cu ei a fost un moment de neuitat: părinți cu copii și mai mici și mai mari, cu boxe din care se auzea muzică, cu claxoane și mulți spectatori care făceau poze. Șoferii nu erau foarte încântați, dar nimeni n-a ieșit să urle sau să facă scandal. Oricum poliția era acolo 😛

Uferlaufbahn

Și aici am fost pentru a doua oară, eu ca spectator și cheerleader pentru Sotz și copil care alergau unul semi maraton și celălalt 2km. E plictisitor să stai să aștepți, să mai încurajezi din când în când, dar când alergătorii ajung la linia de sosire, e multă bucurie și împlinire sufletească. Ada a participat cu colegii ei de la Canoe, a avut un timp bun, dar mai trebuie să își îmbunătățească tehnica pentru că a pornit ca din pușcă și bateria i s-a terminat repede. Mai mult antrenament pentru data viitoare, dacă mai vrea să participe.

Barcă cu motor în loc de microbuz

Pentru că lacul pe care se antrenează mereu e unul foarte traficat, antrenorii au decis să ducă copiii pe alt lac, mai liniștit. Toți s-au declarat mai fericiți acolo, dar microbuzul care îi ducea avea nevoie de revizie, așa că două săptămâni au fost duși cu barca cu motor până la lacul celălalt, pentru că sunt conectate cele două. Mi s-a părut atât de cool că au opțiunea asta și eu eram la fel de entuziasmată ca ei, deși eu doar i-am așteptat pe mal să le duc acasă pe a mea și colega ei de clasă și club.

6K United

Pe 11 iunie am plâns de emoție. Încă de la începutul clasei a 5‑a, diriginta ne-a spus că vrea să ducă copiii la 6K United și că se vor antrena foarte mult pentru spectacol. Ce este 6K United? Pe scurt: un concert susținut de o formație împreună cu 6000 de elevi din școlile Berlinului la Uber Arena (adică acolo unde se țin concertele formațiilor și artiștilor internaționali). Nu îmi puteam închipui cum pot încăpea 6000 de copii pe o scenă, dar atât m-a dus capul :)) Diriginta Adei e șefa catedrei de muzică și arta din școala ei, deci nu aveau cum să scape. (Apropos, la desen i-a pus să desenze liber picturi de-ale lui Van Gogh.) Nu știam la ce să ne așteptăm, biletele au fost foooarte scumpe (pentru spectatori), dar orice pentru copilul nostru. M-a avertizat de acasă că voi plânge, pentru că mă cunosc amândoi și știu când emoțiile dau pe afară. Am plâns din secunda când au început 6000 de copii să aplaude :))) Și nu erau pe scenă, ci pe locurile spectatorilor, ocupând o jumătate de arenă. Aveau coregrafii învățate la școală, au primit brățări cu luminițe, au cântat împreună cu formația, dar și singuri. Demențial! O experiență minunată pentru toți care au participat. Diriginta i-a înscris și pentru la anul :))

Sieh dir diesen Beitrag auf Instagram an

Ein Beitrag geteilt von 6K UNITED! (@6k_united)

Sieh dir diesen Beitrag auf Instagram an

Ein Beitrag geteilt von 6K UNITED! (@6k_united)

Sieh dir diesen Beitrag auf Instagram an

Ein Beitrag geteilt von 6K UNITED! (@6k_united)

Mă tot gândesc cât de altfel puteau sta lucrurile, cât de diferită putea fi viața ei, câte experiențe ar fi trecut pe lângă ea fără să știe ce pierde și asta doar pentru că o serie de întâmplări au adus-o (ne-a adus pe toți trei) în locul ăsta, cu oamenii ăștia, la școala asta. Sunt recunoscătoare tuturor planetelor care s-au aliniat pentru ca ea să aibă toate oportunitățile astea, fără prea mari eforturi financiare și îi doresc ca aceste experiențe să o modeleze, să îi deschidă căi, să îi aștearnă drumul către alte momente care mie îmi aduc lacrimi de emoție.