timişoara mea
-
O săptămână pentru sufletul meu (I)
Sper că din mai să nu fie doar o săptămână pe an, ci mai multe vizite de câte 4 zile. Din 15 mai vom avea din nou zboruri directe Berlin-Timișoara și, dacă n-aș aștepta niște programări care mă vor ține în Berlin cel puțin 4 luni (să sperăm 6), aș fi cumpărat deja bilete să mă întorc în România. Tocmai din cauza zborurilor am scurtat vizita în Timișoara și am combinat-o cu cea în Budapesta, ca să nu plătesc 4 zboruri, ci doar două. În România era destul de urgent să merg pentru că nu mai vreau să amân treburile administrative legate de casa de la sat și pământurile pe…
-
În Timișoara, fără buletin
În cinci zile petrecute “acasă” s-au strâns multe povești de scris și povestit. Am trecut prin multe peripeții, dar și prin momente pline de bucurie, așa că n-am stat prea mult să mă enervez pentru că tot ce aveam era timpul. Să umblu, să revin, să mai aduc un act, să mă întorc la ghișeu în 3 zile diferite. Motivele principale pentru care am fost de data asta în România au fost două: schimbarea buletinului expirat și o vizită la notar pentru o succesiune complicată. Mi-am făcut programări din timp pentru amandouă, am stabilit întâlniri cu prietenii de care îmi era dor și cu o agendă destul de plină însă…
-
Scrisoare de dor pentru Timisoara
Imi e dor de Timisoara. Acum cu atat mai mult cu cat e in atentia tuturor si e vremea ei sa straluceasca, iar eu nu sunt acolo sa o aplaud si sa ii traiesc vibratiile. O vad mult prea rar pentru a-mi ostoi dorul asta si de fiecare data cand ma intorc e ca si cand as trece intr-un univers paralel. In cealalta viata a mea. Revenirea la Berlin e intotdeauna invaluita in nostalgie. Insa pot (re)descoperi Timisoara in carti. Am vazut Underground TM – Orasul care nu se vede intr-o postare pe Instagram, recomandata de Libraria Cartea de Nisip. Mi se intampla rar sa simt fulgerator dorinta de a…
-
Întâmplare cu o „doamnă stilată”
Aflându-mă zilele trecute la mall să mă întâlnesc cu cineva, am ajuns mai devreme de ora stabilită. Mi-a fost un pic foame, așa că m-am pus la coadă să-mi iau niște pogăcele cu cașcaval. Înaintea mea mai erau două persoane. Chiar în fața mea era o doamnă, vizibil înstărită, elegantă, trecută de 55 ani (dacă am aproximat eu bine). O studiam pentru că nu-mi plăcea fața ei. Mă rog, profilul ei, că n-am văzut-o toată. Îi vine rândul și îi arată vânzătorului că vrea nu știu ce plăcintă cu pui, dar una anume, prima de pe rândul dinspre vitrină. Neauzind-o bine, probabil doar „prima”, vânzătorul i-a dat-o pe prima de…
-
Cui spui?
Aș vrea să nu ratez nici o ocazie de a promova sănătatea mintală, dar prioritățile neordonate în propria-mi minte mă împiedică să o fac din timp sau la timp. Acum vreo două săptămâni i-am promis psihologului meu că voi scrie despre un eveniment din cadrul unui proiect mai amplu care durează o lună. „Cui spui?” se întinde pe o lună (din 1 septembrie până pe 1 octombrie) și cuprinde mai multe activități printre care filme, concerte, expoziții și ateliere. Un astfel de atelier este și cel despre care mi-a vorbit psiholoaga mea și la care vă invit și eu cu întârziere. Sper doar să mai fie locuri, deci dacă aflați…
