timişoara mea
-
Scrisoare de dor pentru Timisoara
Imi e dor de Timisoara. Acum cu atat mai mult cu cat e in atentia tuturor si e vremea ei sa straluceasca, iar eu nu sunt acolo sa o aplaud si sa ii traiesc vibratiile. O vad mult prea rar pentru a-mi ostoi dorul asta si de fiecare data cand ma intorc e ca si cand as trece intr-un univers paralel. In cealalta viata a mea. Revenirea la Berlin e intotdeauna invaluita in nostalgie. Insa pot (re)descoperi Timisoara in carti. Am vazut Underground TM – Orasul care nu se vede intr-o postare pe Instagram, recomandata de Libraria Cartea de Nisip. Mi se intampla rar sa simt fulgerator dorinta de a…
-
Întâmplare cu o „doamnă stilată”
Aflându-mă zilele trecute la mall să mă întâlnesc cu cineva, am ajuns mai devreme de ora stabilită. Mi-a fost un pic foame, așa că m-am pus la coadă să-mi iau niște pogăcele cu cașcaval. Înaintea mea mai erau două persoane. Chiar în fața mea era o doamnă, vizibil înstărită, elegantă, trecută de 55 ani (dacă am aproximat eu bine). O studiam pentru că nu-mi plăcea fața ei. Mă rog, profilul ei, că n-am văzut-o toată. Îi vine rândul și îi arată vânzătorului că vrea nu știu ce plăcintă cu pui, dar una anume, prima de pe rândul dinspre vitrină. Neauzind-o bine, probabil doar „prima”, vânzătorul i-a dat-o pe prima de…
-
Cui spui?
Aș vrea să nu ratez nici o ocazie de a promova sănătatea mintală, dar prioritățile neordonate în propria-mi minte mă împiedică să o fac din timp sau la timp. Acum vreo două săptămâni i-am promis psihologului meu că voi scrie despre un eveniment din cadrul unui proiect mai amplu care durează o lună. „Cui spui?” se întinde pe o lună (din 1 septembrie până pe 1 octombrie) și cuprinde mai multe activități printre care filme, concerte, expoziții și ateliere. Un astfel de atelier este și cel despre care mi-a vorbit psiholoaga mea și la care vă invit și eu cu întârziere. Sper doar să mai fie locuri, deci dacă aflați…
-
PLAI X – copii, nu concerte
De 9 ani, cu o singură excepție, al doilea weekend din septembrie înseamnă pentru mine PLAI (am și tag, da?). Nu, n-am greșit când am scris 9, mai ales că anul ăsta a fost ediția aniversară, a X-a, dar eu am început să-l frecventez abia de la a doua ediție. Spre deosebire de ceilalți ani, anul ăsta nu m-am dus pentru muzică. Nu pentru că n-aș fi putut sta la concerte, ci pentru că decizia organizatorilor de a nu anunța nici un nume care va urca pe scenă mi-a ucis orice curiozitate si dorință de a mă afla în public. Știu că a fost un risc pe care și l-au…
-
Cu caruciorul pe șosea
Așa-i că imaginea vă dă fiori pe șira spinării? Așa-i. Dar să fiu mai specifică, mă refer la șoselele străduțelor de cartier, nu la artere principale sau bulevarde. De câte ori ați văzut mame împingând cărucioare pe șosea când trotuarele erau libere? De multe ori, fac pariu. Eu am văzut o grămadă prin cartierul în care locuiesc. Și de fiecare dată, îmi spuneam în gând: „Uite și la capra asta, o dor roțile căruțului pe trotuar”. Să ne înțelegem, eu judec oamenii. Nu-s mândră de asta, ba chiar îmi detest obiceiul, dar se pare că nu suficient de mult încât să mă și las de el. Orice mi se pare…
