-
17 ani de blogging (cu intermitențe)
În loc de bilanț sau retrospective, la a 17-a aniversare a blogului, voi lăsa nostalgia să îl celebreze. Acum ceva vreme am întrebat pe pagina de Facebook ce bloguri personale mai citiți/există. Din păcate foarte puține și majoritatea sunt nișate (călătorii, parenting, cărți, lifestyle etc). Pot număra pe degetele de la o mână cele care sunt scrise ca formă de jurnal + opinie. Mă întristează asta, în special pentru că un articol din 2022, intitulat chiar Bring back personal blogging, mi-a adus aminte cât de faină a fost perioada aia de la începuturi. Câtă interacțiune în comentarii, câte idei preluate și câte replici date. Mă uit la acel 0 sfidător…
-
Peste 5.500 de polițiști detașați pe străzile Berlinului de 1 Mai
Dacă modelul tradițional romanesc de a sărbători Ziua Muncii stă sub semnul relaxării și al ieșitului în natură, modelul berlinez e cu totul și cu totul din alt film. Mă gândeam să încep articolul ăsta scriind că știu cum se sărbătorește 1 Mai în doua țări, însă știu doar cum e în România și Berlin, habar n-am de restul Germaniei. Și berlinezii ies din case, însă nu pentru a se relaxa, ci pentru a protesta și demonstra pentru diverse cauze. Încă de săptămână trecută se știa câte proteste și demonstrații sunt, în ce locuri și care e subiectul. Și pentru a ține lucrurile cât de cât în frâu, mii de…
-
Temă nouă după 10 ani
Mă miram în 2014 că trecuseră doar 3 ani de la ultima schimbare (de asta am păstrat și titlul), d’apăi acuma că au trecut 10? Bine, acum nu m-am mirat că nu e ca și când asta ar fi fost o prioritate pentru mine în toții anii ăștia. Însă cea veche era demodată, deși funcțională, însă dacă tot petrec tot mai mult timp aici, să am mai multă grija și de aspect. Pentru a rămâne în posteritate, așa arăta în martie blogul meu. Din păcate nu am făcut nici un screen shot înainte să activez tema nouă, așa că am recurs la Wayback Mashine. Spre deosebire de ceilalți ani, în…
-
Mic dejun cu Ada
În august 2020, când pandemia făcea ravagii și lockdown-ul ba era, ba nu era, eu mi-am găsit de lucru la program de 7h pe zi, fără home office. Asta a însemnat că de pe o săptămână pe alta, rutina Adei s-a schimbat complet. Nu o mai duceam eu la grădiniță, nu o mai luam eu, însă o puneam la culcare. Schimbarea a fost nespus de neplăcută pentru ea, pentru că brusc dispărusem și îi lipseam. Au fost zile în care Sotzu’ mă suna să o liniștesc pentru că se așeza pe bordură și începea să urle că vrea la mine, vrea să vin acum, imediat, să o iau de acolo.…
-
Viața cu calendarul sub nas
Era Ada la grădiniță când trebuia ceva organizat și una dintre mame scoate telefonul și zice că trebuie să își verifice calendarul. Am crezut inițial că e o glumă și am și pufnit puțin în ras, bine că nu s-a prins nimeni. Începe Ada școala, ghici cine trăiește de atunci cu calendarul în buzunar? Era simplu la grădiniță și programul meu flexibil de liberă profesionistă cu Home Office inclus. S-au dus vremurile alea din 2020 când m-am angajat pentru prima oară în Berlin. De atunci și până ies la pensie, probabil tot după calendar voi trăi. Și eu și Sotzu’ folosim calendarul Google, ni l-am share-uit unul altuia și pe…
