• cherry tomato

    1 Iunie cu medalie

    În toți anii până acum, 1 iunie a fost despre mama mea. Probabil și anul asta aș fi scris tot despre ziua ei, eternul copil, dacă focusul nu ar fi fost pe copilul meu. S-a supărat puțin pe noi că nu i-am cumpărat nimic de Ziua Copilului, însă am avut o săptămână atât de plină amândoi că eu nu mai știam pe ce lume sunt. Am uitat și eu și Sotzu’ și mă credeți sau nu, nici nu am avut remușcări pentru asta. Pentru că mereu primește ceva cu sau fară ocazii speciale și nu mai prețuiește nimic, așa ca toți copiii din zilele noastre, îndrăznesc să generalizez. Va ține…

  • tomata amuza(n)tă

    Un caz dramatic de menopauză

    Mă bucură recenta atenție îndreptată spre menopauză, acest subiect tabu până de curând. Se vorbește tot mai mult, se scrie peste tot și, cel mai important, se studiază și se cercetează. Citisem la un moment dat cât de puțin a fost corpul femeii cercetat și de cât de mică era băgarea lui în seamă. Și dacă nu s-ar fi știut nimic altceva despre el, ar fi trebuit să fie de ajuns faptul că doar femeile sunt capabile de a purta o sarcină și de a naște un alt om, ca să îi fie acordată mai multă atenție. Pentru că suntem la fel, dar totuși nu suntem la fel. Închid paranteza…

  • io, io şi iarăşi io

    Nu sunt doar mamă, dar sunt mamă în primul rând

    Pare puțin contradictoriu titlul meu, dar de asta scriu un articol, că să detaliez. 🙂 M-a inspirat Madalina când a scris asta: i remember talking to a friend when i was pregnant and i was saying, i want my child to know i’m more than a mother. that i’m a researcher, that i do all these other things that i’m passionate about, that i have hobbies. …. there’s a person behind it, that does her own things, her job annoys and fulfills her… Ada știe, pentru că i se repetă des, că e cel mai important om din viața mea și a tatălui ei. Că nimeni și nimic nu e…

  • tomata călătoare

    Tradiția de Rusalii, cea mai frumoasă “ediție”

    În 5 ani din cei 8 ai noștri în Germania, de Rusalii am făcut același lucru. Ne-am alăturat unui grup mare de oameni și ne-am dus într-un loc ușor sălbatic pentru a fi împreună. Am scris și anul trecut despre aceasta tradiție, deci despre începuturi puteți citi acolo ca să nu mă mai repet. Scriu un al doilea articol despre același eveniment pentru că tura asta a fost, cred, cea mai faină și specială. Anul trecut am avut niște incidente cu cazarea: casa inițială în care sărbătorisem și în 2021 și în 2022 fusese din greșeală de-rezervată. O schimbare a sistemului de booking a permis altcuiva să rezerve casa pentru…

  • tomata călătoare

    Colmar, Franța (2023)

    La Colmar am fost de trei ori. La 7 ani, când am ieșit prima oară din țară cu părinții mei, și am vizitat-o pe mătușa-mea care locuia la Freiburg. La 21 de ani, tot cu mătușa și cu verișoara mea, dar fără părinți. Și anul trecut, la 39, cu familia mea cu care voiam să împărtășesc frumusețea orașului. De fiecare dată e la fel de magic, chiar și în ciuda puhoiului de turiști. Îmi aminteam doar lemnele de pe fațadele caselor, pentru că la vârstele alea fragede aveam alte interese nu admiratul arhitecturii și frumuseții locului. Abia acum l-am văzut cu adevărat. Mă bucur că ne-am oprit în drumul nostru…

Bună! 👋
Mă bucur că ești aici.

Aici te poți abona la Newsletter-ul săptămânal al Tomatei