Îmi printez blogul
Mă gândesc serios să transform blogul în ceva palpabil. Adică într-un maldăr de coli ministeriale imprimate cu cuvintele mele scrise timp de mai mult de 8 ani. Nu, nu vreau să le public, nu vreau să devin „scriitoare”. Vreau doar să le am la îndemână, să nu le pierd (de parcă de net s-ar pierde așa ușor). Și nici nu vreau să îmi printez toate articolele, dar sunt unele foarte aproape de sufletul meu, în special cele despre părinții mei, cele din perioada sarcinii și despre Ada, cele despre cărți, unele despre călătorii, gânduri și experiențe, mai pe scurt, articolele care mă definesc și pe care aș vrea să le citească Ada într-o zi.
Da, e mai ușor online, sunt mai ușor de găsit, mai ușor de accesat și de citit, dar uneori mă simt mai old school și prefer variantă tipărită. Știu, distrug planeta, tai copacii, consum tușul de la imprimată, îl enervez pe Sotz, ocup spațiul în casă, pot dispărea într-un incendiu, se pot rupe etc etc etc.
Dar asta îmi doresc, deci orice contraargument e invalid.
Eu te incurajez sa o faci. Poate chiar sa le si publici. E frumos sa recitesti ceea ce ai scris in urma cu ceva timp. 😀
E alegerea ta…
Un gest frumos si iti inteleg dorinta, in fond ai amintiri si vrei sa le ai aproape.
PS: Poate ne arati si rezultatul final.
pai cum spuneam, probabil va fi doar un teanc de coli, poate totusi asezate intr-o mapa.
dar sigur, as putea sa il pun pe blog 🙂
Şi pe mine mă încântă ideea de a avea lucruri pe hârtie. Totul e mai intim şi mai personal, plus că e mai palpabil.
Singurul meu regret de când mi-am deschis blogul e că nu mai scriu recenzii pe hârtie. Am avut din liceu diverse agende unde îmi notam impresile despre cărţi şi mereu m-am gândit că o să-mi fie drag să le răsfoiesc la bătrăneţe, sau poate copiii/nepoţii o să le răsfoiască.
Îmi place ideea de a “lăsa ceva în urmă”, eu te susţin chiar dacă nu e eco-friendly.
si eu scriam recenzii intr-o agenda la un moment dat si dup-aia le transcriam pe blog. mi-am dat seama ca era o pierdere de timp. dar imi e foarte dor sa mai scriu de mana. si nu stiu ce 🙁
De ce mă gândesc mai mult la ideea ta, de ce mă tentează și pe mine 😀 Îmi și închipui un format frumos, o copertă pe sufletul meu, și înăuntru, articolele care-mi sunt cel mai aproape de suflet. Mmmm… da, frumoasă și ispititoare idee! 🙂
Plus că… până la urmă, e și-o măsură pragmatică: nu poți ști ce se va întâmpla cu site-ul în câțiva ani de-acum încolo, se pot pierde textele, cine poate spune? Hârtia nu piere, cred că se poate păstra chiar mai bine 🙂
spor la printat
Chiar ieri vb cu o profa la seminar, despre emailuri si scrisori si chiar ziceam ca parca e altceva cand gasesti scrisorile vechi, puse intr-o cutie si ai uitat complet de ele, sau de mare parte din continut si le iei in mana si le citesti decat daca citesti un email vechi(chiar si emailul ala daca e printat e mult mai special decat daca il citesti de pe ecranul tabletei/laptopului).
Eu zic sa scoti o carte. eu o s-o cumpar sigur 🙂