Îmi printez blogul

Mă gândesc serios să transform blogul în ceva palpabil. Adică într-un maldăr de coli ministeriale imprimate cu cuvintele mele scrise timp de mai mult de 8 ani. Nu, nu vreau să le public, nu vreau să devin „scriitoare”. Vreau doar să le am la îndemână, să nu le pierd (de parcă de net s-ar pierde așa ușor). Și nici nu vreau să îmi printez toate articolele, dar sunt unele foarte aproape de sufletul meu, în special cele despre părinții mei, cele din perioada sarcinii și despre Ada, cele despre cărți, unele despre călătorii, gânduri și experiențe, mai pe scurt, articolele care mă definesc și pe care aș vrea să le citească Ada într-o zi.

Da, e mai ușor online, sunt mai ușor de găsit, mai ușor de accesat și de citit, dar uneori mă simt mai old school și prefer variantă tipărită. Știu, distrug planeta, tai copacii, consum tușul de la imprimată, îl enervez pe Sotz, ocup spațiul în  casă, pot dispărea într-un incendiu, se pot rupe etc etc etc.

Dar asta îmi doresc, deci orice contraargument e invalid.