Cum am găsit a doua chirie în Berlin

Am scris aici o parte dintre motivele pentru care nu plănuiam să rămânem prea multă vreme în apartamentul găsit din România, iar pe parcurs s-au mai adăugat și altele. Deși apartamentul ne-a picat ca o mană cerească, date fiind condițiile în care se obține o chirie în Germania, n-a fost ce ne-am dorit. Mai sincer spus, n-a fost deloc ce mi-am dorit eu, că Sotzu’ e mai tolerant și n-are atâtea pretenții imobiliare ca mine.

Așa că, după o vreme petrecută într-un apartament la etajul 9 (pe care am ajuns efectiv să-l urăsc. pe etajul 9 adică) într-o clădire de 13 etaje, dintr-o zonă total nepotrivită pentru nevoile unei familii cu un bebeluș, am cam știut ce vrem de la o nouă locuință pe care s-o închiriem pe termen lung. Iar când am început să și vedem apartamente, alte cartiere, criteriile de eligibilitate s-au înmulțit.

Având deja puțină experiență cu căutatul unei chirii, înțelegând mult mai bine germana, cerințele proprietarilor și oferta lor, cunoscând deja cartierele pe care să le evităm și pe care ni le dorim, am purces la căutat, făcut conturi și setat filtre pe immobilienscout24.de, immowelt.de, immonet.de, e-bay.kleinanzeigen.de, wg-gesucht.de și site-urile agențiilor imobiliare. După ce m-am prins că nu-mi răspunde și nu mă invită nimeni la vizualizări, am schimbat tactica.

shutterstock_313528064

Nu-s copywriter degeaba, așa că m-am pus fain-frumos și-am încropit un mail în engleză, l-am tradus cu Google translate în germană, l-am corectat acolo unde îmi dădeam seama că nu sună bine (sigur nu era el perfect complet, dar pe ici pe colo, am știut ce nu e bine) și-am contactat persoana care a pus anunțul. Într-un mesaj scurt le-am spus că ne interesează locuința respectivă pentru că e spațioasă, are o structură potrivită pentru nevoile noastre, e situată într-un cartier pentru familii unde ne putem crește frumos fetița de 9 luni, unde putem să ne plimbăm și să ne bucurăm de viață, e aproape de jobul Sotzului și-am vrea tare mult să o vedem și poate ne iau în considerare să o și închiriem. N-am zis nimic de câine pentru că în majoritatea anunțurilor scria că acceptul animalelor se va decide în urma unei discuții. După ce-am personalizat un pic mesajul acolo unde a fost nevoie, răspunsurile au început să vină și totodată și programarea vizualizărilor.

Cu cât vedeam mai multe apartamente, cu atât creșteau și cerințele noastre. „Asta nu ne place”, „asta e super”, „de asta trebuie să ținem cont”, „când mai căutăm să punem și filtrul ăsta”, „să nu uităm să întrebăm asta”. Cam așa decurgeau discuțiile după fiecare vizită.

Criteriile indispensabile

distanța față de centru. În Berlin nu contează întotdeauna dacă stai la naiba’n praznic, pentru că dacă ai o legătură directă (preferabil tren sau metrou) cu centrul sau cu adresa la care lucrezi, poți spune că e aproape. Am găsit apartamente care sunt la 15km de centru, dar ajungi în 30 de minute cu mijloacele de transport, ceea ce e OK.
2,5+ camere. Da, sunt anunțuri cu 2,5 camere. Adică două camere și una mai mică. Mică, dar nu ca o debara, poate lejer să funcționeze pe post de cameră a copilului. Tot aici intră și suprafața, care ne interesa să fie de la 65mp în sus.
cartier cu blocuri de 3-4 etaje, alei, parcuri, magazine, restaurante (pe scurt, animate). Blocurile turn sunt excluse din viața noastră de când am descoperit că nu sunt pe placul nostru.  Plus că vreau să am unde ieși cu Ada la plimbare, la joacă, vrem să putem merge într-o vineri seara să mâncăm o pizza fără să ne suim în mașină sau în tramvai și să facem 20 de minute.

Criterii care s-au adăugat pe parcurs, dar la fel de importante

balcon și nu de oricare, ci deschis (închis, era doar o cameră în plus). Imperios necesar pentru fericirea mea. Numiți-mă mofturoasă, absurdă, obsedată de balcoane (sigur că sunt), dar așa cum unii nu concep viața fără vană în baie, așa n-o mai concep eu fără balcon.
bucătărie. După ce ne-am dat seama că o să ne cam ruineze financiar primele două luni după o nouă mutare (depozitul pentru o chirie nouă e de obicei 3 chirii fără costurile de căldură, adică sigur peste vreo 1300€), să ne cumpărăm o bucătărie complet utilată (că ai nevoie imediată de frigider, aragaz și mașină de spălat rufe) ar fi cam imposibil. Așa că am început să căutăm doar anunțuri cu bucătării incluse, că sunt și de-alea goale de tot.
lift. Fără lift nu voiam nimic deasupra etajului 2. Ada crește, va începe să meargă, cine o cară în brațe până la etajul 4 când n-are chef să urce singură sau când adoarme în mașină? Eu sigur nu, că deja am niște dureri de spate de mă sperie și n-are numai 7 kile și-un pic. Unde mai pui că mobila trebuie urcată pe scări și numai noi știm cât ne-am chinuit cu o canapea până la etajul 9. Deci nu, sub etajul 2, fără lift, am eliminat tot.

Am văzut un apartament care s-ar fi calificat la toate aspectele, dar era la etajul 6, fără lift. Avea chiar și spațiu de joacă, cu nisip, bănci și chestii de lemn în curtea blocului. L-am eliminat.

Am văzut altul care nu se califica din cauza zonei și a vecinilor. Adică era situat pe o stradă plină de casinouri și sex-shop-uri.

La o locuință la care au venit 70 de persoane să o vadă, care nu era nu știu ce și, în plus, chiria era mult prea mare pentru ce oferea, am renunțat după 5 minute.

M-am îndrăgostit la prima vedere de un apartament de 4 camere, căruia i-am iertat și depărtarea de centru, dar n-am ajuns nici măcar să completăm un formular cum că suntem interesați pentru ca agenta rămăsese fără nici unul până am ajuns noi. M-am gândit multă vreme la el și în capul meu deja îl și mobilasem. Era perfect. Imediat după colț de pediatrul Adei, aproape de magazine, legătură directă cu jobul Sotzului… Ulterior am aflat că nu e pentru oricine, ci pentru asistații social, iar noi aveam prea mulți bani pentru a-l închiria :)).

Am văzut niște apartamente într-un cartier senzațional, care pe la al doilea război mondial a servit pe post de spital militar. Erai acolo ca la sanatoriu. O liniște deplină, natură, case cu tavan înalt, super modern renovate pe dinăuntru, balcoane extraordinare, de poveste. Intrați aici pentru o părere. Am renunțat la apartamentul pe care ni l-am fi permis pentru că nu avea balcon și pentru că totuși era prea multă liniște și ne simțeam ca la sanatoriu. Un pic cam izolați și am decis că încă nu e vremea pentru așa ceva.

Până la urmă am găsit și obținut un apartament care a venit și cu un bonus pe care nu l-am căutat în mod expres. Ne mutăm la 1 iulie. Vă povestesc în alt articol.

sursa foto: căutare apartment > Shutterstock