Cum am găsit a doua chirie în Berlin
Am scris aici o parte dintre motivele pentru care nu plănuiam să rămânem prea multă vreme în apartamentul găsit din România, iar pe parcurs s-au mai adăugat și altele. Deși apartamentul ne-a picat ca o mană cerească, date fiind condițiile în care se obține o chirie în Germania, n-a fost ce ne-am dorit. Mai sincer spus, n-a fost deloc ce mi-am dorit eu, că Sotzu’ e mai tolerant și n-are atâtea pretenții imobiliare ca mine.
Așa că, după o vreme petrecută într-un apartament la etajul 9 (pe care am ajuns efectiv să-l urăsc. pe etajul 9 adică) într-o clădire de 13 etaje, dintr-o zonă total nepotrivită pentru nevoile unei familii cu un bebeluș, am cam știut ce vrem de la o nouă locuință pe care s-o închiriem pe termen lung. Iar când am început să și vedem apartamente, alte cartiere, criteriile de eligibilitate s-au înmulțit.
Având deja puțină experiență cu căutatul unei chirii, înțelegând mult mai bine germana, cerințele proprietarilor și oferta lor, cunoscând deja cartierele pe care să le evităm și pe care ni le dorim, am purces la căutat, făcut conturi și setat filtre pe immobilienscout24.de, immowelt.de, immonet.de, e-bay.kleinanzeigen.de, wg-gesucht.de și site-urile agențiilor imobiliare. După ce m-am prins că nu-mi răspunde și nu mă invită nimeni la vizualizări, am schimbat tactica.
Nu-s copywriter degeaba, așa că m-am pus fain-frumos și-am încropit un mail în engleză, l-am tradus cu Google translate în germană, l-am corectat acolo unde îmi dădeam seama că nu sună bine (sigur nu era el perfect complet, dar pe ici pe colo, am știut ce nu e bine) și-am contactat persoana care a pus anunțul. Într-un mesaj scurt le-am spus că ne interesează locuința respectivă pentru că e spațioasă, are o structură potrivită pentru nevoile noastre, e situată într-un cartier pentru familii unde ne putem crește frumos fetița de 9 luni, unde putem să ne plimbăm și să ne bucurăm de viață, e aproape de jobul Sotzului și-am vrea tare mult să o vedem și poate ne iau în considerare să o și închiriem. N-am zis nimic de câine pentru că în majoritatea anunțurilor scria că acceptul animalelor se va decide în urma unei discuții. După ce-am personalizat un pic mesajul acolo unde a fost nevoie, răspunsurile au început să vină și totodată și programarea vizualizărilor.
Cu cât vedeam mai multe apartamente, cu atât creșteau și cerințele noastre. „Asta nu ne place”, „asta e super”, „de asta trebuie să ținem cont”, „când mai căutăm să punem și filtrul ăsta”, „să nu uităm să întrebăm asta”. Cam așa decurgeau discuțiile după fiecare vizită.
Criteriile indispensabile
– distanța față de centru. În Berlin nu contează întotdeauna dacă stai la naiba’n praznic, pentru că dacă ai o legătură directă (preferabil tren sau metrou) cu centrul sau cu adresa la care lucrezi, poți spune că e aproape. Am găsit apartamente care sunt la 15km de centru, dar ajungi în 30 de minute cu mijloacele de transport, ceea ce e OK.
– 2,5+ camere. Da, sunt anunțuri cu 2,5 camere. Adică două camere și una mai mică. Mică, dar nu ca o debara, poate lejer să funcționeze pe post de cameră a copilului. Tot aici intră și suprafața, care ne interesa să fie de la 65mp în sus.
– cartier cu blocuri de 3-4 etaje, alei, parcuri, magazine, restaurante (pe scurt, animate). Blocurile turn sunt excluse din viața noastră de când am descoperit că nu sunt pe placul nostru. Plus că vreau să am unde ieși cu Ada la plimbare, la joacă, vrem să putem merge într-o vineri seara să mâncăm o pizza fără să ne suim în mașină sau în tramvai și să facem 20 de minute.
Criterii care s-au adăugat pe parcurs, dar la fel de importante
– balcon și nu de oricare, ci deschis (închis, era doar o cameră în plus). Imperios necesar pentru fericirea mea. Numiți-mă mofturoasă, absurdă, obsedată de balcoane (sigur că sunt), dar așa cum unii nu concep viața fără vană în baie, așa n-o mai concep eu fără balcon.
– bucătărie. După ce ne-am dat seama că o să ne cam ruineze financiar primele două luni după o nouă mutare (depozitul pentru o chirie nouă e de obicei 3 chirii fără costurile de căldură, adică sigur peste vreo 1300€), să ne cumpărăm o bucătărie complet utilată (că ai nevoie imediată de frigider, aragaz și mașină de spălat rufe) ar fi cam imposibil. Așa că am început să căutăm doar anunțuri cu bucătării incluse, că sunt și de-alea goale de tot.
– lift. Fără lift nu voiam nimic deasupra etajului 2. Ada crește, va începe să meargă, cine o cară în brațe până la etajul 4 când n-are chef să urce singură sau când adoarme în mașină? Eu sigur nu, că deja am niște dureri de spate de mă sperie și n-are numai 7 kile și-un pic. Unde mai pui că mobila trebuie urcată pe scări și numai noi știm cât ne-am chinuit cu o canapea până la etajul 9. Deci nu, sub etajul 2, fără lift, am eliminat tot.
Am văzut un apartament care s-ar fi calificat la toate aspectele, dar era la etajul 6, fără lift. Avea chiar și spațiu de joacă, cu nisip, bănci și chestii de lemn în curtea blocului. L-am eliminat.
Am văzut altul care nu se califica din cauza zonei și a vecinilor. Adică era situat pe o stradă plină de casinouri și sex-shop-uri.
La o locuință la care au venit 70 de persoane să o vadă, care nu era nu știu ce și, în plus, chiria era mult prea mare pentru ce oferea, am renunțat după 5 minute.
M-am îndrăgostit la prima vedere de un apartament de 4 camere, căruia i-am iertat și depărtarea de centru, dar n-am ajuns nici măcar să completăm un formular cum că suntem interesați pentru ca agenta rămăsese fără nici unul până am ajuns noi. M-am gândit multă vreme la el și în capul meu deja îl și mobilasem. Era perfect. Imediat după colț de pediatrul Adei, aproape de magazine, legătură directă cu jobul Sotzului… Ulterior am aflat că nu e pentru oricine, ci pentru asistații social, iar noi aveam prea mulți bani pentru a-l închiria :)).
Am văzut niște apartamente într-un cartier senzațional, care pe la al doilea război mondial a servit pe post de spital militar. Erai acolo ca la sanatoriu. O liniște deplină, natură, case cu tavan înalt, super modern renovate pe dinăuntru, balcoane extraordinare, de poveste. Intrați aici pentru o părere. Am renunțat la apartamentul pe care ni l-am fi permis pentru că nu avea balcon și pentru că totuși era prea multă liniște și ne simțeam ca la sanatoriu. Un pic cam izolați și am decis că încă nu e vremea pentru așa ceva.
Până la urmă am găsit și obținut un apartament care a venit și cu un bonus pe care nu l-am căutat în mod expres. Ne mutăm la 1 iulie. Vă povestesc în alt articol.
sursa foto: căutare apartment > Shutterstock
Am crezut că sunt singura de pe planetă care nu vrea balcon închis 🙂 La mine în bloc sunt singura care nu și-a închis balconul. E drept că iarna nu-l folosesc la nimic dar vara este minunat să pot sta afară oricând am chef, să iau masa acolo, să respir aer!
Ioana a scris pe blog despre N-o mai enervați pe fiică-mea
Eu mi-am dat seama cand am vizitat un apartament ca, de fapt, un balcon inchis e ca o camera mai mica. Am suferit mult la Timisoara ca balconul meu de la parter era inchis, dar macar ala a fost construit cu scopul de a mari apartamentul, nu de a te bucura de soare. eu planuiesc sa ma mut pe balcon de primavara pana la inceputul iernii :)) sa vad daca-mi si iese.
Me again 🙂 E haos in toata Germania la capitolul asta mai ales in orasele mari. Nici noi nu suntem 100% multumiti de unde stam acum, dar ca sa ne mutam ne-ar trebui pe langa avans si Kaution si vreo 3-4k pentru mobile…unul mobilat e mana cereasca si se da ca painea calda. Primul criteriu aici, in ditamai orasul corporatist si plin de expati e sa stii Germana, dar nici atunci nu e suficient. Avem un prieten, non-neamt dar vorbeste foarte bine germana si tot nimic de luni intregi. Cum aparea apartamentul pe Imobilien24, daca nu suna in secunda 2, se dadea. Naiba stie exact cui, e posibil catre agentii. Deci, cu alte cuvinte, enjoy the new home 🙂
eu n-am mai vrut un apartament mobilat pentru ca mie imi place sa decorez si sa mobilez asa cum imi place mie, nu altora 😛 si am suferit aici pentru ca nu puteam scoate mobila, nu puteam aduce mare lucru…
apoi n-a zis nimeni ca trebuie sa cumparam mobila dintr-un foc… de unde atatia bani? oricum o sa folosim camera de zi, bucataria si balconul la inceput. avem o canapea pe care putem dormi amandoi, niste biblioteci (Kallax de la IKEA) care pot functiona si ca dulapuri, doua mese, doua fotolii… asa ca, in afara de un frigider… nu e musai sa cumparam ceva urgent.
si noua ne-au spus ca trebuie sa mergem imbracati la 4 ace, ca se uita la masina cu care vii, ca trebuie sa stii germana, ca multe lucruri. aparent nu s-au aplicat 🙂
bafta amicului. poate e mai ok daca trimite un mail in loc sa sune?
Nu ai idee cat de ajutor imi sunt adresele site-urilor de imobiliare ce le-ai postat.
Iti multumesc mult.
ma bucur sa aud 🙂 in afara de wg-gesucht, am obtinut vizualizari pe toate. bafta.
Ce face? Mofturoasă sau absurdă din cauza unui balcon? Ohh, numai cine nu știe ce-nseamnă să tânjești după balcon nu te înțelege!
Eu îi duc dorul de ani de zile. Când ne-am mutat în locuința actuală, eram oarecum constrânși (proprietarul locuinței anterioare dorea să se mute el însuși în casă, ăsta fiind un caz în care nu prea ai ce face, trebuie să eliberezi locuința) și eram în preavizul uzual de 3 luni. Apartamentul unde suntem acum e foarte pe gustul nostru din majoritatea punctelor de vedere (luminos, spațios, bine compartimentat, cu debara și boxă), dar… nu are balcon. La vremea respectivă am zis că asta e, putem și fără – apartamentul puncta decisiv la restul capitolelor. După 6 ani, ne simțim în continuare foarte bine în el. Pe de altă parte, mi-e atât de dor de-o carte citită pe balcon la cafea, la aer curat… Când va veni vremea să ne mutăm de aici, balconul va fi pe lista de must have.
Să fie într-un ceas bun, aștept cu nerăbdare să citesc detalii despre noua voastră căsuță! 🙂
Sa va amuzati, eu cand am inchiriat/cumparat am cautat prima data adresa, m-am dus sa vizitez blocul in exterior sa vad BALCOANELE si vecinii :))) si apoi am sunat sa vizitez 😀
Bună seara,tot citeam diverse informații pe net pana când am dat de acest blog.
Maine voi merge sa iau și eu în primire noua mea casa care deși e micuta mi-a plăcut la nebunie.2 camere,baie bucătărie 34 m2 dar ok ptr o persoana singură.
Insa cum a decurs totul,a fost ceva neplanificat… Dupa 5 ani petrecuți pe drumurile Europei,acum 1 an jumate am început serviciul în Germania cu contract legal..dacă la prima firma nu am avut anmeldung,am plecat la alta care mi-au făcut anmeldung la adresa companiei…dupa care mi-am făcut cont bancar..anul trecut la impulsul unui prieten mi-am luat motocicletă, o pasiune mai veche..trebuie sa precizez ca eu mai visam încă la un viitor înapoi în tara,însă am renunțat sa visez și de atunci e tot mai bine..
Dupa câteva luni cu vechime la banca m-am dus și am cerut și eu credit dispoziție (acea descoperire de cont care poți ajunge pe minus ptr o perioada limitata dar care poate fi de mare ajutor de multe ori).
Am cerut și obținut dispo 500 euro și cărți de credit Vișa și Mastercard amândouă cu limita de 1000 euro (nu aveam nevoie mai mult ptr ca tot eu sunt nevoit sa plătesc dar mi-a fost de ajutor de multe ori).
Anul acesta m-am dus hotărât sa solicit și un împrumut,în fine mi-a fost aprobat 9000 euro cu care mi-am achiziționat și o mașină.
Acum 1 luna am părăsit locul de munca ptr un altul mai bine plătit…si am zis sa încerc sa caut și o locuință.. Fiind o localitate nu prea mare m-am dus la o agenție recomandata de sefa…din auzite știam ca e destul de greu de obținut un contract însă speranța era ca în localitățile mai mici e mai facil..
Eu deja făcusem alte planuri sa cumpăr ceva cu gândul ca oricum nu voi primi răspuns prea curând când la aprox 10 zile primesc mesaj ca a apărut ceva…
Mi-a trimis email cu oferta se preț, schiță apartamentului etc..eram f încântat si veți vedea de ce era acceptat înainte de a-l și vedea..
Chiria este de 170 euro,utilități 95,caldura 95..plata avans 1000+100
Eu abia după ce am semnat am aflat după ceva cercetări ca de fapt este o cooperativa, ca multe altele în Germania, ca au chirii subvenționate la 5.65 m2 și cele normale 9 E m2..ca de fapt eu am devenit membru al cooperativei având câteva drepturi.. Insa cel mai important chiria este asigurata pe viata, mai avantajos ca la un privat,și chiar o poti preda copilului mai departe (dacă e cazul).
Odată cu împrumutul am făcut și o alta asigurare privata de pensie dat fiind ca la o eventuala pensie nu voi avea o contribuție f mare, acest lucru și salariul brut afectând valoarea finala a pensiei..
Si ca sa fie si cireașa de le tort, fostul chirias m-a întrebat dacă doresc gratuit patul si o mobila de dormitor în f bună stare..ceea ce sa fiu sincer m-a ajutat destul de mult,acum putând sa ma axez mai mult pe camera de zi..
Ca acte depuse,am avut ceva emoții,am depus fluturaș salariu doar pe luna aprilie de la cealaltă firma ptr ca ptr mai nu-l mai aveam (dar am trimis extrasele de cont în care reieșea intrările salariale) plus fluturaș luna iunie numai jumătate de la noua firma…plus contract de muncă.. Plus acordul ptr Schuffa,unde știam ca stăteam destul de bine cu toate ca împrumutul recent luat ma trăgea puțin în jos probabil…insa am fost sunat relativ repede ca a fost aprobat și sa ma duc sa semnez contractul.