Peste 5.500 de polițiști detașați pe străzile Berlinului de 1 Mai
Dacă modelul tradițional romanesc de a sărbători Ziua Muncii stă sub semnul relaxării și al ieșitului în natură, modelul berlinez e cu totul și cu totul din alt film. Mă gândeam să încep articolul ăsta scriind că știu cum se sărbătorește 1 Mai în doua țări, însă știu doar cum e în România și Berlin, habar n-am de restul Germaniei.
Și berlinezii ies din case, însă nu pentru a se relaxa, ci pentru a protesta și demonstra pentru diverse cauze.
Încă de săptămână trecută se știa câte proteste și demonstrații sunt, în ce locuri și care e subiectul. Și pentru a ține lucrurile cât de cât în frâu, mii de polițiști au însoțit valurile de oameni galagioasi, agresivi și chiar violenți.
Cred că cea mai mare a fost demonstrația extremei de stânga, numită “Revolutionärer 1. Mai-Demo” la care poliția spune că au participat în jur de 11.000 de oameni, însă organizatorii au dat numere duble, chiar triple. S-a manifestat in special impotriva razboiului din Gaza, insa si pentru socialism. Sursa.
Un protest care se tot încearcă și se înăbușă e cel pro-Palestina. Se știe deja că Germania e pro-Israel și a luat-o foarte pe ulei cu această susținere în special în zona culturală, unde s-au retras premii, s-au anulat evenimente din cauza unor comentarii împotriva Israelului. Poliția l-a întrerupt pentru că se scandau sloganuri interzise. Sursa.
O demonstrație satiră, numită MyGruni s-a făcut pe bicicletă și a avut ca scop găsirea “găștilor de criminali bancheri”. Planul era și acela de a organiza o greva împotriva “scenei capitaliste extremiste” . Sursa.
Federația Germană a Sindicatelor au protestat și ei pentru salarii mai mari, mai mult timp liber și mai multă siguranță. Sursa.
Ca și când astea nu ar fi fost de ajuns, a mai fost și un rave party care deja cică e legendar în oraș și Noaptea Walpurgiilor (sau a vrăjitoarelor) unde se lasă cu mult foc, măști și diverse rituraluri. Demonstrează feministele queer. Sursa.
După cum vedeți, nici o zi plictisitoare în Berlin.
Daca vă întrebați cum am sărbătorit noi, păi prin muncă. Am hamalit toată ziua pentru un proiect de gradină, am săpat, am scos pomi, rădăcini și buruieni, am pregătit pământul să îl aruncam când închiriem un container, totul e gata pentru următoarele zile când soțul și vecinul vor pune ceva barieră (din lipsă de alt cuvânt) de beton pentru a împiedica pământul vecinei să se reverse pe aleea noastră. Mă doare fiecare mușchi și os din corp, însă ca durerea de cap nu e niciuna. Două ibuprofenuri și abia m-a lăsat. Însă sunt mulțumită pentru că se mișcă lucrurile și cu fiecare zi de muncă mă simt tot mai acasă. Poze cand am si “dupa” de aratat nu doar “inainte”. 🙂
Aveți ceva povești picante de 1 Mai?