Pe cine punem în blogroll?

Zilele trecute se declanşase o discuţie pe grupul de Bloggeriţe pe care n-am observat-o de la început, dar mulţumită Anei, am fost introdusă în subiect. Şi pentru că am avut câte ceva de spus acolo, aş vrea să aduc discuţia şi pe blog, că măcar aici nu se pierde în multitudinea de statusuri şi dezbateri.

Discuţia cu pricina pornise de la rugămintea Teodorei de a răsfoi un blog al unei prietene şi de a-l adăuga în blogroll dacă ne place, dar şi pentru a o ajuta. Gestul ei a fost unul cât de poate de altruist şi de binevoitor, însă eu am fost puţin Gică Contra şi-am avut altceva de spus. E drăguţ că vrei să ajuţi pe cineva, să-l promovezi şi să împărtăşeşti cu lumea o scriitură frumoasă, texte bune şi subiecte savuroase. Totuşi, o poţi face altfel, nu prin adăugarea în blogroll.

Vreau să precizez că acest post nu este o critică adusă Teodorei, ci un sfat prietenesc pentru cei care adaugă în blogroll-urile personale bloguri necunoscute, pe care nu le-au răsfoit niciodată, doar pentru „a face un bine”. De multe ori acest bine e răsplătit de Google cu o penalizare şi nu pentru cel ajutat, ci pentru tine. Schimbul de linkuri e penalizat, aşa că staţi cât mai departe de el. Acuma nu zic că un link sau 10 or să vă dauneze, mai ales dacă blogurile din blogroll sunt asemănătoare cu ale voastre, dar s-ar putea să apară probleme, mai ales dacă întregul conţinut al blogului e cam incert. Şi prin incert vreau să spun că prin posturile voastre apar multe linkuri către diverse site-uri, produse, servicii. Adică dacă aveţi un blog înţesat de advertoriale şi mai faceţi şi schimb de linkuri cu alte site-uri (chiar şi cu bloguri), sunt gata să fac pariu că Google-ul va avea ceva de împărţit cu acel blog. Asta e lecţia despre schimbul de linkuri, pe care eu îl urăsc cu pasiune.

Acuma, pe cine pui în blogroll? Cel mai bine ar fi să-i pui pe cei pe care îi citeşti des şi cu care eşti de acord sau cu care rezonezi în cel puţin 70% din cazuri. Îţi pui prietenii, oamenii pe care îi admiri, blogurile pe care le citeşti cu drag. Dacă printre toate astea se numără cel puţin un blog pe care nu-l citeşti  on a regular basis  şi în cele mai multe din zile habar n-ai ce a scris acel om, dar îl ai acolo pentru că aţi făcut un schimb, află că greşeşti. Şi greşeşti pentru că punându-l în blogroll promovezi şi recomanzi ceva ce nici nu citeşti. Poate scrie despre lucruri care se contrazic cu crezurile tale, poate defăimează persoane care îţi sunt dragi, poate promovează practici care contravin cu principiile tale. Dar tu de unde să ştii dacă nu citeşti? Totuşi, locul ăla din blogroll-ul tău le promovează. Adică tu le promovezi, fără să ştii. Blogroll-ul înseamnă în primul rând recomandare, te reprezintă şi pe tine la fel de mult cum îl reprezintă pe cel care l-a scris. Nu zic ca sunt întotdeauna de acord cu tot ce scriu bloggerii din blogroll-ul meu, dar în proporţie de 85-90% sunt. Unii mă amuză, alţii mă emoţionează, alţii pur şi simplu scriu foarte bine şi lectura blogurilor lor e o plăcere. Pe cei mai mulţi dintre ei îmi place să-i numesc prieteni (vezi Anca, Oana, Nebuloasa, Ruxa, Ioana, Mara şi Monica – chiar dacă nu le-am întâlnit în realitate niciodată, Sebi, Denisa, Bianca, Loredana, Cristina, Raluxa, Ovi, Bogdana, Dojo, Richie şi Lavinia), pe alţii – oameni dragi de pe net (Monica Olteanu, Inozza, Camelia, Sonia, Nina şi Miruna). De-a lungul timpului prin blogroll-ul meu au trecut câteva bloguri care au ieşit fie pentru că n-au mai fost actualizate, fie pentru că mi s-a părut mai corect să le promovez doar articolele care chiar îmi plac. A se citi că n-au satisfăcut proporţia aia de 85-90%. Asta nu înseamnă că nu le mai citesc, înseamnă doar că atunci când pe ele se scrie ceva demn de share-uit, o fac fără ezitare.

Aşadar, să nu mă mai lungesc, când vrei să ajuţi pe cineva, ai toată Social Media la dispoziţie. Distribuie linkurile în toate cele patru zări ale Facebook-ului, Twitter-ului şi ale altor platforme de socializare, dar păstrează-ţi blogroll-ul doar pentru acei special someones.

Și așa cum concluzionam și pe grup, blogul e al fiecăruia și face fix ce dorește pe el, doar că poate nu știe că greșește. De asta am scris articolul ăsta.