Dacă blogul meu ar dispărea cu totul…

…am aflat sâmbătă ce aș simți: panică în primul rând, mâhnire (dacă asta ar fi traducerea pentru “grief”), frustrare, furie, neputință, învinuire. Am plâns puțin pe Facebook din dorința de a da o explicație oricui intra pe blog și dădea de altceva, dar și pentru a evita ca lumea să mă înștiințeze ce s-a întâmplat.

Vineri am anunțat doar schimbarea vestimentară a blogului pentru că după niste update-uri de pluginuri și WordPress unele dintre ele au intrat în conflict unul cu altul. Între timp am aflat care, însă erau destule chestii în neregulă în bucătăria internă și tehnică a blogului care trebuiau reparate, că fiind lăsat de izbeliște atâta amar de vreme, a ruginit puțin. Și timp pentru el nu prea era, deci am fost lăsată puțin singură să fac și să dreg. Vă spuneam când am schimbat tema că eu singură m-am ocupat de tot și eu am bibilit-o și eram mandră de mine. Nu era totul cum îmi doream, dar era mult mai bine. Ei și după ce WP-ul și pluginurile au luat-o razna, nu mai puteam face nimic în admin. Atunci Sotzu a decis să reactivăm tema veche ca să funcționeze totuși blogul. Și în timpul ăsta eu am tot căutat altele că am crezut că ori tema ori pluginul de newsletter e de vină, ori amândouă împreună. Prin urmare am instalat teme peste teme, am încercat de toate și printre ele am dat acces unui AI în timp ce încercam să mă prind cum funcționează KadenceWP. Nu îi pun link că-s supărată foc că am fost așa tută. Sâmbătă aveam oameni în curte să ne ajute cu sistemul de irigare, deci până să am timp să mai pigulesc la teme, când m-am întors la laptop ia blogul de unde nu-i. Șoc și groază că dacă intram pe tomatacuscufita.com mă redirecționa către booking.com la un “violation hotel”. 😮 Am alertat Sotzu’, i-am arătat și că la admin scria cât jumătate de ecran 404, site-ul nu se găsește pe server și am crezut că leșin. Ce vrea să spună cu asta? A șters tot? Mai am baza de date? OMG! Ce mă fac? 17 ani de amintiri scrise la cald păreau duse pe apa Sâmbetei. Sotzu’ numai de drama mea nu avea nevoie când oamenii aveau de legat 4 sprinklere și să le facă să și funcționeze.

După ce au plecat, a luat laptopul și a investigat cât de grav e. La prima vedere a găsit niște chestii care nu trebuiau să fie acolo și la o a doua a depistat că lipseau toate pozele de la început și până în zilele noastre, precum și conținutul din 2013 încoace. Prima întrebare a mea a fost dacă pot recupera conținutul de pe webarchive și m-am mai liniștit când a spus că da. Pozele în proporție de 90% le am că doar sunt făcute de mine, însă textele nu le am nicăieri. Însă la o a treia privire a găsit o ultimă salvare automată. Și atunci s-a restabilit liniștea în lumea mea pentru că aveam tot conținutul și toate pozele până la 1 iunie, ba mai mult și cele care erau puse în articole scrise în mai și salvate ca drafturi. Deci de la copy/paste al conținutului din 2007 până în 2024 am ajuns doar la uploadarea pozelor pentru câteva articole. Pheeeew!

Odată cu recuperarea blogului de pe server, nici actualizarea WordPress-ului nu mai era validă, deci puteam continua de unde am lăsat joi. Însă problemele mari erau tot acolo și aseară i s-a făcut milă de mine și a cercetat ce nu merge, a reparat, a șters, a actualizat și acum totul e la zi. Problema e ca unul dintre plugin-urile cele mai folositoare, Arhiva, fusese între timp abandonat și el era una dintre probleme. Acuma au mai ramas mici chestii de reparat, gen link pe header, mărimea scrisului, spațierea dintre rânduri, schimbarea culorii tilurilor și găsirea unui alt plugin de arhivare. Dar nu sunt priorități.

Sperietura asta mi-a arătat cât de mult aș suferi dacă blogul ar dispărea de pe net și nu aș mai avea acces la tot ce am scris.