-
Temă nouă după 10 ani
Mă miram în 2014 că trecuseră doar 3 ani de la ultima schimbare (de asta am păstrat și titlul), d’apăi acuma că au trecut 10? Bine, acum nu m-am mirat că nu e ca și când asta ar fi fost o prioritate pentru mine în toții anii ăștia. Însă cea veche era demodată, deși funcțională, însă dacă tot petrec tot mai mult timp aici, să am mai multă grija și de aspect. Pentru a rămâne în posteritate, așa arăta în martie blogul meu. Din păcate nu am făcut nici un screen shot înainte să activez tema nouă, așa că am recurs la Wayback Mashine. Spre deosebire de ceilalți ani, în…
-
Mic dejun cu Ada
În august 2020, când pandemia făcea ravagii și lockdown-ul ba era, ba nu era, eu mi-am găsit de lucru la program de 7h pe zi, fără home office. Asta a însemnat că de pe o săptămână pe alta, rutina Adei s-a schimbat complet. Nu o mai duceam eu la grădiniță, nu o mai luam eu, însă o puneam la culcare. Schimbarea a fost nespus de neplăcută pentru ea, pentru că brusc dispărusem și îi lipseam. Au fost zile în care Sotzu’ mă suna să o liniștesc pentru că se așeza pe bordură și începea să urle că vrea la mine, vrea să vin acum, imediat, să o iau de acolo.…
-
Viața cu calendarul sub nas
Era Ada la grădiniță când trebuia ceva organizat și una dintre mame scoate telefonul și zice că trebuie să își verifice calendarul. Am crezut inițial că e o glumă și am și pufnit puțin în ras, bine că nu s-a prins nimeni. Începe Ada școala, ghici cine trăiește de atunci cu calendarul în buzunar? Era simplu la grădiniță și programul meu flexibil de liberă profesionistă cu Home Office inclus. S-au dus vremurile alea din 2020 când m-am angajat pentru prima oară în Berlin. De atunci și până ies la pensie, probabil tot după calendar voi trăi. Și eu și Sotzu’ folosim calendarul Google, ni l-am share-uit unul altuia și pe…
-
Valence, Franța (2023)
După mulți ani trăiți de sora mea în Franța și după jumătate din ai ei trăiți de mine în Germania, abia anul trecut am vizitat-o. (După ce în 2022, ea și nepoata mea ne-au vizitat la Berlin.) A fost o mare bucurie vizita la Valence. Am mai pus o cărămidă la temelia relației noastre, ne-am cunoscut mai bine cu toții, ne-am văzut în mediul fiecăruia și a fost bine. Tare bine. Am fost la piscină cu fetele, le-am sărbătorit zilele de naștere (una pe 30 si cealalta pe 31 iulie) cu un tort cu lumânări care nu se stingeau, soțul și cumnatul au făcut alpinism, ne-am jucat cu pisicile (Capuccino,…
-
Cititul în timpul mersului – exercițiul meu împotriva Alzheimerului
De multe ori lumea mă întreabă când am timp să citesc “atâta”. Ce înseamnă “atâta” e relativ pentru că unora 50 de cărți pe an li se pare astronomic, altora le vine să râdă. Am timp să citesc doar pe drum: în tren sau pe jos. Iar dacă conduc ascult audiobook-uri. Seara înainte de culcare, dacă apuc să citesc 10 minute sunt bucuroasă. Iar acasă, pe terasă sau lungită pe canapea… se întâmplă atât de rar că numai mă întristez când mă gândesc că nu am timpul ăsta. Dar ieri, în timp ce mergeam și citeam mi-a venit o idee și o bănuială, așa că m-am pus pe căutat dacă…
