O dorință din ce în ce mai vie

Ziceam ieri să nu intrați la bănuieli, că nu-s gravidă. Nici azi nu-s și probabil nici mâine nu voi fi. Chestia e că vreau să fiu. Încep să-mi doresc tot mai tare să fiu. Și nu pentru că-i un moft, o fiță sau pentru că toată lumea are, deci vreau și eu. Simt dorința asta atât de vie în mine că mă sperie. Probabil e instinctul matern despre care vorbește toată lumea și care s-a deșteptat după ce m-am măritat. Sau naiba știe când, că la 20 de ani îmi doream 4 copii. Mi i-aș dori și acuma dacă aș fi sigură că aș avea cu ce să-i cresc și nu le-ar lipsi nimic. Dar doi copii tot o să fac. Sau, mai corect spus, o să am. Pentru că și dacă nu pot să-i fac eu, o să-i am înfiați. Dar să nu ne pripim cu concluziile, că nici măcar nu ne-am apucat serios de treabă.

Că vreau doi băieți, știți deja. Am scris despre potențialii Tudor și Vlad și mi-am susținut preferința sus și tare. Însă probabil vă dați seama că-s destul de zdravănă la cap să nu fiu dezamăgită dacă o să am două fete sau o fată și-un băiat. Sotzului îi plac tare mult trenurile, așa că dacă vrea să se joace cu ele, să facă bine să-mi facă măcar un băiat (i-am scris deja o scrisoare). Moment în care îmi dau seama că dacă într-adevăr vom avea doi băieți, o să fiu singura femeie din casă. Muahahaha, militărie fac cu ei! :)) O să fiu cea mai protejată și cocoloșită femeie din lume, cel puțin în capul meu așa se întâmplă. Scor 1-0 pentru băieți. Și tot în capul meu, casa va fi plină de mașinuțe, trenulețele sus numite și piese de lego – gând care nu mă dă pe spate. Un punct în favoarea unei posibile fetițe e că i-aș putea face hăinuțe și m-aș juca cu ea cu păpușile – uai, ce mi-ar mai plăcea să o mai piaptăn și s-o îmbrac pe Barbie. Moment în care fetele egalează cu grație scorul băieților.

Mă surprind gândindu-mă cum le-aș putea explica anumite chestii, cum i-aș învăța și cum i-aș educa, citesc bloguri de mame și-mi spun „da, așa voi face și eu. Tre’ să țin minte și să nu uit ce-am citit la Mara / Bogdana / Dunia / Ioana / Loredana / Lavinia / Carla.” Desigur, fiecare părinte știe ce-i mai bine pentru copilul lui sau face cum crede că e mai bine. Nu-s întotdeauna de acord cu ce citesc pe blogurile mămicești, însă probabil doar pentru că nu-s mamă încă.

Sunt pregătită să fiu mamă? Sunt pregătită să renunț, cel puțin pentru o perioadă, la tabieturile, hobby-urile și timpul meu liber? Voi avea răbdare? Voi îmbrățișa mămicia atât de simplu și ușor cum o fac acum când nu-s în situația asta? Răspunsul la toate astea e „Nu știu”, dar sper din suflet să fie „Da”, să vină de la sine.

Se spune că dacă spui o dorință cu voce tare, nu se mai îndeplinește. Dar se mai spune și că dacă o scrii undeva, va deveni realitate mai repede decât crezi. Să vedem dacă funcționează.

23 Comments

  • cotos

    Le vei imbratisa si inca cum. Pana nu devii parinte, nici nu stii de ce esti in stare. Pentru mine nu a contat sexul bebeului, am o fetita minune, care de 5 luni de zile ma face sa zambesc si sa uit de toate grijile. Evident ca al doilea mi l-as dori baiat, dar daca e sa fie tot fetita, iti dai seama ce boier o sa fiu cu trei fete in casa? 😀

  • Mirela

    ce frumos! :X Sper să ţi se împlinească toate dorinţele astea!
    Şi eu citesc bloguri de parenting, dar doar pe acelea de la tine din blogroll şi mi-e drag să aflu informaţii de genul acesta, deşi eu nu am planuri şi nici nu-s căsătorită.

  • Ionela

    Cunosc sentimentul asa de bine. Parca eu am scris ce-ai insirat mai sus. Am ajutat-o pe sora-mea cu nepoteii si stiu ca e greu cu copiii, dar iti si dau o satisfactie si-o bucurie de nedescris! Pana acum n-am avut treaba dar in ultima vreme, cum spui si tu…parc-am innebunit! Imi doresc asa de tare, ca nu ma recunosc…incepe sa urle in mine dorinta de-a fi mama. Zilele trecute mi-a fost tot greata si toata lumea-mi zicea ca-s gravida. Cand iti spune unul, nu-l bagi in seama, cand iti spune al doilea, incepi sa ai dubii…dar cand vin si-al treilea, patrulea, etc, si-ti spun…clar mergi sa-ti faci un test de sarcina!:) Atunci am inceput sa zambesc si ma gandeam…”oai ce fain ar fi daca as avea 2 linii”:D. Dar evident…nem! Nu ne-am pus pe treaba, mai avem cate ceva in plan pana la pasul acela, insa ne dorim. Pana acum ceva vreme imi doream 2 baieti(m-am gandit doar la numele primului – Victor Gabriel), dar cand am fost ultima data la joaca impreuna cu nepotica…m-am cam razgandit si cred c-ar fi fain sa avem un baiat si-o fata cum isi doreste Marius. Sanatosi sa fie si sa ne umple vietile cu bucurii!

  • madlen

    nu stiu ce pisici e feelingul asta, dar devine din ce in ce mai puternic, si te cuprinde dis-de-dimineata de la trezire, un gust ciudat in suflet, un gol si o tristete de tipa-n tine singuratatea (si toate astea vin intai fara nicio explicatie, si nu le gasesti sensul si logica); cel putin in cazul meu, cu atatea si-atatea chestii urate, prin faptul ca inca nu am, in urma tuturor tratamentelor si consultatiilor si incercarilor, simt uneori ca ma pierd de un sentiment fara nume. Nu duc lipsa de oameni ca sa-i zic singuratate dar e singuratate, nu duc lipsa de momente misto ca sa fiu mereu trista dar e tristete. Toate aceste sentimente sunt atat de coplesitoare. Sa fie bine pentru voi, pentru tine, e cel mai natural lucru cu putinta in materie de sentimente complete de iubire. Si fie ce-o fi, baieti, fete, nu conteaza in final, copilasi sanatosi sa fie!

    • Tomata

      🙁 uf, imi pare asa de rau ca treci prin ce treci. mai am o prietena care se chinuie sa ramana insarcinata, si-a facut analize peste analize si ea si sotul ei si nimic. 🙁 dar s-au vazut atatea cazuri cand s-a intamplat cand se asteptau mai putin, asa ca nu dispera.

    • Tomata

      ai avut cateva posturi despre tine si Mara si chiar te admiram pentru cum te descurci in situatiile despre care vorbeai. 🙂

  • Ela

    Am citit ca de la 35 de ani suntem pregatiti sa ne dedicam viata altora. Ca putem fi parinti responsabili si inainte de varsta asta dar abia de la 35 de ani simtim nevoia sa ne dedicam fara regrete copiilor, animalelor, lumii. Poate la tine dorinta a aparut mai devreme. Sau poate e doar un semn ca trebuie sa incepi sa te pregatesti; altundeva citeam ca trebuie sa ai grija ce mananci cu cativa ani inainte de conceperea copilului pentru ca el sa fie sanatos. Si eu ma documentez si citesc bloguri de mamici dar clar nu ma simt inca pregatita. Am vazut cand l-am avut pe Patrocle in grija ca nu imi place sa am grija inca de altcineva. Doar lui Alex vreau sa-i acord deocamdata atentie. Chiar daca nu e distanta mare de varsta intre noi, tu esti totusi altfel, mai matura, asa ca iti doresc sa ti se indeplineasca dorinta 🙂

    • roșu vertical

      Ela, sint atit de multe teorii ca ajungi sa vezi ca in final se bat cap in cap. 🙂
      Eu am avut copila la 35 de ani si da, recunosc ca m-am simtit mult mai stapina pe mine si mai inteleapta decit daca as fi avut-o la 25, de exemplu, dar deja am atitea tabieturi la care mi-e greu sa renunt (de fapt nici nu vreau 🙂 ) si nici cu rabdarea nu mai stau atit de bine. Un copil iubit e binevenit si la 20+, si la 30+, si poate uneori chiar si la 40+.

      Tomato, succes, sa vina cit mai repede!

    • Tomata

      Ela, dupa ce am avut grija de mama mea la fel ca de un copil mic, dupa ce cainele meu se comporta mai rau decat un toddler, crede-ma ca mai pregatita de atat sa ma dedic cuiva nu stiu daca pot fi. 🙂

  • liliana

    fetiţa mea s-a jucat cu trenuleţele. avea o pasiune pentru ele, poate pornind de la desenele animate cu Thomas. nu ştiu. cert e că , pe când avea 4 ani, am mers în vizită în gara de nord. ca să vadă trenuri live. de-abia pe la şapte ani a mers cu trenul. cel mai frumos cadou pentru ea, de Crăciun, era un trenuleţ. am avut mai multe modele, mai mult sau mai puţin complicate. era frumos să stai în jurul bradului să montezi şine, şi tot ce mai implica creearea unui traseu. n-am avut spaţiu pentru un model mai mare dar ne-am mulţumit şi cu unele mai mici. aşa că … nu numai băieţeii sunt pasionaţi de trenuleţe. să-ţi fie bine.

  • Ciupercutza

    Mai si eu citesc bloguri de mamici, desi nici prin cap nu-mi trece sa fac copil. 🙂 Eu iti tin pumnii sa ti se indeplineasca dorinta cat mai repede. Ca de intamplat, se va intampla sigur. Am promis ca venim la botez, daca nunta am ratat-o 🙂
    Ti-am zis ca primul drum lung va fi la Timisoara. Stai numa’ sa mai prind eu ceva experienta la volan (ca sa nu conduca numai Dorin). Deja ai vazut ca lucrez la asta :))
    Te pup :-*

  • Moldoveanca

    Mai, stiu ca exista extreme in lumea asta si in nici un caz nu promovez sarcinile adolescentine sau mai stiu eu ce, dar din experienta proprie iti spun ca un copil (sau mai multi) se creste in principal cu dragoste si abia apoi cu bani. Iar tu cred ca ai suficienta “materie prima” ca sa-l cresti 🙂 Asta cu “sa nu-i lipseasca nimic” e foarte relativa – si mie de exemplu imi lipsesc un avion personal, un ferrari si o haina de nutrie plesuva :))) Important e sa nu-i lipseasca sanatatea, dragostea si mancarea ca restul se mai fac sau mai vin si singure! Va doresc mult succes in “trebusoara” asta, sa vina cand vi-i doriti si cum vi-i doriti!

    Apropos, cand ai implinit 30 de ani nu a inceput lumea sa te frece la cap cu copiii – cand ii faci, da de ce astepti, da de ce nu-i faci mai repede etc?

    • dojo

      Doamna draga, da voie sa zic ca un puradel COSTA de te indoaie. Asta daca doresti sa nasti aprox. civilizat, eventual sa pui la camara niste ‘compoturi’ stem, sa-l imbraci, daca mai da naiba si tre’ sa iei ‘formula’, te-a vazut al de sus. Deci e indicat sa ai ceva in portofel. Sigur ca dragostea de parinte E CEA MAI IMPORTANTA. Ideal este sa ai si ceva in buzunar, mai ales cand mai creste si vrei sa-i iei o jucarie, sa-l cari in vreo calatorie etc.

      Parinteala e lucru mare, cu stres, nopti nedormite (ok, la faza asta zic din carti, ca minijarul chiar doarme serios noaptea) etc. Dar ai parte de bucurii inca de cand mogaldeata nici nu stie prea bine ce-i cu ea pe lumea asta.

      Trage fie-mea niste zambete, cand ne vede, ca ne topeste. Si asa cum te priveste copilul tau nu te priveste nimeni pe lumea asta. Si in fiecare zi invata noi chestii si te surprind.

      Ma bucur ca nu te-ai speriat de ideea de a avea copil, la ce program de reflux a avut mandra mea. Iti doresc sincer sa reusesti sa ai bebe cat mai repede si sa fie cum vrei tu. 🙂

    • lala

      Pe mine a inceput lumea sa ma bata la cap imediat dupa nunta! Sunt persoane care atunci cand ma suna, prima intrebare este:voi nu faceti copii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge