Post cu multe poze

Ce interesant mi se pare ca de cand m-am ambitionat sa revin pe blog, parca si pe Instagram vreau sa fiu mai activa. Ca sa am ce posta pe blog :)) Doamne… stiu cum suna :)) “De ce ar vrea cineva sa aiba acelasi continut in doua locuri?” ar putea fi o intrebare valida, insa raspunsul l-am dat aici. Si oricum, ca pofta mi-a revenit, unele informatii nu se vor regasi pe Instagram si voi mai scrie si chestii care nu se regasesc acolo.

Despre saptamana ce a trecut… s-a incheiat cu o raceala. Cu dureri de gat oribile si cu o noapte nedormita, medicamente multe si stat in pat la lenevit. Partea buna e ca am recuperat cu serialele, dar va scriu la final despre ele.

Duminica trecuta am fost la alt muzeu, primul de pe Insula Muzeelor, dar nu ala pe care il voiam initial. Am fi vrut la Pergamon, insa nu s-a potrivit ca e cu intrare pe ore si daca nu ne-am luat bilete online la ora la care voiam, ar fi trebuit sa asteptam 2 ore sa intram. Am ales Bode Museum si ne-am si luat talpasita intr-acolo.

Bode Museum si Wilde Matilde din nou

Cum intri, iti si taie respiratia cu arhitectura sublima. Apoi deschizi o usa si apoi intri in alta camera, te tot duci si ai uitat pe unde ai intrat. E ca un labirint acest muzeu. M-a impresionat numarul colectiilor, cantitatea exponatelor, marimea sau micimea lor. Ma bucur ca l-am ales, insa cred ca va trece multa vreme pana sa ne reintoarcem.

Si exponatele care mi-au atras atentia

La Wilde Mathilde am fost cu o prietena cu cateva saptamani in urma, las aici si pozele facute atunci si cateva de data asta cand am fost cu familia.

Saptamana trecuta a fost mai mult despre carti pentru ca era finalul lui februarie si inceputul lui martie, deci am facut retrospectiva literara a lunii si v-am aratat planurile pe martie. Despre ideea asta am scris aici.

Wrap-up livresc

Am zis eu bine in ianuarie ca planurile pentru februarie sunt cam ambitioase, dar nu-i ca si cand ne grabim undeva.

Asadar, in luna care se incheie azi am inceput din Coreea de Sud, pentru a cauta un criminal, insa am intalnit doar suflete zdrobite. (Lemon – Kwon Yeo-Sun)

Apoi am pornit spre vest si am ajuns in Israel si Palestina pentru a intalni doi tati uniti de suferinta pierderii fiicelor lor, dar despartiti de ziduri si politica. (Apeirogon – Colum McCann)

I-am lasat acolo si am ajuns in America, in sanul unui grup de studenti la teatru carora viata li s-a asternut intocmai ca in tragediile lui Shakespeare. (Daca am fi ticalosi – M.L. Rio) Despre care am scris intr-un post separat:

Prima mea #darkacademia si sigur nu va fi ultima. Cred ca e ok sa o incadram si la #crimeandmystery si #thriller.

Structurat in acte si scene, ca o piesa de teatru, If We Were Villains ( sau Daca Am Fi Ticalosi, proaspat aparuta la Alicebooks.ro) este o naratiune la persoana I, ceea ce inseamna ca pentru multe intamplari si personaje nu avem suficient context – avem doar pespectiva lui Oliver.

Romanul incepe cu Actul I, timpul prezent in care Oliver ispaseste o pedeapsa de 10 ani, iar Scena a II-a ne intoarce in timp la evenimentele care au dus la situatia actuala. Viata unui grup de 7 studenti in anul 4 la teatru – unde se studiaza exclusiv Shakespeare (romanul abunda in pasaje din piesele lui celebre) – se schimba dramatic cand unul dintre ei e gasit plutind in lac aproape mort. Relatiile dintre ei se transforma, ei insisi se schimba sub apasarea secretului care ii uneste. Si totul se intampla in timp ce se chinuie sa isi termine studiile. Rolurile pe care le interpreteaza se muleza perfect pe realitate facand totul si mai teribil prin rimele lui Shakespeare.

Am pornit apoi mai la nord, in Canada, unde am pasit alaturi de cateva femei, fiind martora tacuta a intamplarilor lor. (Dear Life – Alice Munro)

Necitita a ramas Eileen de Otessa Moshfegh, iar cu Masurarea lumii sunt la jumatate, deci va aparea pe lista lui martie.

Pe Eileen am lasat-o pe luna viitoare pentru ca m-am incurcat luna trecuta; nu pentru februarie trebuia sa o citesc, ci pentru martie.

Planuri de lectura pentru martie

– am dezvoltat aici.

Paine de pe New York Times

Pe Instagram trebuie marcata orice premiera, dar am ratat momentul, asa ca iata a doua mea paine facuta dupa reteta asta.
A doua oara cand fac o paine care sa imi si iasa si sa fie si buna. Dupa o reteta de pe NY Times, gasita pe un blog romanesc pe care nu il mai gasesc sa il creditez. Am gasit linkul cautand retete pentru oala de fonta pe care am primit-o de la Mos Craciun. Painea e crocanta, moale in interior si super simplu de facut, doar ca trebuie lasata ~17-18h la dospit. Oala mea e ovala, dar am pus in interior o forma mica de tort ca sa o fac rotunda. In pandemie nu mi-a iesit nici un aluat asa cum trebuie, cred ca incep sa fac ceva bine.

Ce s-a mai intamplat saptamana asta… a plecat Coconut de la noi, dupa 3 saptamni de petsitting. Asta merita un post special, deci urmeaza.

 

Ziceam la inceput de seriale si filme. In primul rand vreau musai sa va recomand The Patient (Disney+), serie pe care am vazut-o intr-o zi. Toutusi nu cred ca e pentru toata lumea. De exemplu, sotul meu nu ar fi avut rabdare sa se uite, pentru ca e prea static si nu se intampla prea multe, insa dialogul, ideea, dedesubturile si, in special, jocul actorilor, merita. Steve Carell si Domhnall Gleeson sunt fabulosi.

I-am dat mai departe cu Manifest (Netflix), la care am inceput sa ma uit dupa ce am citit Anomalia. E pliiiin de plot holes, dar cui ii pasa, e numai bun pentru cand nu vrei sa te gandesti la realitate.

Am mai vazut si Wakanda Forever 2 (Disney+), mi-a placut mai mult primul. La mine sau la tine (Netflix)… foarte meh. Interesant mi s-a parut alta serie pe care nu am vazut-o saptamana trecuta, dar merita mentionata: Un asunto privado (Amazon Prime).

Uf… am lucrat cam mult la postul asta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge