-
Poștașul sună întotdeauna de două ori
Autor: James M.Cain Titlu original: The Postman Always Rings Twice Naționalitate: american Gen: crime novel Anul apariției: 1934 Nr. pagini: 116 (Orion) Premii: – Ecranizare: The Postman Always Rings Twice (1946),The Postman Always Rings Twice (1981) Alte cărți de același autor: nu Nota mea: 4/5 Poștașul sună întotdeauna de două ori e una dintre acele cărți care pur și simplu apar azi pe lista de cărți „de citit” și mâine pe cea de „citite”. Nu mi-am propus de câțiva ani s-o citesc, nu m-am pregătit sufletește pentru a face cunoștință cu personajele, nu am așteptat cu sufletul la gură să termin cartea începută pentru a mă…
-
Iubiți-vă în continuare
Chiar dacă v-am îndemnat să vă iubiți ca să câștigăm un concurs, nu înseamnă că acuma că e gata, trebuie să vă opriți. Nici n-am vrut să spun că trebuie să vă iubiți pentru că-i concurs, ci că ar fi mișto să câștigăm pentru că ne iubim. Altfel sună, nu? Mi-am dat silința să vă incit la dialog, să dezbatem episoade din dormitor, dar ori am cititori prea inhibați, ori n-am fost eu suficient de explicită ca să deschid un dialog. Deh, sunt femeie măritată acuma, mai subțire cu detaliile din dormitor 😛
-
Cărți și amintiri
Muzica, la fel ca și mirosul e un stimul extraordinar al memoriei. Am câteva melodii pe care oricând și oriunde le-aș auzi îmi vor aduce aminte de același lucru, nu contează câți ani au trecut peste amintirea aia, câtă apă a curs pe Bega și cât de mult m-am înstrăinat de locul sau de persoana cu care asociez melodia. Am scris prin 2010 un articol despre asta și mi-e teamă că de atunci, n-am mai prea îmbogățit lista melodiilor cu poveste. Poate doar Dance me to the end of love, că e melodia pe care am dansat cu Sotzu’ la nunta noastră. În rest, nu-mi vine nimic acum în minte.…
-
Te irosești?
Cunosc personal o mână de oameni care trăiesc sau câștigă bani din pasiune. Cunosc înca o mână de oameni care au talent, au potențial, au pasiune, dar lenea e stăpână pe situație și acel talent zace undeva ascuns înăuntrul acelor oameni. Și îmi e foarte ciudă pe acei oameni. Îi spuneam mai demult unei prietene care are un talent deosebit la design, că dacă aș avea talentul și simțul ei estetic, aș face bijuterii până mi-aș plăti cel puțin o excursie din asta. Îmi părea rău pentru mine că nu știu să potrivesc culorile și nu am imaginația atât de versatilă încât să pot produce ceva din materie primă. Bine,…
-
În altă seară, Siena
Am rămas cu poveștile din ultima excursie la seara petrecută în Siena. Era chiar ziua Sotzului, așa că m-am supus tuturor dorințelor lui. Dorințe care în Italia n-au mai coincis cu cele de acasă. De parcă el ar fi Balanța în cuplu… După ce-am vizitat Palatul Pitti și Grădinile Boboli, stând și savurând o înghețată, ne-am hotărât să mergem la Siena. Deși el mai fusese, eu eram deja obosită și-mi era totuna dacă mergem. Dar, gândindu-mă că probabil n-o să vin vreodată special s-o văd, de ce să nu profităm de ocazia asta. Așa că ne-am suit din nou în tren și într-o oră și jumătate am fost la Siena.…
