Pietre aurite în memoria evreilor

Săptămâna trecută am fost pentru 5 zile la Köln, în interesul de serviciu al Sotzului. Pentru că îmi doream și eu de ceva vreme să văd orașul ăsta, în special domul lui gigantic, ne-am dus toți pe capul lui. Al Sotzului. Toți adică Ada, Ricky și cu mine. Dar despre Köln vă povestesc mai în detaliu în zilele ce urmează. Azi vreau să mă opresc la un anume detaliu pe care l-am întâlnit acolo, dar după ce m-am documentat puțin, am aflat că se regăsește peste tot în Germania, dar mai mult de atât și în alte 18 țări europene.

În prima seară de plimbare, mi-a ieșit în cale o pătrățică aurită, împlântată printre pietrele cubice din Centrul Vechi. Avea un nume și niște date pe ea, așa că m-am oprit să le citesc și înainte să întreb (retoric) ce-o fi cu ea, Sotzul mi-a spus că unul dintre colegii lui i-a povestit ce-i cu plăcuțele astea aurite din pavament.

Dar pentru a reda faptele așa cum sunt în realitate, spicuiesc de la Wikipedia citire.

Plăcuțele aurite se numesc Stolperstein (în traducere „piatră de care te împiedici”) și au fost create de Gunter Deming pentru a comemora victimele Holocaustului (atât pe cele ucise cât și pe cele care au supraviețuit), în special evrei. Ideea provine de la o zicală de-a nemților, care, atunci când se împiedicau de-o piatră spuneau: „Sigur e un evreu îngropat aici.”

De-a lungul timpului, unele plăcuțe au ajuns să comemoreze și țigani de origine romă sau sinti, homosexuali, Martori ai lui Iehova, negri, creștini (protestanți și catolici) care s-au opus Naziștilor, membri ai Partidului Comunist și ai rezistenței anti-naziste, dezertori militari și oameni cu dizabilități fizice și psihice.

Prima piatră aurită a fost realizată în 1992 când s-au împlinit 50 de ani de la semnarea decretului de deportare a țiganilor de origine sinti și romă în lagărele de exterminare. Gunter Deming s-a folosit de ocazia asta pentru a grava prima propoziție a decretului pe o piatră. Așa s-a născut ideea de a comemora victimele Holocaustului prin gravarea numelor, a datei nașterii și a morții pe pietre aurite împlântate în pavament acolo unde au trăit sau unde au fost văzuți ultima oară. Prima piatră a fost împlântată chiar la Köln, în fața Primăriei Vechi. După aceasta au urmat altele în oraș și încetul cu încetul au ajuns la Berlin (aproximativ 2950), în Austria, Belgia, Croația, Ungaria, Italia, Rusia și alte țări. Aici e lista completă.

Pe Wikipedia sunt mai multe informații, dar eu mă opresc aici și vă arăt pietrele de care m-am împiedicat eu.

Un domn m-a văzut fotografiindu-le pe astea și m-a întrebat dacă știu ce semnifică. I-am spus că da, că sunt în memoria evreilor celui de-al doilea război mondial și mi-a clarificat faptul că sunt plantate acolo unde au locuit oamenii, nu unde au fost uciși, cum mă informase Sotzu după cum i s-a povestit și lui. După care, m-a îndrumat către monumentul de mai jos și mi-a spus că șina aceea e una dintre cele care serveau la transportul evreilor în lagăre.

14 Comments

  • Mara

    Am fost la Memorialul evreilor ucisi in Europa, la celebrul Holocaust din Berlin si inca nu pot intelege cum de s-a ajuns acolo (circa 6 milioane de evrei ucisi). Chiar daca din punct de vedere istoric se explica pas cu pas, inca nu pot intelege ideea de genocid, desi observ ca ea se manifesta si in zilele noastre (sub diverse forme si denumiri). Nu am vazut pana acum aceste pietre aurite, nici nu am stiut de ele (in Romania observ ca nu exista)!
    Mara a scris pe blog despre Mirosul meu preferat: parfumulMy Profile

    • o femeie

      si eu am aceleasi intrebari: cati oameni au tacut de s-a ajuns sa moara 6 milioane nevinovati? Multi au stiut ce se intampla…

      E o vorba: ca raul sa triumfe, e suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic.
      Acolo, a fost totul in umbra primului razboi mondial, unde multi nemti nu au inteles ce au gresit de au pierdut si toti sufera.

    • Tomata

      cum spuneam si in recenzia de la 12 ani de sclavie, nu pot sa-mi dau seama ce nu functioneaza in oamenii astia capabili de asa ceva. ce le lipseste, ce li s-a intamplat de au fost dezumanizati pana intr-atat incat sa comita nu crime simple, ci orori de genul asta. sadism, cruzime, tortura…

  • Greta

    Treblinka, Sobibor… te trec toți fiorii numai când evoci numele astea. De neimaginat cum o fi fost pentru oamenii ăia…
    Apropo de cât se știa în afară (mă refer la poporul de rând), eu citisem cândva că nu se cunoștea prea mult în mediul lărgit ce se întâmplă în lagăre de fapt. La Dachau văzusem la un moment dat niște desene, reprezentând oameni torturați; se spune că autorii lor ar fi fost omorâți în bătaie… pentru că nu era îngăduit să ”transpire” în exterior nimic din ceea ce se întâmpla acolo cu adevărat.
    Nemții au fost, și-n multe privințe sunt și acum, un popor foarte naiv (nu e nicio conotație negativă, e cu sensul de ingenuu). Nu m-ar mira să aflu că multă vreme n-au avut habar de ororile din spatele unor anumite ziduri. Repet, mă refer doar la ”cei mulți”, din popor.

    • Tomata

      am fost doar la Dachau, dar a fost ingrozitor.
      vreau si la Auschwitz, unde Sotzu mi-a spus ca-i de 10 ori mai rau si mai trist.
      of…

      • Greta

        Da, despre Auschwitz am înțeles că este crunt în primul rând pentru că s-au păstrat foarte multe obiecte aparținând deținuților – așa că, printre mormane de papuci și pantofi, mai vezi și câte un botoșel de copil 🙁 Sau printre zeci de obiecte personale de tot felul, mai e și câte-o păpușă 🙁 Nu știu dacă e adevărat, însă mai auzisem că, la ieșirea din lagăr, vizitatorilor li se oferă un păhărel de tărie… și puțini refuză 🙁 Probabil au nevoie de așa ceva, după ce-au văzut înăuntru.
        Eu nu mă mai simt în stare să vizitez un astfel de loc. Nu foarte departe de mine, la vreo 200 de km, este și lagărul de la Buchenwald; dar nu mai pot, nu mai vreau… 🙁
        Cred că niciodată nu vom înțelege cum a fost posibil. Mintea omenească nu poate cuprinde asemenea tragedie.
        Greta a scris pe blog despre 80 Years YoungMy Profile

    • Livia

      Maya, nu mi-a venit sa cred ca in Nürnberg nu exista si m-am uitat pe Wikipedia (eu locuiesc in Stuttgart si le intilnesc destul de des).
      Berlin = 7.023
      Nürnberg = 52 /nu sint asa de multe, poate nu le-ai observat pina acum)
      Stuttgart = 787
      Romania = 7 (1 la Timisoara si 6 Marca (Salaj)- de ce oare numai acolo??)
      Andrea tu cauti aceasta piatra cind faci o vizita acasa si o fotografiezi.

  • Livia

    Multumesc si eu ca transmiti aceste “descoperiri” mai departe cu poze, Link si informatii. Eu le cunosc din Stuttgart, sint incerc la rindul meu sa le arat cind ne ies in cale musafirilor nostri.

    Apreciez foarte mult schimbul personal de informatii, ginduri, pareri chiar si atunci cind apar discutii pro si contra. Multumiri celor care scriu pe Blog.
    Livia

  • Diana

    Si noi avem in Eindhoven, scrie clar aici a trait x, pana in anul y cand a fost deportat in lagarul z. Mereu ma opresc si ma infior. Mai grav decat trecutul, uitandu-ma la ce se petrece acum in lume, mie mi se pare faptul ca n-am invatat nimic din el
    Diana a scris pe blog despre dulciuriMy Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge