Pietre aurite în memoria evreilor

Posted by On 25.04.2016 14 Comments

Săptămâna trecută am fost pentru 5 zile la Köln, în interesul de serviciu al Sotzului. Pentru că îmi doream și eu de ceva vreme să văd orașul ăsta, în special domul lui gigantic, ne-am dus toți pe capul lui. Al Sotzului. Toți adică Ada, Ricky și cu mine. Dar despre Köln vă povestesc mai în detaliu în zilele ce urmează. Azi vreau să mă opresc la un anume detaliu pe care l-am întâlnit acolo, dar după ce m-am documentat puțin, am aflat că se regăsește peste tot în Germania, dar mai mult de atât și în alte 18 țări europene.

În prima seară de plimbare, mi-a ieșit în cale o pătrățică aurită, împlântată printre pietrele cubice din Centrul Vechi. Avea un nume și niște date pe ea, așa că m-am oprit să le citesc și înainte să întreb (retoric) ce-o fi cu ea, Sotzul mi-a spus că unul dintre colegii lui i-a povestit ce-i cu plăcuțele astea aurite din pavament.

Dar pentru a reda faptele așa cum sunt în realitate, spicuiesc de la Wikipedia citire.

Plăcuțele aurite se numesc Stolperstein (în traducere „piatră de care te împiedici”) și au fost create de Gunter Deming pentru a comemora victimele Holocaustului (atât pe cele ucise cât și pe cele care au supraviețuit), în special evrei. Ideea provine de la o zicală de-a nemților, care, atunci când se împiedicau de-o piatră spuneau: „Sigur e un evreu îngropat aici.”

De-a lungul timpului, unele plăcuțe au ajuns să comemoreze și țigani de origine romă sau sinti, homosexuali, Martori ai lui Iehova, negri, creștini (protestanți și catolici) care s-au opus Naziștilor, membri ai Partidului Comunist și ai rezistenței anti-naziste, dezertori militari și oameni cu dizabilități fizice și psihice.

Prima piatră aurită a fost realizată în 1992 când s-au împlinit 50 de ani de la semnarea decretului de deportare a țiganilor de origine sinti și romă în lagărele de exterminare. Gunter Deming s-a folosit de ocazia asta pentru a grava prima propoziție a decretului pe o piatră. Așa s-a născut ideea de a comemora victimele Holocaustului prin gravarea numelor, a datei nașterii și a morții pe pietre aurite împlântate în pavament acolo unde au trăit sau unde au fost văzuți ultima oară. Prima piatră a fost împlântată chiar la Köln, în fața Primăriei Vechi. După aceasta au urmat altele în oraș și încetul cu încetul au ajuns la Berlin (aproximativ 2950), în Austria, Belgia, Croația, Ungaria, Italia, Rusia și alte țări. Aici e lista completă.

Pe Wikipedia sunt mai multe informații, dar eu mă opresc aici și vă arăt pietrele de care m-am împiedicat eu.

Un domn m-a văzut fotografiindu-le pe astea și m-a întrebat dacă știu ce semnifică. I-am spus că da, că sunt în memoria evreilor celui de-al doilea război mondial și mi-a clarificat faptul că sunt plantate acolo unde au locuit oamenii, nu unde au fost uciși, cum mă informase Sotzu după cum i s-a povestit și lui. După care, m-a îndrumat către monumentul de mai jos și mi-a spus că șina aceea e una dintre cele care serveau la transportul evreilor în lagăre.

Articole asemănatoare

TOPICS