Împărăteasa Orhidee

Autor: Anchee Min
Titlu original: Empress Orchid
Traducere: Mihaela Negrilă (Polirom), citită în română
Naționalitate: chineză
Gen: roman istoric
Anul apariției: 2003
Nr. pagini: 508 (Polirom)
Ecranizare: –
Alte cărți de același autor: Ultima împărăteasă
Nota mea: 5/5

 
Aveam Împărăteasa Orhidee în bibiliotecă datorită nu-mi mai aduc aminte cui mi-a recomandat-o sau unde am citit despre ea. I-a venit rândul acum din două motive: 1. pe reading challenge-ul meu pentru anul ăsta am pus 2 autori asiatici, fără a-i nominaliza, și 2. pentru că într-un grup de pe Facebook era cartea lunii și toate doamnele care o citeau scriau de ea numai la superlativ. Am zis că pică numai bine. N-aveam de unde ști că va fi una dintre cărțile mele preferate.

Știu atât de puține lucruri despre China încât mai bine aș spune că nu știu nimic, pentru că de asta mi-am dat seama citind cartea lui Anchee Min. Așadar, mă bucur că am citit-o și pentru că a fost o metodă superbă de a-mi fi îmbogățit cultura generală, având în vedere că la capitolul istorie sunt praf și tot ce am învățat despre trecut, am învățat mai mult din cărți. Acum știu care-i treaba cu eunucii, câtă putere au, câtă suferință îndură, câte depind de ei, la câte sunt pricepuți, cât sunt de devotați sau de perfizi. Acum știu că Orașul Interzis le e interzis în aceeași măsură împărăților și muritorilor de rând, doar că unii nu pot ieși odată ce-au intrat, iar ceilalți nu pot intra. Acum știu cât de limitată e de fapt puterea unui monarh, câte reguli trebuie să respecte, câtă etichetă îi complică viața, câte i se refuză, câți îi spun ce să facă și cât de iluzorie e puterea pe care muritorii de rând au impresia ca o deține. Dar mai presus de toate, la fel ca în multe cazuri (îmi vin în minte foarte rapid Printesa Diana și Grace de Monaco), câta nefericire îndură, câtă tragedie și dramă e în sufletul lor, că uneori ajung singuri la concluzia ca moartea ar fi cea mai blândă răsplată.

Orhideea Yehonala își începe povestea cu mirosul pe care cadavrul tatălui său o însoțea pe ea și pe familia ei în drumul către satul natal al părintelui mort, unde trebuiau să îl îngroape. Murise și îi lăsase înglodați în datorii pe soția lui și pe cei trei copii. Nu aveau ce să mănânce și cadavrul se descompunea tot mai mult. Într-un final, cu un ajutor pe care nu mi-l mai amintesc, au ajuns la o rudă de-a lor care i-a ajutat să-l îngroape pe tată și i-a primit în casa lor. Perspectiva căsătoriei Orhideei cu vărul său dependent de opiu s-a potrivit cu înscrierea fetelor pentru a deveni soțiile și concubinele împărătului Hsien Feng, așa că Orhideea, îndeplinind condițiile de calificare, s-a înscris pentru a scăpa și de măritișul odios și pentru a-și salva familia de la sărăcie. Cum oricine își dă seama din titlu, Orhideea este aleasă drept una dintre concubinele împăratului, în timp ce Nuharoo, una dintre fetele cu care apucase să vorbească este aleasă împărăteasă.

Viața la curte e deosebit de plictisitoare și de tristă, în special pentru că împăratul pare să fi uitat de existența ei, iar pe Orhideea începe s-o macine gelozia, deși își tot spune că nu are nici un drept, că ar trebui să fie recunoscătoare pentru că măcar familia ei duce o viață mai bună. Tristețea se adâncește pentru că, odată intrată în Orașul Interzis, nu mai e chip să iasă din el (fără aprobări, care rar sunt date) și nici familia ei n-o poate vizita. Departe de cei dragi, abandonată de împărat, Orhideea își găsește alinarea în diverse activități și discuțiile cu eunucul ei favorit, An-te-hai. Pe lângă tristețe, gelozie, dor și plictiseală, mai apare și disperarea la gândul că toată viața ei s-ar putea să fie așa. Descurcăreață, reușește să obțină o vizită la mama ei, care era bolnavă, e ajutată să ajungă într-un bordel unde matroana o învață tainele senzualității, îl mituiește pe eunucul șef pentru a se asigura că-l convinge pe împărat să o viziteze când e fertilă și astfel, iată-l pe Hsien Feng pentru prima oară în fața ei. Plictisit de replicile ei învățate pentru a-l măguli, vrea să plece, însă Orhideea deschide gura și spune ce gândește. Îi atrage atenția vorbind liber și din acea noapte devine favorita lui.

Aș putea povesti în detaliu ce se întâmplă în carte, pentru că-mi aduc aminte totul foarte bine (ce bine ar fi sa fie așa și peste mai mult timp), însă aș rapi din surpriza lecturii. Totuși, o să mai vorbesc puțin despre Orhideea care atât în cartea asta, cât și în continuarea ei, Ultima împărăteasă, prin vocea pe care i-o dă Anchee Min, se justifică și își explică toate deciziile, acțiunile și sentimentele. Nu am citit nimic altceva despre ea, sigur mai există și alte mărturii, însă așa cum o înfățișează Min pe ultima împărăteasă a Chinei, Tzu-Hsi, mie mi-a plăcut foarte mult. O femeie cu o putere incredibilă de îndurat obstacolele vieții, de acceptat ce nu putea să schimbe, de schimbat ce îi stătea în putere, dar mai ales de a se ridica după ce a fost doborâtă. Și-a fost doborâtă de multe ori. O femeie care a gândit cu 5 secunde mai devreme decât cei din jurul său, care a înțeles de timpuriu că e în interesul ei să învețe despre politică, administrație și diplomație.

Orhideea a devenit mâna dreaptă împăratului, ajungând până într-acolo încât să emită și să semneze edicte și decrete fără ca împăratul să le mai citească. Deveniseră complici, iar el avea încredere totală în ea și în deciziile ei. În spatele ușilor închise, în nopțile pe care cei de la curte le credeau nopți de pasiune, Orhideea își desăvârșea ucenicia. Slăbiciunea soțului său, nepotrivirea lui pentru statutul pe care îl avea, invidia celorlalte concubine și dușmanii pe care și i-a făcut printre eunuci și oamenii de la curte nu i-au dat voie să ducă țara pe calea cea bună, oricâte bune intenții ar fi avut. Când în sfârșit rămâne însărcinată, vede la tot pasul dovezi că una dintre concubine sau eunucii ei încearcă să o omoare. Mai mult, împărăteasa Nuharoo, deși prietenă la suprafață, e pe punctul de a o biciui cu puțin timp înainte de a da naște. Prin nașterea unui fiu, Orhideea ar fi ridicată la rangul de împărăteasă și ar împărți titlul cu Nuharoo. La moartea împăratului, generalul care conducea China și căruia împăratul Hsien Feng îi dăduse mână liberă aproape că o înmormântează de vie împreună cu soțul său. După ce naște, deși ea e mama biologică a fiului ei, principala mamă e Nuharoo, împărăteasa de drept și de fapt. Paginile despre durerea simțită la pierderea copilului ei, despre iubirea acordată de acesta lui Nuharoo care îl lasă să facă ce vrea, fără să-i pese că băiatul, deși foarte mic, avea nevoie de o educație demnă de viitorul împărat al Chinei, paginile despre lupta cu toți din jurul ei nu doar că fac din Orhideea o eroină tragică, dar m-au și tulburat atât de mult că a lua cartea în mână după ce m-am oprit era atât o dorință arzătoare, cât și o suprasaturație de consum sufletesc.

La lipsa iubirii fiului ei față de ea se adaugă și privarea de iubirea unui bărbat pe care Orhideea îl iubește. Nu că sentimentul n-ar fi reciproc, dar ar fi executată în doi timpi și trei mișcări dacă s-ar afla că nutrește sentimente de genul pentru un alt bărbat decât pentru răposatul împărat. Dragostea pe care o simte pentru Yung Lu va dăinui până la sfârșitul vieții lor, însă cu o singură excepție, nimic nu se întâmplă între ei.

Da, Orhideea a fost o femeie lipsită de iubirea pe care și-a dorit-o. A fost o patrioată înverșunată și-a suferit pentru China din cauza compromisurilor pe care era obligată să le facă sau și-a autoimpus să le facă. E una dintre cele mai marcante figuri ale istoriei Chinei și nu mă miră asta, mai ales după ce-am citit și Ultima împărăteasă și-am înțeles de ce e ținută minte.

Ca în cazul multor cărți despre care am scris cu ardoare pe blog, și pe asta vă recomand din suflet să o citiți. În ciuda celor 500 și ceva de pagini, se citește repede, poate și pentru că nu o poți lăsa din mână. E apăsătoare, e tristă, pe ici pe colo Min are și umor, dar, înainte de toate, e o mărturie a cum au stat lucrurile în vremea împăratului Hsien Feng și-apoi în cea a Împărătesei Tzu Hsi. Iar pentru a vă convinge, am scos 80 de citate din Împărăteasa Orhidee.