#gameforgood pentru cercetarea Alzheimerului

Câteva începuturi pentru articolul ăsta:

1.

De fiecare dată când citesc câte un articol sau știre „senzațională” despre tratarea (?!!), diagnosticarea sau prevenirea Alzheimerului sunt profund dezamăgită pentru că niciunul nu vorbește despre ceva sigur, doar despre potențial, despre nesigur, despre încercare. Nu mă mai coafează nimic de genul, deși știu că nu-i ușor, că se fac progrese, că se caută soluții. Eu însă aștept cu nerăbdare momentul în care se știe ceva sigur.

2.

Trăim vremuri interesante și metodele de diagnosticare a unor boli sunt de-a dreptul de domeniul SF-ului, dar tot nu te poți abține de la a te minuna când auzi că un joc pe smartphone poate ajuta studii de diagnosticare a unei boli precum Alzheimerul.

3.

Odată cu plecarea în Germania, mă gândeam că beneficiile aduse de blog se vor rezuma la advertoriale, dar iată că am participat la primul eveniment în Berlin, facilitat de existența blogului. Când am fost contactată de Telekom pentru a mi se propune participarea la o conferință de lansare a unei aplicații care își propune să revoluționeze felul în care se diagnostichează Alzheimerul, n-am stat nici o secundă pe gânduri și am acceptat să merg. Însă doar când am ajuns la adresa lansării, am aflat că, de fapt, mă aflam în curtea unui festival al tehnologiei, mai exact, ca să citez de pe site-ul oficial:

re:publica is one of the largest and most exciting conferences about digital culture in the world. Since its foundation in 2007, it has grown from a cozy blogger meeting with 700 participants into a wide-ranging “society conference”, with 7000 visitors in 2015. Representatives of digital culture share their knowledge and decision-making tools, and discuss the future of the information society. Here they can mingle with activists, scientists, hackers, entrepreneurs, NGOs, journalists, social media and marketing experts, and many others.

Și-acum, după ce ați ales întroducerea care vă convine, să vă spun, de fapt care-i treaba cu #gameforgood și cum ajută un joc pe telefon diagnosticarea unei boli.

Un profesor a venit cu ideea de a cerceta cu ajutorul tehnologiei mobile cum funcționează mintea oamenilor sănătoși, cum se orientează în spațiu și cum se coordonează. Înțelegând cum funcționează un creier sănătos, se pot descoperi căi noi de cercetare a unui creier afectat de Alzheimer. S-a dus la un designer de jocuri, i-a prezentat ideea, au bătut palma și-au căutat un investitor. L-au găsit în Deutsche Telekom, iar de acolo, totul s-a întâmplat cum spun oamenii implicați în clipul de prezentare a jocului.

Am avut imensul privilegiu de a-i asculta live pe toți: pe profesor, pe designer și pe investitor la lansarea oficială a jocului Sea Hero Quest, de a-i auzi răspunzând întrebărilor puse de public și de a căpăta încredere că lucrurile se mișca, că oamenii caută în permanență soluții noi de a da de capul bolilor intratabile.

În timpul panelului de după lansare, a apărut comparația între joaca pe telefon și donarea de sânge. S-a pus semnul egal între ele pentru că prin a te juca Sea Hero Quest donezi ceva fără să-ți dai seama. Toate datele adunate în timp ce tu manevrezi o barcă în căutarea unui monstru pentru a-i face poze se traduc în ore de cercetare pentru Alzheimer. Mișcările pe care le faci cu degetul pe telefon, deciziile pe care le iei, viteza cu care te miști, absolut totul contează pentru cercetarea acestei maladii. În clipul de mai sus, dacă nu l-ați văzut, e explicat mai bine mecanismul prin care acțiunea jucătorului se traduce în informație.

Sea Hero Quest se poate descărca gratuit din App Store și din Google Play, e disponibil în 17 limbi și poate fi jucat de oricine oriunde oricând. Mi-au plăcut tare mult informațiile și încurajările de genul ăsta:

Abia după ce m-am jucat și mi-am dat seama de un lucru ce mă caracterizează, mi-a răsărit în cap o întrebare pe care n-o mai pot pune acum și să primesc un răspuns oficial. Când începi o „planșă” nouă, ți se dă o hartă cu balize pe care trebuie să le atingi într-o anumită ordine (1,2,3 etc) și pe care trebuie să o memorezi. Pot face asta, să țin minte că 1 e drept înainte, 2 la stânga și 3, următoarea la stânga. Ce mă fac însă cu orientarea în spațiu? Că eu cu asta am o problemă. Stânga și dreapta la mine sunt după cum vreau eu. Nu o dată s-a întâmplat să-mi spună Sotzu sau altcineva „cealaltă stânga” când trebuie să o iau la dreapta. Iar dacă nu-mi arată cu mâna direcția în care trebuie să o iau, păi mă duc unde cred eu că e stânga. Știu că nu mă flatează o asemenea dezvăluire despre mine, dar se știe că femeile au problema asta. În fine… nu știu dacă rezultatele pe care le furnizez eu despre orientarea în spațiu (că ăsta e și scopul aplicației) sunt concludente.

Ei spun că orice jucător aduce un aport masiv cercetarii și că au nevoie cam de 100.000 de jucători până la finalul anului pentru niște rezultate preliminare. Le aștept cu curiozitate, dar până atunci vă îndemn să descărcați și să jucați Sea Hero Quest pentru că, pe lângă că e distractiv, mai faceți și un bine umanitații.

12 Comments

  • Daria

    Merge descarcat de pe iphone? Am cautat in app store de pe mobil si nu am gasit jocul…
    Oare de vina o fi faptul ca am mobilul inregistrat pe shop-ul de Romania?! hmm..

  • Mihaela

    Mai intai sa-ti spun cum invata copii englezi care e stanga. Deschizi palma stanga si vei vedea un L facut de cate degetul mare si restul palmei. L de la left, mana stanga.
    Cat despre joc, eu nu prea cred. DImpotriva, cred ca disparatia comunicarii om-om, imbratisarile si raspandirea comunicarii om-computer duce la alzheimer. De ce? – asa cum se rup legaturile dintre oameni, asa se rup si legaturile neuronale. Este o explicatie pur personala, venita din munca mea ca terapeut corporal. Sunt convinsa ca mai sunt si altele.

    • Tomata

      Aaaaah, permite-mi sa te contrazic, avand experienta unui om cu Alzheimer in familie: mama mea. Poate n-am fost noi cea mai afectoasa familie, nu ne-am imbratisat de 10 ori pe zi si nici nu ne-am spus ca ne iubim, insa mamei mele nu i-a lipsit afectiunea din partea mea si a tatalui meu. Nici comunicarea, avand in vedere ca uneori ii povesteam ce fac pana adormea, saraca. nu zici nici ca am fost o familie perfecta, fara certuri, fara suparari si cuvinte grele, insa chiar nu as pune Alzheimerul ei pe niciuna dintre acestea. mai mult de atat si mama ei a avut Alzheimer, caz despre care nu stiu mai nimic pentru ca nu am cunoscut-o pe bunica mea. nu stiu daca jocul va avea rezultarele scontate, dar e o incercare. cum spuneau si cei de la lansare: “hopefully” vor gasi ceva in datele pe care le colecteaza.

      • Mihaela

        Nu m-am referit la time, ti-am citit povestea. Am specificati ca e o explicatie pur personala si ca sunt si alte motive. Nu stiam ca si bunica a avut. Probable ca sunt si cauze genetice si sunt convinsa ca lucrurile sunt mult mai adanci de atat. Eu povestesc din experienta mea din UK unde se lucreza cu bolnavi de Alhzeimer in fucntie de stadiul in care sunt. Si se folosesc o multime de terapii.

        • Tomata

          factori genetici e sigur 100% ca exista.
          de asta imi e si mie teama ca poate ma paste si pe mine. de asta traiesc in prezent si nu aman decat daca-i necesar.
          ăsta cred ca e darul pe care mi l-a facut Alzheimerul: sa ma bucur de prezent si sa nu mai aman o bucurie in ideea ca am timp. niciodata nu stim cat timp mai avem.

  • Mara

    Chiar azi am citit si eu despre acest joc. L-am descarcat dar inca nu l-am jucat. Imi propusesem sa nu ma mai joc pe telefon pentru ca e timp irosit, dar mi s-a parut foarte buna ideea si l-am descarcat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *