Lene de lectură

Azi aș fi putut face o recenzie că mi-au mai rămas câteva cărți despre care n-am scris și despre care vreau musai să scriu. Doar că nu azi. Azi mi-e lene. Dar mai mult decât lene, trec printr-o fază în care nu prea mă apropii cu drag de cărți sau de Kindle. Și vina e a cuiva drag, a unui autor pe care-l iubesc și al cărui nume mă gândesc să-l dau unui viitor băiețel*. Citesc de prea multă vreme Jurnalul intim al lui Marin Preda și la cât de entuziasmată am fost când am primit cartea prin curier, pe atât de lene îmi e să mai citesc cele 60-70 de pagini care mi-au mai rămas. A fost foarte interesant la început, în dulcele lui stil care îmi place de mor, dar a început să mă piardă treptat cu caietele de atelier. M-a pierdut de tot când am ajuns la niște povestiri cu care nu știu care-i treaba, pentru că rătăcite fiindu-mi gândurile, am ratat momentul în care explica ce-i cu ele. Dar cam așa stă treaba cu Jurnalul lui intim și cu lipsa mea de chef.

În paralel citesc The Guinea Pig Diaries, tot non-ficțiune, care măcar mă distrează când o deschid. Problema e că mă frustrează faptul că Jurnalul mi-a tăiat elanul de a citi și trebuie să termin măcar una dintre ele ca să citesc o carte bună, să mi-l recapăt. Că mi-e dor de o carte bună.

————————————————
* nu Marin, măi, ci Preda 😛