-
Iubirea ta într-o poză
Dacă cineva ți-ar lua cuvintele, cum ar arăta iubirea ta fotografiată? Care ar fi simbolul care ar caracteriza-o cel mai bine? Astea sunt întrebările ultimei provocări Durex. Concursul a ajuns la final și, dacă mă întrebați pe mine, ăsta-i cea mai frumoasă parte dintre toate. Am vorbit despre cum iubesc timișorenii, despre kamasutra și despre motivele pentru care ar merita Timișoara să câștige titlul de LoveVille 2014. Am aflat că băieții noștri sunt cei mai sexy și că uneori nevestele timișorence poartă centuri de castitate sub forma migrenelor. Am urmărit una dintre cele mai sexy scene dintr-un film și-am râs la imaginile pe care le-ați postat.
-
Florența în trei zile fără două seri
Dacă aș fi fost în locul lui și mi-aș fi dorit atât de mult să văd un loc, cred că m-aș fi bucurat mai mult. Sotzu’ cred că s-a bucurat în sine, că nu l-am văzut debordând de bucurie și entuziasm. But then again, e maramureșean, he keeps calm by nature și manifestările zgomotoase mi le lasă mie. Duminica trecută, am ajuns așadar în „cel mai frumos oraș din lume” (that’s what he said) eu pentru prima oară, el pentru a doua, dupa 14 ani. Dar înainte, să ne ocupăm de detaliile tehnice și administrative că nu ajungi așa cu una cu două la Florența.
-
Concert în memoria unui înger
Autor: Eric-Emmauel Schmitt Titlu original: Concerto à la mémoire d’un ange Naționalitate: francez Gen: povestiri Anul apariției: 2004 Nr. pagini: 216 (Humanitas) Premii: – Ecranizare: nu Traducere: Simona Brinzaru Alte cărți de același autor: Oscar și Tanti Roz, Copilul lui Noe Nota mea: 3/5 Dă-mi orice carte de Eric-Emmanuel Schmitt și n-o să mă intereseze despre ce e, o să mă pun și-o s-o citesc. Atâta încredere am dobândit după primele două cărți scrise de el. Am mai spus asta și-o spun și-acuma, chiar dacă această carte nu mi s-a părut la fel de bună ca și celelalte. E una dintre puținele colecții de povestiri pe care le-am citit, dacă…
-
Lumini la concertul lui Manu Chao
Sunt atât de în urmă cu o grămadă de lucruri despre care vreau să scriu pe blog, că nici nu știu cu ce să încep. Prioritățile se înghesuie în vârful degetelor și eu stau din ce în ce mai prost cu timpul. Și nici măcar n-am cusut în tot timpul ăsta. De fapt, n-am mai cusut de două săptămâni. 🙁 Dar una dintre priorități e să vă povestesc despre concertul lui Manu Chao.
-
Eliberarea mea în dar
I finally let him go. Aș spune-o în română, dar oricât m-aș strădui, tot n-aș găsi o traducere care să exprime toată încărcătura pe care o poartă în ea expresia asta în engleză. Mă gândesc la ea de fiecare dată când o aud prin filme, seriale sau melodii. Aduce eliberare, împăcare și resemnare, dar îmi plac mai mult primele două.
