De cand ma stiu sufar de scenarita (si logoree, dar asta e alta poveste). Inca din frageda pruncie imi imaginam situatii si imi puneam probleme pe care poate nu orice copil si le pune. Si imi imaginam treburile atat de bine incat incepeam sa vorbesc cu mine insami sau cu prieteni imaginari (fara sa am impresia ca ii vad, si nu vorbeam decat cand eram singura, nu in prezenta altor oameni, si nu tot timpul, deci nu era ceva patologic, nu incepeti sa ma analizati). La un moment dat imi puneam problema ca poate sunt infiata. Si de unde oare putea sa imi vina o asemenea idee, daca nu de…

Ma gandeam ca e nedrept sa vorbesc numai despre mami (aici si aici), despre Benny si Ricky (aici), despre prieteni si nu despre o alta persoana foarte importanta in viata mea. Si anume: tati. O sa va povestesc cum ma considera el inca un copchil. Cand mi-au furat-o pe Pinkie si am constatat fapta, imediat l-am sunat pe el cu vocea tremuranda si stiti ce mi-a zis? “Lasa ca iti cumpara tati alta.” 🙂 De parca eu nu mi-as permite sa imi cumpar singura o bicicleta. Nu mi-a cumparat, dar felul cum a zis-o a fost tare dragut si m-a facut sa zambesc. O alta faza de genul: era la…

Cand o prietena mai experimentata mi-a zis: “ia-o-ncet, nu te grabi, nu o fa repede, nu te avanta ca o sa te doara fundu’ si picioarele; fa pauze si nu te da mare ca poti.”, evident nu am ascultat-o. Si acum nu ma pot ridica de pe scaun. Ma doare fundul, ma dor picioarele si merg cam greu. Pentru ca intr-adevar n-am mai facut-o demult, pentru ca mi-am pierdut exercitiul si pentru ca am exagerat. Am vrut totul dintr-o data. Nu se poate. Nu se poate sa ai un fund ferm si picioare celulita-less daca faci exercitii din Paste in Craciun si cand trebuie sa te apuci de ele, te…