Cutia cu trei iubiți

Pivnița mea e plină ochi cu cutii. Mici, mari, goale, pline, închise, deschise. Unele au lucruri de care nu mai am nevoie și cărora nu le simt lipsa, dar rămân acolo că „poate-mi trebuie”. Altele au lucruri de care am nevoie, dar nu le găsesc din cauza celorlalte lucruri inutile. Iar altele, mici, prăfuite, dosite, păstrează amintiri fizice ale unor momente care au devenit lecții de viață.

Scormonind printre zecile de cutii de carton pe care le-am strâns de-a lungul timpului ca un hoarder care sunt, am ajuns la cutiile în care îmi păstrez foștii iubiți. Îi păstrez și-n amintire, dar cutiile lor adăpostesc cadouri, parfumuri, pietre, bilete, scrisori. Am adus una cu mine în casă, pentru că dimensiunea cutiei era potrivită pentru ce aveam eu nevoie. În ea i-am găsit pe F., A. și A.


Șoriceii ăstia doi i-am primit de la F. de Valentine’s Day. Eram în clasa a X-a și îndrăgostită de el până peste urechi. Îi cumpărasem doar o felicitare, pentru că relația noastră începuse doar de o săptămână, deci nu mă așteptam la cadouri și nici nu știam ce să-i iau. M-a scos în oraș și când m-a condus acasă, a scos din geacă jucăria asta. Să leșin de fericire, nu alta. Am dormit cu șoarecii ăstia o săptămână pentru că miroseau a parfumul lui. Din relația cu F. am aflat cât de tare doare o despărțire pe care am provocat-o eu. Ah, și m-am potolit cu înșelatul, că asta mi-a adus una dintre cele mai mai dureri ale adolescenței. 😀


Pomișorul cu safire (așa scrie sub piatră) e un cadou, pare-mi-se de ziua mea din partea primului A. Din păcate, în privința lui (a pomișorului), amintirile îmi sunt cam blurrate. Cred că îl primisem înainte să fim împreună, poate de-aia.


Foarte practic, tot primul A s-a gândit că un stativ de telefon de 8 martie (?) sau ziua mea (?) ar fi numai bun. Acuma chiar e numai bun, așa că o să-l las ceva timp pe biroul meu.

Așa cum scrie pe piatra asta, e adusă de la Văliug, în vara lui 2002, după examenul de admitere la facultate. Acolo începuse idila cu primul A, așa că am luat o piatră cu mine. Relația cu primul A. m-a adus cel mai aproape de moarte. Moartea lui, care era să se întâmple într-un accident de mașină. Mi-am petrecut semestrul al doilea din primul an de facultate între sălile de curs și camera lui de spital. După care, când și-a revenit, ne-am despărțit pentru că era convins că am rămas alături de el din milă. Evident că nu era așa, dar i-am respectat dorința și-am plecat, după ce am încercat să-l înduplec cu toate argumentele din lume. Cam încăpățânat pentru o Balanță…


Ăsta era parfumul meu pe vremea când a intrat în peisaj al doilea A. L-am păstrat, pentru că parfumurile sunt cel mai puternic stimul al memoriei. L-am mirosit acum și într-adevăr îmi e cunoscut, dar n-aș fi putut să-l identific dacă cineva mi l-ar fi pus sub nas.


Ăsta era after shave-ul celui de-al doilea A. Nu mai miroase nicicum, dar de fiecare dată când aud de Old Spice, gândul meu fuge către el.


Din categoria hârtiilor pe care le-am păstrat cu religiozitate, se numără asigurările de sănătate pe care mi le-am făcut când am fost la cel de-al doilea A. în Austria. Al doilea A. era croat, dar locuia de câțiva ani în Austria. Cu el am văzut prima dată Viena, deși mai mult ne-am plimbat prin magazine.

Și pentru că eram o obsedată și nu voiam să pierd nimic, acestea sunt TOATE mesajele pe care mi le-a trimis în cele câteva luni de relație până să mă înșele. Mai am și câteva scrisori care erau traduse în engleză și transformate în mailuri. Eh, cum sună „bad angel”? :))

Mda… cam cu atâta intensitate iubeam când eram mai tânără. Și stați că n-ați văzut celelalte cutii…