Who’s your daddy?
Ma gandeam ca e nedrept sa vorbesc numai despre mami (aici si aici), despre Benny si Ricky (aici), despre prieteni si nu despre o alta persoana foarte importanta in viata mea. Si anume: tati.O sa va povestesc cum ma considera el inca un copchil. Cand mi-au furat-o pe Pinkie si am constatat fapta, imediat l-am sunat pe el cu vocea tremuranda si stiti ce mi-a zis? “Lasa ca iti cumpara tati alta.” 🙂 De parca eu nu mi-as permite sa imi cumpar singura o bicicleta. Nu mi-a cumparat, dar felul cum a zis-o a fost tare dragut si m-a facut sa zambesc. O alta faza de genul: era la Mall sa verifice ceva la Vodafone si m-a sunat sa faca o proba. La sfarsit m-a intrebat: “Sa iti iau ceva de aici?”. Ce e amuzant in povestea asta e ca tatal meu nu e the Mall type, se duce acolo foarte, foarte rar, si nu stie ce se petrece in lumea fiÅ£elor, asa ca daca eu as fi avut vreun moft sa ii cer ceva, oricum n-ar fi stiut ce sa imi ia. Asa ca i-am zis ca nu.
As putea sa va mai povestesc cum e sa fii my father’s daughter. Intr-o zi, mai demult, aveam cred vreo 19-20 de ani, ma duc si eu la un…cum sa ii zic eu mai frumos…un “bar” (semana mai mult a birt) de la mine din zona. Pe acolo mergeam mai des tati sa bea seara cate o bere… Ma pun eu la masa cu o prietena, care era vanzatoare acolo si vine unu’ sa se bage in seama… Si incearca asta dume si expresii, care mai de care mai expirata si nu pricepea ca nu ma interesa persoana lui…La un moment dat apare altul, pe care eu nu il cunosteam si zice: ” Vezi, ma, ca e fata lu’ Ursu.” Huh??? So?? La auzul acestora, tipul se retrage si eu cu prietena ramanem gura-casca. Bine ca scapasem de el, dar care era faza? Ce facuse taica-miu asa de rau incat sa ii fie frica aluia de mine. Nu facuse nimic rau, doar ca toata lumea il stie si il respecta. 🙂 Na, cam atat for now despre tati.
Sa nu va faceti impresia ca daca am scris despre el in termeni mai laudativi, il iubesc mai mult ca pe mami. Nu. Pur si simplu mi-am amintit de situatiile astea. Sa vedeti cand va voi povesti despre crizele lui de istericale… aia-i distractiv.
As putea sa va mai povestesc cum e sa fii my father’s daughter. Intr-o zi, mai demult, aveam cred vreo 19-20 de ani, ma duc si eu la un…cum sa ii zic eu mai frumos…un “bar” (semana mai mult a birt) de la mine din zona. Pe acolo mergeam mai des tati sa bea seara cate o bere… Ma pun eu la masa cu o prietena, care era vanzatoare acolo si vine unu’ sa se bage in seama… Si incearca asta dume si expresii, care mai de care mai expirata si nu pricepea ca nu ma interesa persoana lui…La un moment dat apare altul, pe care eu nu il cunosteam si zice: ” Vezi, ma, ca e fata lu’ Ursu.” Huh??? So?? La auzul acestora, tipul se retrage si eu cu prietena ramanem gura-casca. Bine ca scapasem de el, dar care era faza? Ce facuse taica-miu asa de rau incat sa ii fie frica aluia de mine. Nu facuse nimic rau, doar ca toata lumea il stie si il respecta. 🙂 Na, cam atat for now despre tati.
Sa nu va faceti impresia ca daca am scris despre el in termeni mai laudativi, il iubesc mai mult ca pe mami. Nu. Pur si simplu mi-am amintit de situatiile astea. Sa vedeti cand va voi povesti despre crizele lui de istericale… aia-i distractiv.
eu ma inteleg mai bine cu tata decat cu mama,deoarece sunt singura la parinti si de aceea sunt ‘fata lui tata’.el intotdeauna imi da mai multi bani decat mama si ma rasfata,si la cumparaturi chiar, mergem impreuna si imi ia ce vreau eu.il iubesc la fel de mult k si pe mama dar cu mama ma mai cert din cand in cand.
de ce oare relatia cu tatii se rezuma la “imi da mai multi bani”…cat despre tine hellen dear ma bucur ca ai o relatie normala..eu nu am avut parte de asa ceva si imi lipseste si ma enerveaza ca m-a marcat intr-ata incat acuma sa caut numai barbati care sunt in stare sa ma protejeze si sa imi ofere siguranta..ceea ce e imposibil but thats another movie:)
hellene, tata e mai fain, ca mama te pune sa uzi florile! 😛 de multe ori, copiii se ataseaza de parintele de sex opus… foarte fain ca ai asa tata!! si foarte fain ca si constientizezi asta, chiar daca mai sunt si certuri sau chestii care nu-ti plac la el!
anonim, din pacate, de multe ori fetele sunt marcate negativ de tata si nu au curaj sa caute iubirea, pasiunea, ci siguranta… 🙁 cazurile sunt numeroase, cel putin in RO… ce sa zic? du-te la un psiholog, ca nu musca si nu trebuie sa mai avem prejudecati legat de asta! cand te doare ceva, te duci la medic; cand ne doare sufletul, de ce nu mergem la psiholog? dupa o terapie (de mai scurta sau mai lunga durata), ai toate sansele sa treci peste partea negativa din relatia cu tatal tau; ai dreptul la o relatie frumoasa si care sa-ti ofere si altceva decat siguranta pierduta in copilarie!:-)
Hmm..pt anonim: se spune ca in general in viata cautam un partener care seamana cu cineva din familie (bineinteles de sex opus) si de care am fost foarte atasati.
Se stie cat taii au o relatie mai speciala cu fiicele lor, asta in cazul in care exista o relatie. Tata, pentru mine, este in primul rand protector, dar rezonabil (sare calu doar cand e maica-mea cu gura pe el:P); ne-am distrat teribil, si la jocuri pe comp, si la pescuit, si in excursii, la montat cortu, la facut focu, in trafic la injurat :d, la filme SF ( faine sau kicioase). El m-a invatat sa merg pe bicicleta,sa conduc masina(la 7 ani) sa scriu frumos, chiar si cateva reguli de grama, m-a ajutat la mate, cu el am fost prima oara pe stadion la un meci de fotbal:). Stie tot timpul sa imi ridice moralul, si face cele mai faine complimente:). A fost cel mai bun sfatuitor al meu si probabil asa va si ramane. Nu l-as schimba cu nimeni;)
10x dad :*
tati, tata, mami, mama… apelative… nu are importanta cum le zicem, ideea generala e ca sunt parintii nostrii pana cand vom murii.
@anonim – de ce zici ca se rezuma doar la bani ? asta e partea cea mai proeminenta nicidecum miezul problemei. Eh… pana la urma parintii fac bani pentru copii, copii o sa faca bani pentru copii lor si tot asa… asta-i ciclul. Sau cel putin asa-l percep eu, caci in mormant nu te duci cu banii dupa tine… 🙂
take care,
tati al meu mi-a povestit, cand aveam vreo 5 ani, de niste neni cu nume ciudate, care au compus muzica. pe unul il chema mozart, pe unul beethoven si mi-a zis ca atunci cand o sa inteleg muzica lor, o sa fiu norocoasa.
acelasi tati al meu m-a invatat sa citesc, dar nu literele, ci cartile, imi tot povestea ce a citit el, stia dupa 40 de ani numele personajelor sau conflictele.
stia sa fie vesel si optimist si stia sa ne contamineze pe toti cu pofta de viata, cu iertare si cu generozitate.
m-a invatat sa fiu corecta. e drept ca nu m-a invatat sa iubesc, ci mai mult sa respect, dar ramane in istoria umanitatii drept omul pe care l-a venerat fiica-sa pentru toate motivele de mai sus si pentru inca un sac de alte nimicuri, cum ar fi astronomia, integralele, cuvintele incrucisate, istoria si ochii albastri (cu privirea numita, in onoarea lui, ‘privirea lui tati’).
my daddy IS the best
*zapa: faceam referire la primul comment…care spune nu ca tata e mai dulce/cald/rece/etc…ci ca da mai multi bani decat mama!…dar da ai dreptate..banii nu ii luam cu noi:)…pacat ca ne strofocam atata pentru ei!
Cu ai mei relatiile sunt super faine cu toate ca locuim in orase diferite, la 130 km distanta. Si asta nu pentru ca nu ne vedem zilnic. Era fain si cand locuiam impreuna. Vorbim zilnic la telefon, ne spunem ce ni se intampla! E frumos!
Cu tatu’ meu e ceva special, cu toate ca soarta a facut sa nu ne vedem de aproape 2 ani!E un pic mai departe! Asta nu inseamna ca nu vorbim zilnic! 😀 Dar mai e putin si ne vom vedea, putin, foarte putin!
Am prieteni care nu sunt in cele mai bune relatii cu parintii chiar daca locuiesc in acceasi casa sau la o distanta de 20 de km unii fata de altii. Familii in care parintii nu isi inteleg copiii si invers! Si sa nu-mi spuna cineva ca asta e conflictul dintre generatii! Cazuri de genul asta nu au nici o scuza!
Ce povesti frumoase aveti toti. 🙂
@ bibi –> nu cred ca problema ar trebui sa se puna la modul ca tata iti da bani mai multi. Si mie tata imi dadea bani mai multi (ca doar e capul familiei), dar asta nu inseamna ca ma cumpara cu bani. Faptul ca are grija sa nu mori de foame, de pofta sau sa nu iti lipseasca nimic nu inseamna altceva decat ca te iubeste. Si la fel si mama ta, chiar daca ea nu te sponsorizeaza atat. Ea isi manifesta dragostea in alt fel.
@ Anonim –> imi pare rau sa aud ca nu ai o relatie cu tatal tau, ca nu ai amintiri legate de el. Dar sunt sigura ca mama ta i-a tinut locul si ca nu i-ai simtit foarte mult lipsa. Cat despre barbati…ei protejeaza oricum, spiritul lor de conducator si ocrotitor iese in evidenta imediat cum pari neajutorata. 😛
@ cosmic girl –> =)) nu e mai fain din cauza asta, ca si el are o obsesie si sunt aliati, ca o lasa sa le tina, si pot eu sa ma impotrivesc pana nu mai pot, ca plantele tot acolo raman. :X Parerea ta cu psihologul nu e rea, si ar trebui sa ne ferim de cliseul mostenit nu stiu de unde ca daca te duci la pshiholog, something’s wrong cu capaţâna ta. Nu, psihologul te poate ajuta sa iti clarifici unele chestii si sa treci mai usor peste necazuri. Sunt muncitori calificati sa sape in sufletele oamenilor.
@ Cory –> maaaai, cate amintiri mi-ai adus in minte…cand ma duceam cu tati la cinema, numai noi, ca ne placeau filmele de actiune, cand mai mergem si acum numai noi la cumparaturi (desi cateodata imi e rusine ca ii place sa se certe cu oamenii prin pieţe). Tot tati m-a invatat si pe mine sa merg cu bicicleta si cu rolele, sa sar „cap” in apa, sa conduc masina, asa cum zici tu la o varsta frageda (ma tinea in poala si nu ajungeam cu picioarele la pedale). Desi nu se ducea niciodata la sedinte la scoala si nici nu se ocupa de mine la lectii (era treaba lu’ mami) tot timpul se gasea sa faca scandal daca luam o nota mica. Of, Doamne cate ar mai fi…promit sa mai scriu posturi despre taţi si mame.
@ zapa –> asa-i: parintii tot timpul fac ce fac pentru noi, sa ne lase noua si sa ne faca noua surprize. Asa sunt ei, asa vom fi si noi probabil.
@ 2410 –> imi place cum vorbesti despre tatal tau si cum te-a invatat sa citesti. Si al meu la fel a facut. Nu l-am vazut cu cartea in mana, dar tot timpul imi zicea cat a citit el in tinerete si ma uit la el mirata cand vad ca stie chestii pe care eu abia le descopar. La fel ca pe tine, tati meu m-a invatat sa nu mint (din cauza lui sunt gura-sparta si nu pot sa mint). Imi zicea ca se vede in ochii mei cand mint, si ca el se prinde imediat. Si eu nu il minteam, nu puteam (acum mai trag cate-o gogonata, dar e harmless). Cand eram mica, toti imi ziceau ca seman cu el, de parca as fi fost facuta dupa chipul si asemanarea lui…acum seman cu mami… 🙂
@ Despina –> Imi pare rau sa aud ca o distanta de 2 ani te desparte de tatal tau. Sunt sigura ca revederea va fi una foarte emotionanta. Eu n-a stat despartita de ai mei mai mult de o luna. Nu stiu cum va fi fara ei. Nu pot sa zic ca imi e dor de ei cand sunt plecati o saptamana la sat sau asa…imi zic: bine ca am un pic de liniste. Dar spre sfarsitul perioadei abia astept sa ii vad si sa fie iarasi harmalaie in casa. Asta e foarte trist, cand parintii nu isi inteleg copiii, cand copiii nu pot sa se faca intelesi si auziti si recurg la alte metode. Pacat 🙁
sa subscriu si eu la povestile astea frumoase, din ciclul “tati meu e mai tare decat tati tau si, daca ii spun, va bate pe toti, na!” 😛 glumesc, bineinteles…
eu nu am fost niciodata “fata lu’ tata”, ceea ce nu inseamna ca nu am fost iubita sau ca m-a neglijat; tatal meu e si poet, iar stilul boem nu se prea impaca cu stilul de parinte clasic; dar de la tatal meu am invatat o gramada de lucruri, de care sunt mandra si care m-au facut omul care sunt azi:
1. sa iubesc cartile, sa-i citesc pe Dostoievski, Umberto Eco, Marquez si pe toti oamenii astia care ne rascolesc sufletul cu povestile lor
2. sa savurez un film de arta
3. sa apreciez pictura, “nebunia” geniala a lui Dali
4. sa ma uit la Teleenciclopedia 🙂 si sa urmaresc emisiunile TV in care apar intelectuali “pur sange”, de la care poti invata cu gura cascata
5. sa merg la muzeu, la teatru, la cinema, la filarmonica, sa urmaresc anual concertul de la Viena
6. sa invat logic, sa nu “tocesc”, daca vreau sa raman cu ceva
7. sa fiu corecta, sa-mi traiesc viata fara compromisuri majore si sa ma feresc de barfa (chiar daca femeile sunt mai tentate :P)
8. sa devin intelectuala, sa fac scoala si sa iubesc cartea, chiar daca uneori e mai avantajos sa fii patron de butic
9. faptul ca intre religie si credinta nu e semnul “egal”
10. daca vreodata castig multi bani, sa fiu generoasa si… sa-mi iau o barca cu care sa vaslesc in jurul lumii.
cu siguranta ar mai fi multe de zis, dar ma opresc aici; that’s my dad si il iubesc, chiar daca uneori ma dispera.:-)
@ cosmic girl –> foarte frumos ai vorbit despre tatal tau. Ar fi frumos ca toti tatii sa citeasca randurile astea, sa stie ce simtim pentru ei. Sunt sigura ca niciunul/a dintre voi nu i-a spus lui tati lui/ei cuvintele care le-am spus noi aici, le-am scris ca si cand le-am fi scris in jurnal cu gandul ca nu le va citi cel despre care vorbim niciodata. 🙂
Eu voi fi un pic mai trist, eu l-am pierdut pe tata destul de devreme. Cred că ar trebui cel puţin din când în când, o dată pe an, să încercăm să trecem din rolurile “pasagere” de vorbi nimicuri la masă sau a sta împreună la televizor, să discutăm cu adevărat cu părinţii noştri.
Nici nu simţi cum se duc, şi bunicii, şi iei. Mama îmi spunea când nu vroiam să merg la bunici “hai că să vezi ce rău este când nu mai ai la cine să vii…”
Respectaţi-vă părinţii şi îmbrăţişa-ţii data viitoare când vă întâlniţi cu ei.
Eu tot timpul ma gandesc si nu uit niciodata ca va veni o vreme cand vom ramane fara parinti si bunici. Din pacate pe lumea asta mai am un singur bunic si incerc sa ma bucur de el cat de mult pot. Stau si ascult toate aiurelile, am ajuns sa le ascult cu placere, ii mai povestesc si din viata mea, si se vede ca e mandru cu nepotii lui. Cand mergem pe strada si se intalneste cu cineva spune mandru “Ea e nepotzica mea”-la fel spunea si cand aveam 7 ani.
Cu parintii la fel, prefer sa stau la taclale cu ei, decat sa pierd vremea, si de multe ori am renuntat la mofturile mele doar pentru a evita o cearta urata. Nu are rost sa ne certam si sa ne suparam, ca mai tarziu ne va parea rau. Intr-adevar merita tot respectu si toata iubirea din lume:)
e drept, nu am apucat sa ii spun tatei toate lucrurile astea, m-am oprit la a-i spune ca mi-a fost ingrozitor de teama ca l-as fi putut pierde si ca il iubesc (de fapt, ii iubesc) pentru ca mi-au dat sansa de a-i avea parinti.
acum, insa…tot ce pot sa fac e sa scriu cuvinte despre el
anonimu’ anterior c’est moi 🙂
hhmm…fain tata,,,al meu…nu:(…bea prea mult si nu am mult mom placut din copilarie…imagineaza-ti doar un betit si e suficient..ee….asta e!:-<..:) ai "grija" de tati tau!