Fără muzică nu e sport

Dacă mă întreba cineva cu 6 luni în urmă dacă fac ceva mișcare, îi răspundeam că mă identific cu un couch potato. Însă în octombrie am cerut cadou de ziua mea de la Sotz un Apple Watch. Și ce să vezi? Numai couch poatato nu eram pentru că deși lucrez 6h pe zi, atâta umblu prin birou că la finalul zilei se adună cel puțin 6.000 de pași, uneori chiar și 10.000.

Și pentru că s-a demostrat că pentru a se considera exercițiu fizic e nevoie doar de vreo 3.000 de pași, mi-am schimbat drastic părerea despre mine. În bine.

Lăsând pașii ăștia la o parte, de la începutul anului m-am apucat și de sală. Motivul principal nu e greutatea în plus, ci creierul. Când am fost la Amsterdam, la un workshop despre Alzheimer ni s-a spus că putem amâna instalarea timpurie dacă facem cel puțin 3 lucruri foarte importante pentru el:

• Exercițiu fizic de gen cardio, care oxigenează creierul, minim 45 de minute de 3 ori pe săptămână

• Mâncare sănătoasă, ideal ar fi pe dietă mediteraneană

• Exerciții cognitive de memorare, gen învățarea unei noi limbi sau al unui instrument, poezii, orice implică memorarea și apoi redarea. Nu sudoku sau integrame – ajută însă nu pe lungă durata.

Mai sunt și altele despre care am scris aici, dar astea 3 sunt cruciale.

De mâncat sănătos, mâncăm deja din pandemie, am eliminat aproape tot ce este mâncare extra-procesată sau fast food, gătim aproape zilnic cu legume proaspete, dar rar mai facem și excepții. Exerciții cognitive… dacă pun la socoteală cititul (foarte important) și memoratul tuturor chestiilor de ținut minte de la birou, pot spune că mă achit și de asta, însă mai am un plan cu limba franceză. Singurul lucru care îmi dă bătăi de cap e sportul. Nu am chef, nu îmi place, nu am timp și cu greu îi fac loc în programul meu. Însă de când am început să merg la sală (de prea puține ori de la începutul anului), mi-am dat seama abia săptămâna asta de ce am nevoie ca să îmi facă plăcere să alerg pe bandă. Muzică! Dacă nu e muzică de aia cu beat și ritm și explozie care să îmi sufle avânt în picioare… simt că leșin acolo de plictiseală. Mi-am făcut un playlist pe Spotify (pe care mai trebuie să-l revizuiesc) și vă jur că marți, când a început varianta remixată a Iernii lui Vivaldi, am simțit că banda se învârte prea încet pentru cât de repede îmi doream eu să alerg. Și am mărit viteza. Să nu mai zic de Faithless cu God is a DJ… simt că iau foc :)) Cum nu plătesc pentru varianta Premium, pentru că sunt zgârcită, în timpul reclamelor îmi venea să cobor de pe bandă. N-aș putea asculta audiobook-uri sau podcast-uri sau să mă uit la seriale sau filme. Poate pe bicicletă da, dar nu în timp ce alerg. Și de bandă e nevoie că să îmi ajut creierul. Noroc că există și dovezi că muzica – și ciocolata, mai adug de la mine – fac viața mai frumoasă.

Dacă printre întrebările voastre se numără și: de ce nu alergi pe gratis pe stradă sau în parc?, răspunsul e tot confortul meu fizic și psihic. În sala nu bate vântul, nu e prea cald sau prea frig, nu îmi intră praf în gură sau în ochi. La sală mă pot duce dimineață, cu noaptea în cap pentru că e deschisă nonstop. Sunt matinală și exercițiul fizic după orele de birou îmi creează o stare tare neplăcută. Plus că dacă plătesc, nu am scuză să nu mă tin, că nu îmi place să arunc banii pe geam.

În februarie nu am fost deloc la sală din motive de Dublin, corona și renovat camera copilei, iar începutul lui martie l-am petrecut în România. Însă am luat decizia că marțea și vinerea, la 7 dimineața să fiu pe bandă și apoi să merg la birou. Nu îmi vine să cred că spun asta, însă chiar abia aștept să merg.

Pe lângă sală, din motive de probleme la coloană,  mai fac și gimnastică medicală, care e foarte asemănătoare cu yoga. Motivul pentru care mă enervez în fiecare joi înainte să merg acolo e că începe de la 17:30. Sunt deja obosită de la birou, trezită oricum de la 6:20 că să pregătesc copilul pentru școală și nu am absolut nici o satisfacție să mai merg acolo pentru 45 de minute. Îmi face foarte bine și mă simt mai bine după, însă numai gândul că ajung seara la ora 20 acasă, după o zi întreagă de funcționat mental și fizic mă irită. Nu mă opresc, însă, pentru că pun sănătatea pe primul loc și încerc să mă axez pe beneficii. Plus să gimnastica asta nu o plătesc eu, ci,asigurarea.

Voi cum stați cu sportul și ce va motivează?