Cum am devenit aproape blondă când n-am fost niciodată
Mă rog, o singură dată am fost aproape blondă, prin clasa a 11-a și a fost una dintre multele alegeri proaste pe care le-am făcut în materie de păr. Atunci erau niște șuvițe late, decolorate, urâte cu spume, dar n-aș fi recunoscut asta nici să mă tai. Mai ales că am făcut-o dintr-o rebeliune împotriva maică-mii, care nu voia să mă vopsească decât cu mov și vișiniu de ăla cu care își colorau babele părul alb. Nu îmi era de ajuns, așa că am trecut peste cuvântul ei și m-am dus la coafor departe de casă, să nu mă prindă. M-am întors cu coada între picioare convingandu-mă de la coafor până acasă că îmi place cum îmi stă. Inutil de spus, maică-mea a făcut ca toate alea și direct în baie cu mine să mă vopsească cu mov :)) Bineînțeles că suvitele nu au ieșit mov, ci… bleu :)) M-am dus așa la școală a doua zi, am îndurat toate glumele și râsetele și acasă am implorat-o pe maică-mea să mă vopsească într-o altă culoare că să nu mai fiu albastră. Așa am devenit roșcată sau… cum se spunea pe vremea aceea “vișină putredă”.
În februarie 2024 am avut încă un faux pas cu culorile părului, de data asta nu din vina mea. Și asta vreau de fapt să vă povestesc azi. Am pus multe poze recente cu mine, însă am pus și de anul trecut. Dacă ați văzut pozele de la Fabrica de ciocolată, culoarea părului era foarte fresh pentru că o frizeriță cu aere dar fară prea multe cunoștinte a făcut ce a vrut ea, nu ce am cerut eu. Înainte să vă spun despre ea, vă spun despre Natașa, coafeza mea moldoveancă pe care o iubesc pentru ce știe să facă cu părul meu. Mi-a fost recomandată de doamna de la curățenie de la un fost job, și ea moldoveancă și am zis că o încerc pentru că până atunci numai eșecuri am suferit. Și s-a dovedit dragoste la prima coafare. Ea îmi face și tratamentul cu nanoplastie o dată la un an-doi, ea mă tunde. Ei, dacă vă întrebați de ce nu m-am dus la ea să mă și vopsească, e pentru că stă foarte departe de mine. 56 km dus-întors! Doar pentru un vopsit am zis să mă duc aproape de casă. Nici prin cap nu mi-a dat că se poate întâmpla ceva nasol. Apropos, până în ziua cu pricina, mă vopseam exclusiv singură de când m-am mutat în Germania. Dar de data aia, m-am gândit eu să mă duc la un salon să mă vopsească uniform și apoi să mă duc doar să îmi facă rădăcinile. Culoarea pe care o aveam era un maro deschis, însă totuși cam închis că să mascheze diferența când îmi creștea părul.
Eu sunt 90% căruntă. Abia mai am câteva fire închise, dar și ele sunt pe ducă.
Frizeriței de lângă casă i-am spus așa: vreau o culoare uniformă, cam ca și asta de pe cap, poate chiar un pic mai deschisă. Am mult păr alb și dacă culoarea e închisă, contrastul e prea mare.
Vine ea cu diverse mostre de păr colorat, mi le pune pe creștet să comparăm, să decidem și să alegem. Niciuna n-a fost atât de închisă că aia cu care m-am ales la final. Începe să mă vopsească, eu aproape torceam de plăcere că pensula aia cu care mă vopsea era așa moale. Termină cu aplicatul vopselei și observ eu după câteva minute că e cam închisă culoarea. Și îi și spun asta, ea că: o să vezi că se deschide când îl spălam. Începeam să am dubii că știe ce face pentru că în atâția ani în care părul meu a fost vopsit cu diverse nuanțe, niciuna deschisă nu se înnegrea când se oxida. Mă spală pe cap, moment în care îmi vine să plâng pentru că pe lângă ghearele de 5cm, mai purta și mănuși de cauciuc care aveam impresia că îmi iau pielea de pe cap când freca. Și i-am și spus să facă mai ușor că mă doare. Începuse deja să mă doară stomacul de nervi pentru că eram sigură că sunt aproape neagră. Ajung pe scaun și dă prosopul jos, eu să leșin împotriva tuturor așteptărilor. Arătam că moartă, cu fața albă, petele mele maro și roșeața ocazională. I-am repetat că e foarte închis, aproape negru, și că nu așa ne-am înțeles. Ea încă mai încercă să se scoată cumva, deși vocea îi cam tremura. Că să mai aștept un pic să mă usuce, o să văd că nu e negru. Am spus: “nich schwarz, aber fast schwarz!”
M-a uscat, m-a coafat, deși nu era nevoie că părul meu stătea întins de la nanoplastie. Și când a terminat, i-am spus că nu așa ne-am înțeles, că i-am spus că problema mea e contrastul, că nu sunt mulțumită deloc și că e mai rău că înainte. Ea: dar am ales culoarea împreună. I-am spus că niciuna nu era așa de închisă și chiar de era așa, mi-am făcut dorința destul de clară și am repetat de mai multe ori ‘contrast’ și ‘păr alb’ și că asta vreau să evit. Plus ca ea e cea cu experiență în vopsele, nu eu. Părea că îi dau lacrimile de la aroganța și aerele de la început, însă eu aș fi dat cu ea de pereți la cât de supărată eram. Mai intervine și cealaltă coafeză și zice: “Vaaai, dar culoarea e așa frumoasă!”. Eu: “Da, este, dar NU PE CAPUL MEU!!!”. S-au înțeles, au decis că plătesc doar jumătate și îndrăznește cealaltă să mai spună: “Sperăm că ne veți mai da o șansă.” Am ieșit pe ușa abia salutând și înjurând în toate limbile pe care le vorbesc.
L-am sunat pe Sotz să mă plâng (reacția lui când m-a văzut: ‘da’ mie îmi place!), am trimis poze la toate prietenele să mă simt înțeleasă și cum am ajuns acasă i le-am trimis și Natașei cu lacrimi în litere rugând-o să mă salveze cumva. M-a liniștit și mi-a făcut programare peste o lună.
Cred că în viața mea nu am așteptat o programare cu atâta nerăbdare. Am ajuns, m-a decolorat, m-a revopsit și am plecat de la ea că o zână, fericită și simțindu-mă frumoasă foc. Mi-a dat indicații ce să îmi cumpăr și cum să combin vopselele pentru că din cauza nanoplastiei dacă îl vopsesc doar cu nr. 7 s-ar putea să aibă nuanțe de verde, deci trebuia combinat cu nr.8. Mă duc la DM pozez tot ce găsesc, îi trimit să aprobe și apoi mă duc să cumpăr. Niciuna dintre noi nu a văzut că ce cumpărasem era cremă de vopsit fară amoniac, prin urmare firele albe nu se acoperiseră bine. Am căutat disperată o soluție despre care știam: spray-ul colorant, însă nu îl folosisem când eram mai închisă la culoare că îmi colora și pielea capului și mi se părea oribil. Zic încerc cu asta că altă soluție chiar nu mai am. Nu mă pot vopsi o dată la două săptămâni. Așa că spray-ul și-a făcut bine treaba timp de o lună când a venit iar timpul să mă vopsesc. De data asta iau aceleași vopsele-cremă, că nu eram sigură că aia era cauza pentru care nu mi se acoperă firele albe, și mă iau după ce mă sfătuiseră alte blonde: să îmi fac mai întâi rădăcinile și să las vopseaua mai mult pe ele și apoi să îmi vopsesc și lugimea. Zis și făcut, rezultatul un pic, dar foarte un pic mai bun. M-am întors la spray și după încă o lună când rădăcinile crescuseră deja cam 3-4cm (îmi crește foarte repede) mi-am făcut din nou programare la Natașa să mă și tundă și să mă vopsească din nou. Iar am ieșit că o divă de la ea cu indicații mai precise, însă m-a sfătuit să nu mă mai vopsesc vreo 2 luni pe toată lungimea firului că e foarte uscat și nesănătos. Daca aveți sfaturi de creme hidratante sau reparatoare pentru păr, le aștept cu drag.
Azi sunt în momentul în care ar trebui să mă vopsesc din nou și o să îmi iau inima în dinți cu toate speranțele că a treia oară vă fi cu noroc. Sunt încăpățânată că nu mă duc lunar la ea să mă vopsească? Nu, nu sunt. Nu am de unde da două ore pe drum pentru ceva ce am făcut atâția ani de zile fară să greșesc.
Și asta e povestea transformării dintr-o brunetă într-o cvasi-blondă. Îmi place culoarea asta și mă simt bine cu ea, toată chestia e să o nimeresc singură :))
4 Comments
Mada
Îți stă foarte bine 🙂
Tomata
multumesc :*
Madlenec
Hei, acel negru nu-i asa dezastru, insa cel mai important a fost cum te-ai simtit tu. Iar daca tu nu ai fost satisfacuta, putem noi sa zicem orice, ca-i egal cu zero. Si eu am incercat o sumedenie de culori si nuante, uneori nu pentru ca mi-am dorit, ci pentru ca asa s-a nimerit (coafeza nu tocmai priceputa). Acum am o coafeza de cativa ani si mi-e bine asa.
Pentru reparare (spalat la 4-5 zile), dar si pentru mentenanta (inca folosesc schema asta, caci imi simt parul sanatos) folosesc un sampon si o masca.
Samponul este de la L’Oreal (cel rosu – Sampon L’Oreal Paris Elseve Color Vive pentru par vopsit).
Masca este de la Wella Professionals (cea ivoire – Masca de Reparare pentru Par Deteriorat – Wella Professionals Fusion, varianta 2023). Pun o cantitate generoasa, masez bine parul, raman 5-8 minute asa, apoi clatesc foarte bine. M-a ajutat si la caderea parului si sa-l descalcesc.
Iti doresc toate cele bune pe cararile misterioase ale parului! 🙂
Tomata
Pentru ca nu pot folosi sampoane cu silicon si prabeni si alte chestii din cauza de nanoplastie, folosesc tot de la Wella samponul asta si sunt fericita cu el.
Pe Facebook mi s-a recomandat mult K18 pentru repararea parului si deja l-am comandat, abia astept sa il incerc. O sa caut si masca de la Wella ca deja am incredere in ea. 🙂