-
Furtună într-un pahar cu apă
Când am ascultat sfatul vostru şi am luat atitudine, chiar nu ştiam ce are să se întâmple, nici măcar nu ştiam ce vreau „să rezolv”, însă m-aţi încurajat şi m-am auto-încurajat că dacă nimeni nu zice nimic, lucrurile or să rămână la fel. Însă chiar şi cu scandal şi puţină vâlvă, tot la fel au rămas. Nimeni nu va face nimic până când datele problemei nu vor fi mult mai grave. Faptul că mama mea a ajuns teafără acasă şi dup-aia înapoi la spital a făcut ca întâmplarea să nu fie un subiect demn de ştire. I-a lipsit senzaţionalul, deşi, dacă mă întrebaţi pe mine, n-aş fi de aceeaşi părere.…
-
Nu vreau sa-mi bag capul in nisip
Țin neapărat să vă mulțumesc pentru încurajări și pentru încrederea și forța pe care mi-ați dat-o prin comentarii și mailuri. 🙂 Mama mea este în siguranță, azi se întoarce acasă și după circul pe care l-am făcut ieri la spital, din oră în oră intrau asistenta sau infirmiera să verifice dacă e în patul ei. Ah, și nu le-am dat nici măcar un leu șpagă pentru a se ocupa de maica-mea cum trebuie, că nu meritau. Și mai mult de-atât, asistenta de miercuri m-a și auzit când vorbeam pe coridor cu Cezar și îi spuneam că nu vede de la mine nimic. ;)) Ieri n-am mai văzut-o la față. Referitor…
-
Bolnavii pleaca din Spitalul Judetean cand vor ei
Acum că am deschis cutia Pandorei și v-am povestit de mama mea și Alzheimerul ei, deși nu-mi place să vorbesc despre asta pe blog, mă văd nevoită să scriu undeva despre toate neplăcerile și nervii pe care mi-i provoacă statul și sistemul român când vine vorba de ajutor și servicii. Ideea e că oricum vorbesc și scriu degeaba că prin scrisul pe blog nu rezolv nimic. Însă, la momentul ăsta sunt MULT prea obosită și nervoasă pentru a face plângere pe undeva, dacă aș ști unde. Să vă povestesc.
-
Un secret dezvăluit și o revoltă împotriva sistemului
Ieri am primit un telefon de la Gerhald, care mă întreba dacă aș fi dispusă să scriu despre o nedreptate care se întâmplă zilele astea prin Timișoara. L-am ascultat până la capat, apoi, pe loc am luat decizia să-mi dezvălui ultimul secret, care încă n-a apărut pe blog. Pentru că secretul meu, ținut cât de cât departe de lumina blogurilor, are o legătură destul de strânsă cu problema semnalată de Gerhald.
-
O alta zi libera, de cacat
Aproape fiecare zi liberă pe care ne-o face cadou statul începe să mă facă să regret că nu mă duc la lucru. Pentru că a mă duce la lucru a ajuns să fie sinonim cu liniște, cu concentrare la lucrurile pe care trebuie să le fac și la siguranța că acasă altcineva ține lucrurile sub control în locul meu. Însă când în zilele astea libere, cu soare arzător pe cer, îmbietoare la mini excursii sau la lâncezeala pe marginea unui bazin, eu mă trezesc cu nervii întinși la maxim și cu dureri de cap la ora 6 jumate dimineața, nu, nu-mi mai doresc să fiu liberă. Pentru că acest cuvânt…
