Ce zâmbet frumos are soția ta! E româncă?

Exceptând puținele situații în care rămân fără cuvinte, ieri am fost pusă într-o nouă ipostază în care am tăcut câteva ore în șir. Cei care au stat cel puțin o jumătate de oră cu mine știu că asta nu prea e cu putință, dar m-am mirat și eu când m-am văzut pusă față în față cu neprevăzutul. Dar să vă povestesc cum s-a întâmplat.

Una dintre colegele Sotzului ne-a invitat ieri, împreună cu alți colegi de-ai lor, la grătarul de adio. Azi și-a dat demisia, așa că trebuia să sărbătorească cumva. Îi știam pe toți din poveștile Sotzului, dar în afară de unul dintre ei, nici măcar nu știam cum arată ceilalți. Nu-s antisocială, dar sunt foarte rare ocaziile când mă trezesc în grupuri în care nu cunosc pe nimeni. Și asta este, dragii mei, una din sporadicele situații în care mă dovedesc a fi mută. Nu știu ce părere și-or fi făcut oamenii ăia despre mine, dar probabil o s-o țină minte pe soția lui Cezar ca pe muta care avea un zâmbet tâmp lipit pe față. Orice spunea cineva, eu zâmbeam, că ce să și fac? N-aveam replică pentru că se vorbea despre serviciul lor și nici să mă bag ca musca-n lapte nu îmi permiteau skillurile sociale. În afară de o singură întrebare care mi-a fost adresată și la care am răspuns în 5 cuvinte și cu excepția saluturilor de la venire și plecare, n-am articulat nici un sunet. Nu pot zice că nu m-am simțit bine, că totul a fost OK, dar pentru prima oară în foarte mult timp, m-am simțit outsider. Bine, nici nu și-a bătut nimeni capul să mă integreze în conversație, iar pe Sotz nu mă bazez că el e tăcut by default, dar măcar știa despre ce se vorbește.

Aș fi vrut să-i impresionez cu farmecul meu, să-l fac pe Sotz să fie mândru de mine, dar parcă mi-am înghițit limba. Parcă nu vorbeam românește. Nu mă puteam agăța de nici o frază, de nici un subiect… pluteam în derivă pe marea tăcerii. Nu știu dacă vor mai fi ocazii, dar mă gândesc serios să nu mai apar la brațul Sotzului, că mai mult îl fac de rușine cu muțenia mea. Aștept azi părerile, deși mă îndoiesc că îi va spune cineva: „Ce zâmbet frumos are soția ta! E româncă?”.