-
Retrospectiva 2022 – Capitolul 3: Bolile
Alzheimer La inceputul anului va povesteam mai direct, mai printre randuri, despre investigatiile pe care urma sa le fac despre Alzheimer. N-am mai revenit pentru ca la inceput nu am fost in stare, apoi nu am mai avut timp si acum, cu rezultatele in mana, vreau sa las aici povestea. In februarie am aflat ca am una dintre gene: APP, aia responsabila cu instalarea timpurie a bolii, intre 35 si 60 de ani. A fost devastator. Atat de tare incat atunci cand am iesit din spital, dupa tura de plans din lift, eram uimita ca pot merge singura pe strada, fara insotitor, ca voi conduce pana acasa si oare cat…
-
Fie… un pic despre 2021
Ma gandeam daca sa incep a rescrie cu o retrospectiva a lui 2021, unul dintre cei mai duri ani din viata mea, sau pur si simplu sa scriu despre acum. Despre ofurile care ma bantuie, despre neplacerile care ma incearca si despre toate chestiile negative pe care le am in suflet. Pentru ca, din nefericire, sunt mai multe acolo cu ne-, in-, dis-, fara si alte prefixe sau prepozitii negative. Sunt momente in care imi reamintesc sau mi se reaminteste cat de bine imi face scrisul, cati demoni aduna la un loc, ii insira pe hartie si ii expune pentru a fi exorcizati de lumina cand sunt scosi din intunericul…
-
Cât timp mai am?
Mă gândesc de mult timp să scriu articolul ăsta, dar am tot amânat din diverse motive. Cel mai important dintre ele e că vreau să țin pesimismul la distanță. Dar ieri am avut o discuție mai aprinsă cu niște prietene care m-au supărat puțin. Ne-am împăcat până la urmă, dar vreau să pun în scris una dintre fricile care mă bântuie câteodată. Și mai ales să le fac lor și altora cât se poate de clar faptul că dacă mi se spune: „nu te mai gândi la asta”, „esti prea dramatică”, „nu fi pesimistă”, etc… gândurile mele n-or să dispară de la sine, n-or să se dizolve și nici memoria…
-
Iartă-mă, mami
De marți dimineață, de la ora 9:30, inima mamei mele nu mai bate. Ochii ei nu mai caută nimic pe pereți, în gol sau în sinea ei. S-au închis pentru totdeauna, dar îi am pe ai mei ca să nu îi uit pe ai ei niciodată. Pentru că i-am moștenit de la ea și când mă uit în oglindă, o voi vedea pe ea în ochii mei.
-
Memoria mâinilor
Ascultasem la un moment dat un discurs de la TED în care o doamnă spunea cum se pregătește pentru Alzheimer. Interesându-mă subiectul (și primind linkul de la o grămadă de oameni), am ascultat ce are de spus Alanna Shaikh. Printre altele, vorbea la un moment dat despre faptul că și mâinile au memorie, că învățând o rutină, le e ușor „să-și amintească”, chiar și atunci când creierul nu le mai ajută.
