Nu frumusețile patriei vor avea grijă de mine când va veni clipa

Pentru ideea acestui articol am găsit cel puțin trei titluri care i s-ar fi potrivit, însă cel ales exprimă cel mai bine ce vreau să spun.

Când ne-am întors de la Munchen – de fapt, mai corect spus, în timp ce eram încă acolo – în mintea și sufletul meu a încolțit o dorință. Aceea de a părăsi România. Și a încolțit atât de tare că mă suprinde și pe mine. Deja nu mă mai gândesc la emigrare în termeni de „dacă”, ci de „când”. Nu e zi care trece fără să nu apară noi și noi motive care să mă încurajeze să plec. Dar cea mai și cea mai puternică motivație a mea îmi e dată de vizita săptămânală la mama mea.

Nu v-am mai povestit demult despre ea, despre cum e în centrul de îngrijire, despre cât de tristă e atmosfera de-acolo și despre cum mi se strânge inima în fiecare vineri când mă duc s-o văd. Ce rost are? Toată lumea știe că în spitalele și insituțiile statului nimic nu e roz. În 8 luni de când e acolo, starea mamei mele s-a degradat înfiorător de mult. Deși are 54 de ani arată ca de 70, a slăbit, s-a sucit de spate și vineri a căzut la pat. Nu e vina nimănui de acolo, nu mă înțelegeți greșit. Personalul se poartă frumos, au grijă de ea și de toți bătrânii și bolnavii instituționalizați acolo. Au activități, au program, au televizor, au o curte mare în care se pot plimba și au 2 infirmiere care să aibă grijă de ei. 2. Două. La 40 de bolnavi. Asta e buba cea mare și nu e din cauza centrului, ci din cauza sistemului, din cauza legilor, din cauza statului, din cauza conducătorilor. Da, pentru degradarea stării de sănătate a mamei mele învinuiesc sistemul ăsta infect care nu e în stare să pună la dispoziția a 40 de bolnavi mai mult de două infirmiere.

Și-atunci stau să mă întreb: de ce aș rămâne în țara asta? De ce aș fi mândră că sunt româncă? Pentru renumele pe care îl aduc unii sportivi sau regizori? Pentru frumusețile țării descrise frumos în ghidurile de călătorie? Nu, meritul nu e al tuturor românilor pentru reușitele sportivilor, al meu în nici un caz, nici pentru că țara asta are munți și văi atât de frumoase că și Prințul Angliei își cumpără casă aici. Dimpotrivă, frumusețile României sunt ignorate, batjocorite, desconsiderate, înjosite. Nu sunt puse în valoare, nu sunt lăudate în lumea largă, sunt lăsate să moară. Conducătorilor acestei țări nu le pasă de oamenii care o locuiesc, nu le pasă nici de țară, le pasă doar de buzunarele lor, dar asta-i o discuție redundantă pe care mi-e silă s-o reiau.

Și-atunci nu pot să nu mă gândesc, când o văd pe mama mea, în doar 8 luni de când am lăsat-o în grija statului, că și mi-e mi-ar putea veni rândul să „apelez” la serviciile lui. Și pe bune dacă mă liniștește gândul ăsta. Prefer să muncesc și să ajut la sporirea unui alt stat, care la bătrânețe va avea altfel grijă de mine. Spuneți-mi lașă, spuneți-mi trădătoare, spuneți-mi cum vreți. Niciuna dintre frumusețile țării, niciunul dintre titlurile sportive ce aduc României faimă, niciunul dintre conducătorii țării nu vor avea grijă de mine când/dacă voi face și eu Alzheimer. Și nu-mi spuneți că schimbarea stă în mine, că ar trebui să pun mâna să fac ceva, să schimb ceva dacă nu-mi convine. Sincer… n-am porniri donquijotești, iar lupta cu morile de vânt nu-i unul din planurile mele de viitor. Și nici stofă de martiră nu mai am în mine, așa că, spus trivial și foarte pe șleau: îmi bag picioarele.

România n-are nici o vină, aș îndrăzni să spun chiar că nici locuitorii ei n-au (deși n-aș susține asta în totalitate), toată vina e a celor care iau deciziile pentru noi, a celor care gândesc doar pentru ei, a celor care pun alte rahaturi înaintea sănătății, a învățământului, a sistemului judiciar și a infrastructurii. Mie mi s-a cam luat după tot ce-am văzut în ultimii 3 ani de când am dat cu capul de  serviciile oferite de stat.

Sunt pregătită sufletește să fiu adoptată de altă țară, iar când momentul va veni… ma voi simți eliberată.

64 Comments

  • Dragos Geornoiu

    Si eu sper sa plec, dar numai dupa ce apuc sa termin facultatea si numai pentru un job de programator, ca nici sa ma duc sa spal vase sau sa culeg capsune nu vreau, nu am nimic cu cei carora le convine sa faca asta, insa eu prefer sa muncesc cu capul si in strainatate cei ce fac asta sunt platiti mult mai bine. Din pacate, mai am de asteptat ceva ani pana sa pot face pasul..

    Tu zici de numarul mic de asistente, dar sa nu uitam ca de multe ori si aia putini ce ii avem (asistenti sau doctori) sunt incompetenti si lucreaza pe mita. Un coleg a avut sinuzita si s-a dus la spital, medicamentele primite erau scumpe si atat, ca nu l-au ajutat cu mare lucru. Apoi au urmat vreo 2 luni de spitalizare, Craciun in spital si Revelion in spital, totul pentru ca, desi venise cu o tomografie ce arata ca trebuie operat, in incompetenta lor, doctorii din Craiova au zis ca nu e necesar si ca se vindeca din pastile, pastile ce le-a luat fara nici-un efect timp de 2 saptamani, pastile pe care dadea 2,8 milioane de lei vechi pe zi… plus atentiile neaparat necesare asistentelor si doctorilor… sistemul sanitar e o adevarata mafie… si cand vad astfel de lucruri, nu prea ma mai intereseaza de peisajele frumoase sau de sportivii romani ce dau tot ce pot si fac performante, chiar daca se antreneaza in conditii de zeci de ori mai slabe fata de cele ale contracandidatilor… e trista treaba in Romania, plecarea parca suna intr-adevar din ce in ce mai bine…

    • Tomata

      pai nici noi nu vom pleca sa facem curat prin camere de hotel sau sa culegem capsuni. nu ca asta ar fi ceva condamnabil si nici nu inseamna ca ii judec pe cei care o fac. bravo lor ca si-au luat viata in maini si au facut ceva.
      Iubi e programator si nu-mi fac problme ca nu-si va gasi de lucru in domeniu, iar eu fac SEO aici, ceea ce as putea face si in alta tara (cu conditia sa ii stiu limba), dar la mine nu-i musai sa lucrez intr-un birou. daca e sa fiu sincera cu mine si sa-mi urmez inima as lucra fie cu animalele, fie cu cartile, fie cu calatoriile. astea sunt domeniile in care mi-ar placea sa lucrez, dar mai e mult pana atunci, nu ne facem planuri ca inca nu e momentul.

      cat despre cum sunt tratati bolnavii in Romania… don’t get me started…

  • Iuliana

    Tomată dragă, am trecut şi eu pe strada ta. La mine n-a fost să iasă cum am vrut eu, când am vrut eu. Acum nici nu mai vreau. Dincolo de orice logică, mi-e bine aici la mine acasă. Cred că e un moment în toate şi dacă îl ratezi, totul se schimbă. Aşa că dacă chiar vrei să pleci, ai grijă să nu ratezi momentul.

  • frmshk

    aș fi vrut să nu îți dau dreptate. să te contrazic. dar n-am de unde să îți aduc argumente care să stea în picioare. aș vrea să îți zic că și aici se poate face treabă, că și aici poate să fie bine. mă încăpățânez să cred că așa e. dar e numai o speranță, nu o convingere. din păcate, știm bine că lucrurile stau altfel… afară. și cred că e dreptul tău pentru care nimeni nu poate să te critice, de-a alege. să fii undeva unde să îți fie bine, azi, mâine și peste o mulțime de ani când o să ai nevoie, poate, de niște servicii de calitate.

    deci, cred că doar tu trebuie să decizi. și nu e deloc cazul să te scuzi. pentru că-ți vrei binele.
    cât despre schimbare… suntem prea mici să schimbăm noi un sistem defect și de data asta nu merge cu… unde-s mulți puterea crește ci e mai degrabă… mulți da’ proști. așa, la mâna celor care pot să ne… conducă.

    zi faină!

    • Cuvânta

      Speranta ma va tine aici, speranta ma va trimite departe, ai mare dreptate aici, Frmsk!
      @Tomata: Nu cred ca e vina ingrijitorilor sau sistemului, pur si simplu oamenii tinuti departe de casa se sting din lipsa de afectiune. Copiii din orfelinate trimisi in familii adoptive infloresc, asa cum bine mi-au spus infirmiere care lucrau acolo. Copiii nou nascuti lipsiti de afectiunea materna se dezvolta cu retard…Aceeasi trista lege se aplica bolnavilor. Insa daca un copil creste si te elibereaza, un bolnav este in trista situatie de a regresa definitiv.

      • Tomata

        Ba da, e vina sistemului. Pentru ca daca sistemul ar fi altfel, oamenii ar fi mai bine ingrijiti, infirmierele ar avea mai mult timp pentru toti pacientii, n-ar alerga cand la unul cand la altul.

        cat despre insingurare… din pacate, m-ai intristat. totusi, mama mea, bolnava de alzheimer nu mai stie pe ce lume e, daca sunt cu ea sau nu. are zile in care nu ma recunoaste.

    • Tomata

      ah, dar nu ma scuz, chiar nu e treaba nimanui ce fac eu cu viata mea. 🙂 am scris asta undeva pe internet, doar pentru ca am un blog si nu mi-e rusine si frica sa sustin ce simt.

  • Oana

    Deși ți-am zis că eu nu am gânduri de plecare și sufăr tot timpul când îmi pleacă vreo prietenă, te înțeleg. Nu am trecut prin tot ce ai trecut tu și n-am de ce să judec. Ideea-i să fii tu fericită, în orice țară.

  • lala

    eu as pleca maine, am unde sa ma duc dar iubitul meu sot nu vrea si atunci aleg sa raman cu el 🙂
    nu stiu cand ne vom intalni, dar atunci cand se va intampla, sper sa nu uit sa iti povestesc experienta mea cu spitalele din Romania! este una cu doua taisuri!

  • alice

    As vrea sa scriu eu mai multe, dar e prea tarziu sa ma intind la povesti (sunt pe un alt fus orar). Vreau sa zic doar cateva chestii: la ora actuala e nasol cam peste tot. Nu stiu cum stau lucrurile prin Australia, dar in rest, cam peste tot sunt probleme. Problemele economice (si nu numai) sunt la nivel mondial si afecteaza majoritatea tarilor. Peste tot sunt anumite probleme, nicio tara nu e perfecta. De SUA, nu mai zic. Sper ca nu mai crede nimeni ca e asa usor cum era candva. Fiecare tara are parti negative si parti pozitive. Sfatul meu e sa pui pe hartie avantajele si dezavantajele, pro si contra, desi sunt sigura ca le ai deja in cap. Ce-ti doresti tu pentru viitor, cum arata locul ideal. Eu zic ca oriunde ai merge e important sa fie o tara sigura (as in “safety”), sistemul medical sa fie de calitate si accesibil si mancarea sa fie de calitate si nu doar plina de GMO si alte gunoaie. In general, nu e usor sa te adaptezi la un loc nou. Fie ca e vorba sa inveti limba, sa te obisnuiesti cu oamenii, care sunt diferiti de noi si au alte obiceiuri, sa ti faci prieteni, sa te obisnuiesti cu mancarea, cu regulile (mai mult sau mai putin ciudate) etc. Am intalnit persoane care nu au putut locui prea mult in Germania, care spuneau ca e o tara cu oameni reci, nu foarte prietenosi, foarte formali. Dar stii cum e cu “someone’s trash is someone else’s treasure”. Si in final, vreau sa adaug ca daca vrei sa ti gasesti locul “perfect” si unde te simti fericita, nu ti fie teama sa-l cauti pana il gasesti. Am auzit intrebarea: vai da nu iti place nici in Romania, nici acolo unde te-ai mutat, cum asa? Pai poate nu am gasit inca locul care mi se potriveste. Macar am incercat. Mergem mai departe si mai cautam, ca lumea e mare 😉 Multa bafta!!

    • Tomata

      sunt convinsa ca niciunde nu alearga caini cu covrigi in coada, nici nu ma gandesc la asa ceva. sunt constienta de greutatile pe care le vom intampina la luarea vietii de la 0 intr-o tara straina, necunoscuta, a carei limba n-o stim niciunul dintre noi. cu toate astea, cum am spus: sunt pregatita de un nou inceput si sunt optimista ca va fi bine. daca nu… nu ma opreste nimeni sa ma intorc aici, nu-i ca si cand viata mea se va sfarsi daca nu voi reusi in alta tara.

  • Raluca

    Si eu sincer ma gandesc din ce in ce mai mult la varianta asta. Si ideea generala ramane: de muncit tot muncesc, de platit taxe tot platesc, diferenta sta in cum esti tratat de statul in care locuiesti. Mi-ar fi dor, de-acord de Romania, dar cred ca mi-ar trece repede.

  • Lavinia

    Nu ai cum sa schimbi ceva, si nici eu nu am cum sa schimb. Si nu e treaba noastra sa schimbam ceva, am ales oameni care sa faca asta, oameni care sunt platiti sa faca si asta. Si nu o fac. Dupa un an trait in Canada, nimic nu ma mai poate convinge sa raman in Romania. Am vazut cum as putea sa traiesc si de atunci, nu mai accept nici o scuza a statului roman pentru magariile pe care le face.

    • Tomata

      exact, ai pus punctul pe i. si eu am vazut cum as putea sa traiesc, cate facilitati as avea in alta tara si mi s-a parut nedrept ca aici nu e asa.

  • Roscata

    Eu iti urez drum bun de pe acum! Sper sa aveti ocazia sa plecati cat mai curand!
    Mie nu-mi pare rau ca am plecat, ci mi-e greu sa ma gandesc la o reintoarcere in tara…

    • Tomata

      cum spuneam si mai sus: cat timp o mai am pe mama mea aici, nu plec nicaieri. adica nu definitiv. dupa ce ea nu va mai fi… ma voi intoarce aici doar sa-mi vad prietenii.

  • lili

    ce gânduri amare! anul trecut tatăl meu a avut două AVC-uri, la amândouă a trebuit să mă cert cu medicii la internare, la prima pentru că îl trântiseră în camera de gardă într-un colţ şi nu se sinchiseau să-l bage înseamă – ori, se ştie la un AVC sunt importante orele, şi pentru că imi propuneau să-l iau acasă de parcă eram cine ştie ce medic şi puteam să-i ofer asistenţă de specialitate iar la a doua că de ce l-am adus la spitalul respectiv, am cerut salvării să mă ducă la un spital de specialitate, la neurologie la Obregia. nu mai spun că la doua internare salvarea a venit după 5 ore, nu au venit nici PULS nici BGS, când le-am spus diagnosticul şi vârsta au motivat că n-au nici un echipaj liber, şi le chemam pe bani, era 250 de lei tariful şi avem nevoie să mi-l ducă la spital, atât, pentru că nu se putea mişca pe partea stângă, pentru că stă la etajul 6 într-un bloc şi pentru că nu aveam pe cine să chem să mă ajute să-l duc până la maşină. să mai vorbesc de comportamentul infirmierelor şi-al asistentelor? e inutil. să mai continui? vorbim de un om care a muncit 42 de ani şi căruia pensia nu-i ajunge să se întreţină, 42 de ani a muncit conform programului pe care l-a avut, fără concedii medicale sau mai ştiu ce alte tertipuri specifice celor care se feresc de muncă. cum să nu vrei să fugi? să uiţi total că eşti român pentru că părerile noastre contează doar în prejma alegerilor şi nici atunci cine ştie ce. pentru că eşti tânără şi poţi, îndreaptâ-te spre o ţară nordică, acolo într-adevăr taxele sunt mari dar grija faţă de om se vede, se simte de când începe să plătească primele taxe şi până ajunge la 80 de ani.

  • Geordan

    Eu … mai am putin! Pe 22 i’m out of here! 🙁
    am pus 🙁 pentru ca sunt TRIST! Mi-as dorii sa pot sa imi fac meseria, aceea de a OFERI SANATATE intr-un cadru profesional, remunerat la adevarata valoare a muncii mele! Asa ca, ma duc sa ofer serviciile mele ALTOR oameni care stiu sa aprecieze ceea ce fac, si mai sunt si platit CORESPUNZATOR pregatirii si experientei acumulata pana acum!

    • Tomata

      desi e la fel de trist: Felicitari pentru aceasta decizie. in mod normal, n-as fi de acord cu ea, dar asa cum spui… aici tre’ sa fii ori foarte altruist, ori foarte bogat (ca sa-ti permiti sa prestezi un serviciu ca hobby, la cat de prost platite sunt unele meserii).
      bafta.

  • Ramona

    Andreea draga, stii care este culmea rabdarii ? Sa te nasti roman si sa ramai sa traiesti in Romania !
    Ai foarte mare dreptate in tot ceea ce spui ! Ii admir pe cei tineri, care au curajul sa plece si sa isi construiasca o viata frumoasa altundeva ! Dar urasc situatiile in care plecarea cuiva in afara destrama familii, distruge vieti si aduce singuratate si multa suferinta unor copii nevinovati, care cresc fara parinti. Nici o situatie materiala, oricat de buna, nu poate compensa golul din suflet si tristetea acestor copii !
    Asa ca e foarte adevarat ca exista un moment in toate ! Alegeti bine momentul plecarii !

    • Tomata

      nu va fi cazul la noi sa destramam familii. nu avem copii, dar inteleg ce zici. sunt triste cazurile copiilor ramasi singuri in urma parintilor plecati sa castige bani pentru a le asigura un trai mai bun. sau nu, pur si simplu plecati.

      si poti fi sigura ca de-am avea copii, n-am pleca singuri, n-ar pleca nici macar numai unul dintre noi. am pleca toti. 🙂

  • Dan Patrascu

    Niciun om cu scaun la cap nu te poate contrazice si cred ca nimeni nu are argumente prin care sa te convinga sa ramai in Romania. Cum ai surprins foarte bine, frumusetile patriei nu vor avea grija de tine niciodata. In cazul fratelui meu, Romania nu i-a putut oferi nici macar siguranta zilei de azi, si a plecat. Si bine a facut! Eu am fost plecat la studii timp de 7 ani, dupa care am ales sa ma intorc. Si nu neaparat din patriotism ci datorita unor circumstante anume. Probabil va veni vremea cand si eu voi fi nevoit sa urmez acest drum.

  • cotos

    Ce sa si zic??? Tara asta va ramane fara oameni de valoare..Intr-un final vom deveni o tara de innapoiati mintal.Si desi spune ca nu, toti stim ca nu avem incotro..Fiecare om cu capul pe umeri stie si vede ca in tara asta nu este viitor…Si aleg sa plece..Si aici raman toate rebuturile..Ma rog majoritatea…

  • nebuloasa

    Niciodata nu mi-am dorit sa plec, insa imi doresc sa schimb ceva. Noi doua am avut intotdeauna pareri diferite despre ceea ce se intampla in Romania si discutiile noastre sunt multe pe tema asta. Si misto, pentru ca e bine sa discuti atunci cand argumentele-s diferite, dar la fel de puternice.
    Nu-s vreo martira, dar sunt omul simplu care iubeste si respecta tara si istoria ei si care vrea sa faca ceva, oricat de mic. Sa se alature altor oameni care vor sa faca ceva, fara sa fie nevoie sa intre in politica pentru asta.
    Dar motivatia ta e puternica si o inteleg. Eu n-am trecut prin ce treci tu si n-am simtit ce simti tu. Totusi, perspectiva de a imbatrani aici nu mi se pare atat de inspaimantatoare, din contra. Mi se pare mult mai greu sa plec in alta parte si sa o iau de la capat acum, cand mi-am gasit drumul.
    E bine sa faci ce simti si ce crezi tu ca va fi bine pentru tine. Nimc altceva nu mai conteaza 🙂

    • Tomata

      nici eu nu mi-am dorit niciodata sa plec. niciodata pana la sfarsitul anului trecut… a fost prima oara cand m-am gandit “de ce nu?”. si-apoi m-am gandit la toate argumentele pro plecare si cand am tras linia, erau mai multe decat alea contra. daca stau sa ma gandesc, la argumente contra plecarii, nici n-am unele solide. cum spuneam: nu ma mai tine nimic aici.

      tu ai tot ce-ti trebuie pentru a schimba ceva, ai in primul rand vointa. eu n-am pentru ca nu cred ca de mine depinde asta. poate sunt prea comoda si tin la libertatea si timpul meu (petrecut asa cum imi place mie), pentru a ma lupta pentru altii sau pentru a rezolva probleme. am avut prea multe ca sa-mi mai pese de ale altora. sau pentru a ma incarca cu ale altora.

      nu neg ca sunt unele lucruri mai bune aici decat in alta tara, nu neg ca poate n-o fi asa rau sa imbatranesti in Romania. insa la cum se anunta vremea pentru mine… ma tem ca am de ce sa ma ingrijorez.

  • Teo

    Te astept la mine. 🙂 Plus, aici, serviciile de caring sunt extraordinare. Asistentele lupta pentru asa post si fiecare are in ingrijire cam 2 sau 3 bolnavi. Unde mai pui ca sunt supravegheati non-stop prin camere.

    • Tomata

      ce pot sa spun? civilizat 🙂 daca ramai acolo, dupa ce ne-om muta si noi in Germania (ca acolo avem de gand), ne-o fi mai usor sa ne deplasam incoace si incolo. poate ne vizitam 😛 dar sa nu facem planuri. ;))

  • Gabi

    Cred ca plecarea e alegerea cea mai buna. Daca stiam germana, probabil si eu eram deja plecat. Dar nu e tarziu! 🙂

    Bafta multa!

  • dam167(zis și dam ăla)

    În primul rând trebuie să protestez pentru titlu. Cu sau fără frumuseți, nu există absolut nici o legătură între titlu și ce spui tu în articol.

    A fi mândru că ești român nu înseamnă să stai într-un loc în care nu-ți este bine. Fiecare avem alte pretenții și un alt stil de viață. Nu e nimic în neregulă cu asta. Unii sunt fericiți în România, alții nu. Nu au nici o legătură sportivii și alte personalități cu statutul de român. Problema e că v-ați trezit toți să scrieți despre frumusețile țării, ca apoi să vă plângeți. Nici unul (da, mai ales blogării) nu ați fost în stare să expuneți România așa cum este ea de fapt – cu bune și rele. Problema e că, rațional vorbind, relele deranjează prea tare. Uneori nu te mai interesează frumusețile – atât de tare dor alea rele. Din punct de vedere turistic, am putea fi sinceri. În Nepal ai autostrăzi? În India nu e mizerie? În Egipt o fi sistemul sanitar brici? Da, și alea sunt tot țări, doar că noi ne credem mai buni. Ei bine, nu suntem.

    Vreau să-ți amintesc că politicienii sunt din popor, aleși de popor. Toți suntem vinovați într-o oarecare măsură de ceea ce am ajuns. Vina statului nu e că nu are grijă de tine, ci că nu e capabil să conceapă un sistem care să-ți ofere ție posibilitatea să ai grijă de tine.

    • Tomata

      cum sa nu existe legatura intre ce spun in articol si ce spune titlul? 🙂

      l-am ales pe asta din cele 3 pe care le aveam in gand (primul a fost ultima fraza din articol si al doilea a fost “n-am de ce sa fiu mandra ca sunt romanca”) pentru ca m-am legat de unul dintre motivele pentru care as putea ramane aici. as ramane pentru ca iubesc Romania, tara, spatiul geografic, frumusetile ei, peisajele, muntii, marea, istoria, cultura ei – frumusetile ei. in ideea asta am spus ca nu ele vor avea grija de mine.

      in afara de mama mea, crede-ma ca nimic nu ma mai tine aici. desi am un loc de munca si un job de care sunt tare mandra si ma bucura, desi am prieteni aici si tot ce-mi trebuie din punct de vedere material, m-as desprinde cu usurinta de toate cand ma gandesc la ce as putea avea altundeva si la ce nu am aici. de fapt la perspectiva batranetii, daca o fi sa ajung la ea, da’ prefer sa ma asigur inainte sa vad daca ajung la 70 de ani.

      cat despre faptul ca noi, bloggerii, am ridicat Romania in slavi si ca n-am aratat-o asa cum e ea, te-as invita sa citesti cateva posturi in care vorbesc despre cat de frumos a stiut statul sa se poarte cu mine in cazul mamei mele, despre cum a plecat maica-mea bolnava din Spitalul Judetean din Timisoara si despre cum nu am primit nici macar o amarata de indemnizatie de handicap sa am cu ce sa platesc o femeie sa stea cu ea. poate ai sarit peste articolele alea pentru ca nu ma laudam cu nimic si nu aveai ce sa-mi bagi de vina.

      iar despre cat de frumoasa e tara, da, e. am scris si o sustin. avem o tara superba, dar oriunde am merge ne frustreaza serviciile de rahat si faptul ca avem cu ce sa comparam.

      iar cu ultimul paragraf sunt de acord. n-am nimic de adaugat.

  • Gossip Girl

    si eu as pleca din tara insa imi e teama de nencunoscut, de un nou inceput…dar mi ar placea o tara civilizata

    • Tomata

      esti deja a treia persoana care se leaga de moment 🙂
      nu stiu de ce, dar numai eu n-am o problema cu asta. adica, asa cum am spus mai sus: n-as pleca acum cat inca o am pe mama mea, insa dupa ce ea nu va mai fi… nu ma va mai tine nimic aici.

  • Sirg

    Cu cat pleci mai repede iti va fi mai usor sa te adaptezi, cu cat astepti si aduni ani – treci de 30 de ani – va fi greu spre foarte greu. Conteaza mult si ce fel de servici cauti in noua ta tara, s-ar putea ca acolo piata muncii sa difere de situatia de aici. Totul e sa fi sigura ca poti construi ceva solid si durabil dincolo, sa nu pleci doar pt ca aici cutare chestie este sub orice critica. Mizerii sunt peste tot.

    • Tomata

      sunt constienta de toate astea. 🙂 n-am zis ca va fi usor la inceput, sunt pregatita pentru 2-3-4 ani de greutati, for a greater good 🙂

  • salmi

    Eu ma regasesc in prima parte a postului tau. Aceeasi revelatie am avut-o dupa revenirea in tara, nu din Munchen ci dintr-un tur in Europa de vest. Sistemul sanitar il stiam, sotul meu e medic. Tata murise inainte, mama e inca sanatoasa desi nu mai e tanara demult. Ma ingrozesc la gandul ca la un moment dat va ajunge in mana sistemului sanitar romanesc. Tot ce sper e sa o pot duce la un spital/centru privat unde poate va fi ingrijita mai bine…mi-e pur si simplu teama de acele momente…care sper sa fie cat mai indepartate.

    Am incercat sa o aduc aici dar nu am reusit, poate mai incercam. Ma refer la acte, birocratia e mare si ei au de adus azilanti de razboi, nu membri UE…asta e realitatea.

    Din experienta personala, totul e posibil. Ambitie, lupta si tenacitate sunt cuvintele cheie. In plus, intelegerea ca tu mergi in alta tara, nu tara vine la tine. 😉

  • Greta

    Tomy (pot sa-ti spun si asa? Ma simt ca o closca asta-seara, nu stiu de ce :D), eu sunt una din cei care-au emigrat in Germania – la 27 de ani, fara sa stiu boaba de germana si avand o meserie pe care stiam ca o voi lega de gard. Sunt (eram?) jurnalista. Una destul de buna, falsa modestie nu-si are locul. Am avut parte de ani frumosi in profesia asta, probabil vor ramane printre cei mai frumosi ani din viata mea.

    Sotul lucra aici de cativa ani deja si m-a incurajat. Daca a fost greu? Hell, da :))) Incepe scoala de limba de la zero, invata conjugari si declinari, treci prin zeci de teste, da examen final…. in permanenta tataindu-mi partea dorsala ca nu o sa ma angajeze nimeni. Nici nu suntem in vreun oras mare (pe care, dpdv al chiriei si al altor cheltuieli, nici nu ni l-am permite acum, dupa ce ne-a scuturat si pe noi criza), deci sanse de a gasi un job numai cu engleza, ioc. In orase mai mari exista posibilitatea asta, deci iata un aspect de luat in calcul pentru voi, cand va veni vremea.

    Acum, 5 ani si ceva mai tarziu…. lucrez. In cu totul alt domeniu, in care-am invatat totul de la zero, ca si limba germana 🙂 E bine. Mi-am castigat increderea sefilor, am progresat, am avansat. Mai e mult pana departe. Dar e atat de bine, desi parintii si catelul mi-s departe, incat as incuraja pe oricine sa faca pasul.

    Daca te pot ajuta cu ceva, oricand si cu drag 🙂

  • MeSSeR

    Dacă articolul tău suferă într-adevăr de ceva, aceea e blîndețea. Titlul? Genial. Sigur că frumusețile patriei sînt promovate pînă la exasperare, dar nu pentru noi e promoția. Dacă, la noi, un ministru al turismului recunoaște cu imbecilă și inconștientă sinceritate că păstrăm pitorescul peisajelor tocmai fiindcă n-avem autostrăzi… ce-ar mai fi de spus?
    O țară căreia nu-i ajung 8 ore pe zi din viața mea (cu toate taxele și impozitele pe care ar trebui să mi le întoarcă prin servicii și standard de viață) merită părăsită cu zîmbetul pe buze și cu o înjurătură veselă la plecare.
    Multă baftă în demersul tău! Sau mult succes. De mai mult curaj avem nevoie noi, cei care rămînem.

  • Silvana

    Plecarea in Europa iti aduce un cistig dar si citeva pierderi pentru care trebuie sa fii pregatita.
    Oamenii sint mai reci (si nu, asta nu e un stereotip ieftin, e verificat din greu pe propria piele), tranzactiile impersonale (basically vorbesti la infinit cu diversi roboti pusi in diverse telefoane), mincarea de plastic (asta daca nu-ti permiti mincare organica foarte scumpa), perceptia despre romani negativa (chiar daca nu-ti spune nimeni in fata o simti permanent) si vremea (cel putin in Anglia si Germania) groaznica si deprimanta 8 luni pe an.
    Eu am plecat din Romania si dupa aia am plecat si din Europa:)
    Eu mi-as face lista cu bune si rele. Romania cistiga detasat la citeva capitole, chiar daca pierde la unele grele.

  • dojo

    Tomatina, io cand spuneam din astea, primeam comentarii ca-s idioata, ca-s increzuta etc. Nu de la tine, dar de la destui.

    Asa este, viata in Romania nu este atat de OK pe cat AR TREBUI sa fie la cat muncim si platim. Nici aia din alte tari nu au doua perechi de ceva, dar traiesc in niste societati in care macar unele chestii functioneaza.

    Da, si noi dorim sa plecam de aici cat mai de curand. Sper sa luam ‘loteria’ pentru US, daca nu, mai vedem. Nu murim de foame, castigam extrem de bine, dar ne ard alte probleme.

    Din fericire pentru noi avem banii necesari pentru a acoperi ceea ce Statul ar trebui sa ofere (ca tot platim taxe de ne ustura). Eu platesc taxe de la 20 de ani (si am acu’s 35), in ultimele 12 luni am platit 5000 de lei pentru servicii medicale. Ai citit corect. 5 MII de lei. In conditiile in care platesc taxe prin firma mea, ca angajat etc. Dar asta este nesimtirea in tara asta. Doresc sa ajung intr-un loc in care sa platesc taxe, dar sa nu mai dau bani in plus, doar pentru a nu fi tratata ca o vita de pripas intr-un spital finantat, culmea, tot din banii mei (si ai altor prosti de teapa mea, care inca mai platesc corect ceva in tara asta).

    BAFTA si pregateste-te de drum. Oricat de rau iti va fi dincolo, nu cred ca se compara cu bataia de joc din Romania. Iar cat priveste frumusetile naturale, hai sa ne scoatem capul dinre fese, ca nu suntem ai mai tari din lume. Avem niste zone frumoase, dar nu sunt cele mai cele din lume, oricat de mult s-au chinuit invatatoarele in comunism sa ne invete ca tara ca romania nu gasesti 🙂

  • Make

    Eu NU plec, cu toate ca sunt satul pana peste cap de toate mizeriile de aici…
    Motivele sunt 2: parintii mei si faptul ca am reusit sa construiesc un business, pe care incerc sa-l cresc.
    Si asta este o oportunitate pe care probabil nu mi-o ofera nici o alta tara.
    A, plus ca daca ar fi sa plec… Nu am nici o calificare pe o meserie care ar putea sa imi aduca un loc de munca – sunt jurist si economist, deci nimic practica ce as putea presta…

  • Iulia S.

    Bunicul meu e internat de sambata la terapie intensiva, la Spitalul din Constanta. In fiecare dimineata ai mei merg sa primeasca lista de medicamente, care costa in jur de 250 de lei. In fiecare zi, pentru un pensionar care a muncit pentru tara asta mai bine de 40 de ani.
    La asta se adauga micile atentii pentru asistente, infirmiere… medicul a refuzat sa primeasca ceva. Noi ne rugam sa fie bine si atat, insa e prima data cand tataia, care are 84 de ani, foloseste sistemul asta medical, si e nevoit sa plateasca totul. Romania.

  • vienela

    Nu ii putem judeca pe ceilalti dupa propriile noastre criterii. Ceea ce este bine pentru unii, poate fi rau pentru altii. Eu te inteleg perfect, mai ales ca mama mea este bolnava de atata timp si statul nu ii poate oferi mai nimic, dupa ce a contribuit o viata la sistemul medical. In plus, am avut ocazia de a vedea un sanatoriu pentru bolnavi cu Parkinson in Italia. Diferentele dintre ceea ce li se ofera oamenilor acolo si ceea ce primesc ai nostri sunt enorme.
    Desi nu mai am nici 20, nici 30, nici macar 40 de ani, tot ma bate uneori gandul sa plec, sa scap de toata mocirla care se aduna la noi an de an, de toate mizeriile care ne invadeaza viata si ne amarasc sufletul. Stiu ca nici afara nu sunt caini cu covrigi in coada, dar macar iti este respectata munca.

  • Alexandra

    E pentru prima data cand iti scriu pe blog, desi il urmaresc de ceva vreme.

    Si eu sunt plecata din tara de ceva vreme si nu vreau sa ma mai intorc. Mama mea a murit in spitalele din Romania si nu vreau sa am aceeasi soarta ca si ea, cred ca daca traiam intr-o tara civilizata nu murea asa de tanara. Nu vreau sa te intristez insa am spus asta ca sa vezi ca te inteleg.

    Sfatul meu ar fi sa pleci cat mai repede, cu cat vei amana cu atat iti va fi mai greu apoi. Inainte sa pleci, studiaza putin serviciile sociale pe care ti le ofera tara de adoptie. Eu m-am mutat in Franta, unde sora mea locuia de aprox. 10 ani. Inainte sa vin la ea, am avut ceva probleme de sanantate si a trebuit sa umblu pe la medici in Ro. (tocmai imi dadusem demisia si nici asigurare sociala numai aveam, mare noroc 🙂 ). Sa revin, inainte sa vin plec din tara, sora`mea a declarat prefecturii din Fr. ca locuiesc la ea de un an de zile si in acest mod am putut sa cer numar de asigurare sociala , deci acum am drepturi la asigurarile medicale si daca am nevoie pot sa-mi fac si asigurare complementara si sa nu fiu nevoita sa platesc suplimentar daca voi avea vreodata nevoie.

    Nu stiu cum stau lucrurile in Germania, dar am impresia ca serviciile lor sociale sunt mai ok decat a fancezilor. E drept ca si aici se pot schimba legile de la o zi la alta, tocmai de aceasta cred ca ar trebuii sa te grabesti sa o poti lua si pe mama ta cat mai repede.

    Faptul ca vei pleca impreuna cu logodnicul tau iti ofera un avantaj si va va intarii pe amandoi.
    Iti doresc mult noroc si curaj !

    • Tomata

      multumesc mult pentru sfaturi si pentru incurajare. si imi pare foarte rau sa citesc ce-ai povestit despre mama ta.
      totusi, nu voi pleca cu mama mea, pentru ca nu am nici puterea financiara, nici vointa sa ma inham la asemenea efort. pentru ca stiu ca va fi un efort. asa ca, atata timp cat ea mai traieste, nu plec nicaieri, dup-aia insa… ma ingrozesc ca gandesc asa, dar nu pot gandi altfel. asa consider ca-i mai bine.

  • Kadia

    Am avut o rabufnire similara saptamana asta 🙁 As zice ca raspunsul e foarte simplu: ramai pentru ca e mai simplu. Stiu ca pare la prima vedere un raspuns absurd, dar este mult mai complicat sa inveti o limba straina, sa fii inconjurat totul de straini, sa cauti o slujba si de cele mai multe ori sa faci ceva mult sub specializarea ta in care ai investit timp, sa te priveasca lumea ciudat pentru ca nu-ti inteleg obiceiurile si nu poti sa faci glume in limba lor. Viata de emigrant nu este usoara, chiar daca salariile sau conditiile de viata ar putea fi mai bune decat in tara ta, dar va trebui sa te descurci tu cu mainile si neuronii tai pentru ca familia este la 2000km departare. Si prietenii la fel.

  • alin

    Ce simplu va e sa vorbiti… Si daca aici esti bataia de joc a tuturor ? A unor analfabeti care te conduc pe tine desi toti laolalta au educatie cat tine ?? ( ma refer la multi tineri…) ATUNCI DUPA CE DRACU SA STAI ??

  • alin

    Sa stai aici sa fi bataia de joc a unor distrusi, sau sa pleci, sa iei si muie dar sa te si realizezi ? HMMM ?!

  • crishluscu

    de-ar fi sa ma nasc de 100 de ori in Romania, de 100 de ori as pleca fara niciun fel de remuscare si parere de rau. stii ca sunt plecata, si nu imi lipseste absolut nimic din Romania. iar cand imi lipseste ceva…merg in vizita scurt si rapid si se rezolva:) trebuie doar sa ti se potriveasca tara. iar chestia cu momentul potrivit la care se tot face referire, e adevarata -ca degeaba pleci la 40 ca nu mai e acelasi lucru:) cat mai repede cu atat mai bine, pe scurt!;) kiss

  • cn

    Cu tristete citesc toate randurilor de aici.
    Chiar nimeni nu intelege, ca tara a ajuns in halul acesta din cauza atator ani de comunism?
    Acesti ani de comunism au reusit sa formeze omul nou, omul indisciplinat, omul fara caracter, omul caruia nu-i pasa de celalalt de langa el, ateul.
    Nimeni nu intelege ca avem o obligatie morala fata de aceasta tara, ca trebuie sa punem toti umarul ca ea sa se poata schimba, ca trebuie sa incepem cu noi insine, cu noi tinerii, ca ducem lipsa de caractere nu de programe politice?
    Peste tot suntem anuntati, ca elita romaneasca pleaca, ca aici nu poate sa traiasca, stau si ma intreb chiar e vorba de elita aici? sau doar de refugiatii economici?
    Sa incercam sa-i descoperim pe toti eroii, care au avut un ideal,si sa-i luam ca exemplu.
    Sa nu ne abandonam biserica stramoseasca, pentru ca oriunde am merge in lumea asta, vesnic vom avea un gol in suflet. Sa ne rugam pentru tara noastra, pentru Romania.
    „Fiecare roman va fi o forta sufleteasca, daca va avea constiinta de om ca ROMAN si va intelege si simti asa de mult aceasta demnitate, incat existenta, in alta forma de viata, sa i se para nedemna de trait”.

  • alin

    *cn, sa stii ca eu stiu ca asta e cauza pentru care avem acest comportament tipic, aceasta mentalitate paguboasa. Stiu ca problema noastra a fost comunismul, dar consider ca orice natie daca e formata din oameni care inteleg asta, si se educa spre a deveni mai buni, nu are cum sa nu progreseze. Problema noastra e ca NU VREM SA DEVENIM CIVILIZATI, SAU MAI BUNI . Nu vrem, e mai usor sa fim ghiolbani, maimutoi, sa ne omoram intre noi, sa ne lasam condusi de scursurile societatii, ca femei – sa ne prostituam pentru bani, etc etc etc…. E mai usor asa, nu ?! Sa inveti, sa te educi, e greu….. Iar noi nu vrem sa avem o viata mai buna prin educatie, e mai simplu sa furam…

    • Tomata

      oameni buni, va potoliti? ati citit postul? ati vazut ca nu vorbesc despre romani ca popor ci despre sistemul infect? nu-mi vorbiti de biserica si despre cum trebuie sa ne purtam unii cu altii pentru ca asta-i cu totul si cu totul alta discutie. cand ai o mama bolnava de alzheimer care nu primeste ajutor de la stat pentru ca nu indeplineste un barem, dar cand oameni perfect sanatosi primesc certificat de handicap pe ochi frumosi, nu-i vina vecinului de la 3 sau a prostituatei de pe centura. nici a episcopului. e problema unui sistem defectuos, cu bube si cu lacune enorme. asa ca hai sa ramanem pe subiect si sa nu divagam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge