Ieșiri

Aș fi păstrat ideea pentru o postare la finalul lunii martie, dar iar se adună lucruri despre care vreau să scriu și o să continui să amân. Așa că la puțin după jumătatea lunii vă povestesc despre ieșirile din prima parte a ei, care au fost deja destule. Mi-am propus să scot familia din casa măcar duminica, să ne deconectăm de la televizor și telefoane, să ne reconectăm între noi când nu trebuie să pregătim proiecte pentru școală, repetat pentru teste sau trebăluit prin casă. A contribuit și venirea primăverii, soarele strălucitor și gradele peste 0.

La cardiolog

Nu e tocmai ieșire de plăcere, însă notez aici că s-a întâmplat. În februarie, chiar în ziua când am zburat către Timișoara, Ada a avut un control medical pentru clubul sportiv în care tocmai a intrat și i s-a spus că are un murmur la inima sau ceva care ar trebui verificat de un specialist. Se putea să nu fie nimic, însă nu mai avea voie să se antreneze până nu era controlată. Ceea ce am făcut după 3 săptămâni când am găsit programare. De obicei mă panichez când vine vorba de ea (sau de oricine din familie), dar trebuie că am un simț în plus când nu o fac și sunt sigură că nu e nimic. Până acum nu a dat niciodată greș, însă tot îmi e teamă să mă bazez pe el. Cardiologul de copii la care am dus-o a fost cel mai mișto medic pe care l-am întâlnit eu vreodată. Atââât de drăguț cu ea, cu o voce așa caldă și liniștitoare… unii oameni chiar sunt făcuți să fie medici pentru copii. I-a făcut EKG, eco și i-a luat tensiunea, totul în parametri normali. Mi-a spus că din cauza faptul că e așa slabă, cu stetoscopul se poate auzi uneori ciudat, dar să stăm liniștiți că nu e nimic în neregulă.

La prânz cu o prietenă și la cinema cu alta

Întâlnirile cu prietenele din Berlin s-au mai rărit din mai multe motive, dar cred că nici iarna n-a ajutat în privința asta. Așa că într-o zi am luat prânzul cu una dintre ele la cantina de lângă biroul meu și ne-am mai pus la curent cu ce se întâmplă în viețile noastre, iar după lucru am ieșit cu alta la Wuthering Heights. Ne-a plăcut, mai facem. În aceeași zi, copilul și Sotzu’ s-au ținut de tradiția lor sportivă și au fost la ISTAF indoors.

La concert cu Ada

La o zi după ISTAF și film, iar ne-am despărțit. Ada și cu mine la concert, Sotzu’ la stand-up comedy românesc. Acolo trebuia să fiu și eu, dar n-a pus niciunul dintre noi stand-up-ul pe calendar, așa că am cumpărat bilete la Jodok pentru aceeași seară. Nici unul dintre noi n-a regretat nici o secundă. Pe Jodok l-am descoperit pe Instagram împreună cu Ada și când am văzut că vine la Berlin, ne-am luat bilete să îl vedem live. A fost unul dintre cele mai faine concerte la care am fost și dacă mai vine, mai mergem. Sotzu’ a fost la fel de încântat de seara lui de comedie, așa că win-win.

 

Sieh dir diesen Beitrag auf Instagram an

 

Ein Beitrag geteilt von Andreea Ursu-Lișteveanu (@andreeaursulisteveanu)

La club de carte și prin pădure

8 Martie a început cu clubul de carte românească din Berlin, unde am discutat Zavaidoc, după care, când m-am întors, am pus piciorul în prag și am scos familia din casă, că doar era Ziua Femeii, a Mamei bla bla. Soțu’ a ales un turn în care nu mai urcasem, aproape de casă, deci ne-am dus la Müggelsee să vedem pădurea și lacurile de sus, din Müggelturm. Și ca să sărbătorim puțin și această zi dedicată mie, am fost la un restaurant, tot ales de Sotz, de care am fost foarte impresionată și unde vreau să mai mergem.

La întâlnire cu o prietena nouă

‘Prietenă’ e un pic cam mult spus, având în vedere că ne-am cunoscut pe Instagram și după multe mesaje – despre cărți – am decis că ar fi fain să ne și întâlnim. Am click-uit din prima și sigur ne mai întâlnim să îi văd cățelul și să vorbim despre de toate, cum am făcut la prima întâlnire.

La stand-up comedy românesc

De data asta, pe 13, am fost și eu cu Sozu’ la Dan Badea, împreună cu încă o familie prietenă. Am râs destul de mult, dar publicul… of… nu știu cum se manifestă românii și moldovenii acasă în România sau Moldova, dar în Germania sunt foarte gălăgioși, epatanți și de evitat. Se comportă de parcă ar fi la ei acasă și restul nu contează, în special dacă vin în grup. Dacă sunt cuplu sau singuri sunt mai OK, dar când sunt mai mulți, își dau în stambă. Râdea unul la trei scaune de noi că se uitau toți din jur și chiar și Dan Badea a făcut un scurt mișto de el… 

La expoziția Armatei de teracotă roșie

Atâta reclamă i s-a făcut acestei expoziții cu luni înainte, că am zis că musai e ceva de capul ei. Ne-am luat bilete pentru duminică și împreună cu încă o amică nouă (timișoreancă de-a mea) am fost să vedem câteva statui de teracotă roșie în mărime naturală, parte din suita de 8000 de altele descoperite întâmplător în 1974 de niște țărani. Această armată a fost construită timp de 10 ani pentru a păzi mormântul primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang. Cum scriam și pe Facebook, am fost fascinată de această megalomanie, de meșteșugul cu care au fost create și de păstrarea lor sub pământ atâta amar de timp. După expoziție, ne-am ospătat la un restaurant grecesc din apropiere și duminca s-a încheiat acasă, eu pictând, Ada lucrând la un PPT pentru școală și Sotzu’ reparând aleea de pietre.