Să dispară sertarul cu ciocolată!
Slăbiciunea mea e ciocolata (oh, the irony!). Ea mă îngrașă, ea mă face să poftesc la ea, ea îmi oferă orgasme bucale când e produsă de anumite firme.
De 6 ani de când locuiesc cu Sotzu’ sub același acoperiș, unul dintre sertarele din casă a devenit „sertar de dulciuri”, că așa avea el la Baia Mare… Și eu, ca fraiera, am pus botul și-am acceptat acest minunat sertar în viața mea. Doar că, fericită fiind mental și gustativ, fizic am devenit tot mai rotunjoară, talia mea de viespe pierzându-se în spatele colăceilor. Sertarul ascundea minunății de ciocolată, bomboane și alte chestii pline de zahăr, pe care eu și Sotzu le înghițeam cu nesaț, fără număr.
Doar că am pus punct. S-a terminat domnia ciocolatei pentru că chiar nu-mi place deloc ce văd în oglindă. Și așa cum deja și-au dat seama și prietenele mele, pe mine dulciurile mă îngrașă, nu mâncarea pe care o mănânc. Pentru că nu mănânc nici mult, nici gras și foarte puțin junk, dar în comparație cu câtă ciocolată bag în mine, raportul e dezastruos. Așa că am decis să nu mai plec urechea la pledoaria și amenințările Sotzului și să desființez infamul sertar. Nu mai are pic de ciocolată în el, doar chestii sărate, care oricum nu mă tentează zilnic sau de mai multe ori pe zi cum o făcea ciocolată. Și nu, nu mă pot abține sau mânca cu moderație, pentru că până nu mi-e rău, nu mă pot opri.
Dacă nu e în casă, n-o mănânc. Îmi e lene să merg să-mi cumpăr așa că îmi pun pofta în cui. Și chiar dacă-mi cumpăr, îmi iau un baton de ciocolată și gata. Îmi potolesc pofta o dată la câteva zile, că totuși, viața fără ciocolată „e trist”.
Sper sa reusesti! Si eu cred ca ar trebui sa fac acelasi lucru …
Eu din cauza tentaţiei nu prea ţin dulciuri în casă 😀 Ne cam strică însă planurile părinţii prietenului care trimit ciocolată nu din orice ţară, ci taman din Belgia, paradisul acestor minunăţii.
Asa avem si noi un sertar cu dulciuri… si incercam sa renuntem la el. Ca inlocuitor fac o prajitura din branza de vaci ( fara faina, unt ) sau ma inspir de aici http://www.lalena.ro/selectia-dulciuri-usoare.html (checul dietetic cu ovaz chiar e bun)
Schimbarea trebuie sa se produca treptat, cantitatea trebuie redusa in timp… Era o vreme cand nu cumparam dulciuri si nici nu le faceam in casa, buna perioada, n-am ce zice!
I feel you, asa era candva si la noi. Am zis stop si dulce cumparam cat mancam in momentul in care ne este pofta de ceva, nu mai ” adunam sa avem si maine “. :))
Prima luna dupa ce am nascut m-am abtinut de la orice tip de dulciuri, eu care devoram in sarcina cam tot ce prindeam din ‘sertarul de dulciuri’. Ajungand dupa o luna si doua sapt la greutatea dinainte de sarcina, pierzand 17 kg, nu numai prin dieta sanatoasa dar si cu miscare de nevoie, ma simt mai bine ca oricand. #viatafaradulciuri nu e trista deloc 🙂
trist rău! eu m-am lăsat treptat. chiar ieri constatam că în casă avem fix 4 pătrățele de ciocolată, dintr-o tabletă începută acum 10 zile. Amară. Din când în când.
Eu am un dulap in camera pliiiin cu ciocolata, batoane de tot felul, acadele etc si nu ma ating de ele decat foarte rar. Le tot primesc ba de la unchiu’miu cand imi trimite pachet, ba de la rude, si le pun acolo. Tata acum s-a prins ca eu nu le mananc si cand le termina pe ale lui stie de unde sa imprumute:)) Nu ma omor dupa ciocolata in schimb daca am prajitura nu ma tine nimeni departe de ea.
Eu am zile cand nu mananc deloc dulciuri si am alte zile cand exagerez. Cert este ca si noi avem sertarul cu ciocolata si nu cred ca sotul ar renunta la el nici in ruptu capului.
eu chiar nu va inteleg… cum adica sa mananci ciocolata pana te faci cat un butoi? totul are o limita, sau asa ar trebuie sa fie …
din cauza gustului. eu aveam gastrita si crapam de pofta de ciocolata. mancam o bucatica si dup-aia imi era atat de rau de numa’, dar imi placea gustul asa mult ca nu-mi pasa 🙁 stiu ca nu-i cea mai inteligenta miscare 🙂