Mămici, diminutive și plural
Dacă de primele două dăți n-am reușit, cu articolul ăsta am mari șanse să-mi pun mamele în cap. Nu asta e intenția mea, desigur, dar aversiunea mea față de folosirea diminutivelor și a numărului plural odată cu începerea sarcinii și până împlinește copilul 10 ani s-ar putea să le învrăjbească împotriva mea. Dacă măcar o singură femeie va înțelege că-i de prost gust – și nu drăguț, cum își închipuie ele că sună – consider că mi-am făcut treaba.
De ce sunt împotriva diminutivelor? Pentru că în afară de „bebeluș”, obiectele pe care le folosește la vârsta aia și părțile corpului lui, care sunt mici și pot fi diminutivate pentru că descriu exact niște „mânuțe”, „piciorușe”, „căpșor”, „ochișori”, „degețele”, „guriță” etc, celelalte mi se par niște alinturi inutile ale mamelor. În chimb, mă apucă toți dracii când aud „am împlint 5 lunițe”, „păpică”, „apișoară”, „căcuță”, „bebel”, „medicamentuțe”, „cremișoară” și muuuulte altele. Zici că odată ce-ai născut, ți se înlocuiește bebele cu o pungă inepuizabilă de diminutive. Până la un an și ceva, copilul oricum nu înțelege prea multe din ce zice mama. E OK să le folosești când vorbești cu el, dar de ce, pentru Dumnezeu, folosești diminutivele în discuția cu oamenii mari?? De ce unele femei simt nevoia să se răsfețe înaintea altor femei, mame sau ne? Tot din categoria asta fac parte și cele mai enervante: „graviduță” și „burtică”. Dacă ultima e „burtică” cel puțin până pe la 5 luni, de atunci încolo e ditai burtoiul. Sună a ironie ieftină să îi spui unei femei cu circumferinta de 130cm că are o burtică.
De ce sunt împotriva pluralului? Pentru că sunt puține activități pe care chiar le faceți împreună.Vă plimbați sau dormiți împreună, de exemplu. Dar când îi dai să mănânce bebelușului, nu mâncați împreună, mănâncă doar el.
Caca iarăși nu faceți împreună, poate doar dacă-l ții în brațe când stai pe budă și întâmplător face și el. Altfel de ce ai spune „facem caca”? De fapt, de ce ai spune asta cuiva??
„Am împlinit 10 luni”. Bebelușul împlinește o lună, două, trei, un an, doi, trei. Nu tu. Tu ai undeva peste 15 ani mai mult ca sigur, nu mai împlinești o lună de viață nici să vrei.
„Am făcut febră”. Doar dacă ați făcut amândoi, altfel a făcut numai copilul.
„Am învățat să mergem”. „Stăm deja în fund.” Pe bune? Cam trist dacă abia după 20,30 de ani ai învățat să mergi și să stai în fund. Dacă ai învățat să mergi când aveai un an, de ce folosești pluralul când învață copilul tău?
Mă rog, ați înțeles ideea și sigur știți și alte exemple, fără să umplu eu blogul cu perle de-ale mamelor.
Un alt obicei este acela de a vorbi despre copilul tău în diverși termeni care n-au nici o legătură cu bebele: „gălușcă”, „boboloț”, „gâză (mică)”. De ce i-ai mai dat un nume atunci, dacă tot vorbești despre el/ea în termeni de-aștia? Din nou, un alint al mamelor în fața altor femei care nu mi se pare la locul lui.
Da, e ok să-ți alinți copilul, să vorbești cu el cu diminutive, la plural, cu termeni drăgălași, dar când o faci când vorbești cu oamenii mari, deja nu mai e ok.
Apropos, că eram curioasă dacă în afară de mine și prietenele mele, își mai dau și alții ochii peste cap când aud vreo femeie vorbind așa. După ce mi-am scris textul, am descoperit că și alții simt la fel, culmea despre aceleași cuvinte, semn că româncele iubesc diminutivele și pluralul. 🙂
50 Comments
Daniela
Esti foarte simpatica :). Puiul meu ( da, da stiu…are si un nume dar… 🙂 ) are 8 luni jumate si uite ca m-am trezit ca “ne ies dinti” :)). Are si viata asta un simt fin al ironiei :).
Sarcina usoara!
Tomata
tu, eu inteleg perfect sa vorbesti asa cu copilul. puii mei, vorbesc asa cu cainele si ii spun in toate felurile ca sotul meu se mira de unde le tot scot. dar niciodata nu vorbesc despre el asa cu prietenii mei. :))
mara
Ioi, tu, am si eu un post similar de vreo saptamana, pe exact aceeasi tema, nu i-am dat drumul, ca mi s-a parut cam rautacios, dar sta acolo si asteapta urmatoarea perioada de stres cand voi simti din nou nevoia sa ma iau de oameni. :))))
Tomata
abia-l astept :)) ma speriasem ca nu l-am vazut, ca iti citesc blogul aproape zilnic si credeam ca mi-a scapat.
Greta
E primul blog unde citesc asa ceva, esti curajoasa! 😀 Personal, am deja alergie la “noi azi am papat branzica”, desi nu e la fel de rau ca “noi avem diaree” (OMG 😀 ).
Tomata
:)) pai am mai dat un link mai jos. Mara zice ca si ea a pregatit un articol. deci nu-s singura curajoasa. numai de s-ar scrie mai mult, poate si-ar reveni femeile astea. 😛
Oana's Books
Te înțeleg și-s 100% de acord. Am mai fost ”certată” și atenționată, mi s-a spus că până nu voi fi mamă nu voi înțelege situația, dar nu pot concepe femeile care se prostesc cu sila. Da, una e joaca, una-i distracția cu copilul, alta-i discuția cu adulții. Mai ciudat e când auzi bărbați prostindu-se așa… până acum am dat de unul singur și mi se pare și mai dubios! :))
Tomata
Daaaa, n-am zis nimic de barbati, dar mi-a fost dat sa aud si de la barbati, chipurile “insarcinati” si ei odata cu sotia. nu pot pricepe.
nici macar n-o sa zic nimic despre referinta la “cand o sa fii tu mama”. eu o sa fiu in curand si nu-mi vine deloc sa vorbesc asa.
Diana
al meu nu s-a prostit asa, dar a fost insarcinat odata cu mine, a fost distractiv. empatiza atat de mult incat avea greturi si el si s-a ingrasat cot la cot cu mine. cand am avut contractii premature pe el il durea burta in mod ciudat, imi venea sa-l bat, numai eu aveam dreptul 😀 eu am slabit mai repede dupa ce-am nascut (amandoi am nascut 😀 , iar acum suntem inca denumiti cu termenul generic mamitati)
Tomata
am auzit ca e des intalnit ca barbatii sa preia din simptomele gravidelor 😛 si asta mi se pare un pic amuzant 😛
m.
Chill out, sunt destule mame care nu folosesc diminutivele in mod obsesiv si li se zbarceste timpanul cand aud un “noi papam branzica”. Depinde de anturaj.
Tomata
ma bucur sa fac parte dintre ele. 😛
lala
Am crezut ca sunt singura care are probleme cu pluralul. Zilnic aud: ne-au iesit dintisorii, ne-am trezit azi-noapte, nu mai purtam pampers etc.
Sper sa nu fiu si eu asa.
Ma obosesc foarte tare mamele care alta discutie nu au decat despre copil, iti spune de 100 ori acelasi lucru, cum au nascut, cum s-au trezit noaptea, cum au alaptat…
Tomata
si eu incerc sa ma abtin cat pot sa vorbesc despre sarcina, desi imi vine de multe ori. bine, nu se intampla foarte multe, dar si cand se intampla, spun la toata lumea :))
Diana
:)))) hai ca mi-ai inveselit dimineata
in cercul meu nu se pluraliza si diminutiva, nu am remarcat foarte tare acea etapa, insa am remarcat de cand sunt in Olanda cat de groaznic diminutiveaza astia tot. tot, tot, ei beau o bericica, mananca o prajiturica, isi iau gentuta, etc 😀 si mie imi e mai comod sa vorbesc si eu asa, ca e mai simplu gramatical (plural, articole), desi proful m-a avertizat sa ma mai potolesc :)))
ma duc sa-mi mai pun o canuta de cafea 😛
Tomata
Doamne :)) nu stiu de ce, asta nu mi se pare enervant, dimpotriva. m-ar inveseli.
roșu vertical
Aproape ca nici nu trebuie sa ne miram, ca doar noi romanii avem oarecum o cultura a diminutivarii: la circiuma “servim” mititei, o berica, mamaliguta, o cafeluta, o ciorbita de vacuta, sarmalute si altele. Probabil ca sa compenseze cantitatea 🙂
Tomata
veterinarul cainelui vorbeste asa, numai cu diminutive. cand i-am pasat responsabilitatea sotului de a-l duce el pe Ricky la cabinet, de fiecare data cand se intoarce de acolo imi reproduce dialogul cu veterinarul si radem de toate diminutivele pe care le foloseste si dintre care multe nici nu cred ca exista 😛
Roxana
Aia cu 5 lunițe e minunată :))
anatati
N-am folosit niciun diminutiv. Cred că le urăsc așa de tare, încât nici diminutive normale (care nici nu au legătură cu copiii) nu folosesc. Un adult care vorbește cu diminutive – chiar și cu propriul copil – e pur și simplu ridicol. De ce i-ai spune „hai să mănânci brânzică/hai să bei apică?” E ridicol!
Marox
Offff, groaznice diminutivele astea… Mai citesc pe un forum despre copii si mi se ridica parul la “tzatzica”, “papica”, “lunitze”, “gravidutze”.
Sint plecata de 16 ani din Romania si acum 3 ani, cind am fost ultima data in tara, mi-am dat seama ca diminutivele par a fi invadat tot vocabularul românesc. Inainte nu era asa. Mai vorbeam de “cafeluta”, dar vinzatoarea din supermarket nu-mi atragea atentia “luati banutii astia”, nici coafeza nu-mi taia “bretonelul”…
Diana
:)) pe mine ma intreaba constant vanzatoarele olandeze daca vreau bonuletul, daca vreau o plasuta sau daca am vreo intrebarica :))) sotul meu a murit de ras la faza cu intrebarica
astea cu gravidutele sunt din seria elefantica… eu aveam 90 de kile inainte de nastere daca imi zicea careva graviduta cred ca iesea cu ochii vineti 😀
Monica
Mi-am amintit că faza cu diminutivele nu e de mileniul trei. Aveam 5-6 ani și eram la plimbare cu niște prieteni ai părinților mei. Aveau și ei copiii.
”Ștefan, nu călca în gunoiuț!”
Râd și acum.
Tomata
ah, clar ca nu e. in Romania e de cand lumea si pamantul, dar acum, cu tot accesul asta la internet… le vezi peste tot.
moonlight
Mda… am scris și eu de diminutive la un moment dat. Mă zgârie pe creier rău de tot. Și, mind you, am scris din perspectiva adultului care nu are copii proprii și nici prieteni apropiați cu ataș. Într-adevăr, unora le mai mor/migrează niște neuroni când procreează și trec așa printr-o regresie ciudată (cine știe, poate n-au fost alintați destul în copilărie și simt nevoia să se alinte singuri), dar sunt și oameni în toată firea care nu au copii în jur și vorbesc așa. Îl mai aud și pe boyfriend (40+) cu „mi-e somnic” și-mi vine să-l lipesc de perete de fiecare dată =))
Tomata
:)) somnic…
cateodata e amuzant, mai ales cand e folosit intentionat sau la misto. dar, din pacate, nu despre cazurile astea vorbim aici.
Bookish Style
Si eu am alergie la diminutive si la folosirea pluralului cand vine vorba de actiunile copilului. Ma rog sa nu cad si eu in boala asta cand o sa devin mama. Am mai vazut cazuri de tipe care, o data cu nasterea copilului, “s-au dat pe brazda” :D.
Tomata
eu nu ma bat cu caramida in piept ca n-o sa le folosesc. insa pot sa jur ca n-o sa vorbesc asa in public. si invit pe oricine sa ma plezneasca daca ma aud vorbind asa.
Liana E.
cat de tare m-am distrat, nu ai idee! si la fiecare fraza dadeam din cap in semn de aprobare :))
innebunesc si eu si imi dau ochii peste cap la nesfarsit cand aud diminutivele de mai sus si poate si altele … cel mai tare e cand sun sa ma programez la ginecolog si doamna de la telefon ma intreaba daca sunt cumva graviduta :)) bine ca nu vede cum ma stramb ca ar zice ca e ceva bai cu mine
dojo
De plural nu prea am abuzat, cred ca numar pe degete de cate ori mi-a venit o prostie din asta pe limba. Deci fii-mea face caca, ei nu ii mai ies dintisorii etc. Acu’ la faza cu diminutivele, is un DEX de ele si motivul este clar: totul la fii-mea e mic. OK, acum e mai mare, ca are peste un an, dar, cand s-a nascut, JUR ca era minuscula in tot. Avea niste manute de te apuca strechea la taiatul de unghii. In primele saptamani numa’ barbatu-miu facea sportul asta si transpira (pe bune) vreo 30 de minute pana taia. Te ‘faceai’ pe tine, pana sa termini. Nu mai zic de gura, ca abia o nimereai cu biberonul, picioruse etc.
Stiu clar ca nu e OK sa diminutivezi, ca mi-am facut si io datoria de am citit o carca de resurse de parenting, dar asta e o chestie la care nu am putut adera, desi ii inteleg logica. In cazul meu nu pot spune ca are picioare si nici ca-i pute scutecul, ca inca e mic si dragut.
Acu’ partea buna este ca ma ‘alint’ la fazele astea cu barbatu-miu si aia cativa care gusta glume din astea, deci diminutivele is mai mult intre mine si mostenitoare.
Partea proasta este ca am inventat si o groaza de ‘non-cuvinte’ de-l scot pe ta-su din pantofi. Al mai celebru e ‘țuțică’ (am folosit diacriticele sa se inteleaga) – asta e suzeta. Nu-i spun suzeta nici daca ma pici cu ceara, desi exista riscul ca fii-mea sa invete prostia asta. Ma amuza prea mult cuvantul, asa ca nu-l schimb 😀
Diana
oaaa, unghiutele, I remember… noi nu i-am taiat unghiile 3 saptamani deoarece ne era prea frica, erau minuscule 😀 in momentul in care au inceput sa i se incovoaie peste degete si-a luat barbatu-meu curajul in dinti si le-a taiat 😀
Tomata
stai tu, ca am zis deja ca atunci cand vorbesti despre partile corpului si copilului e normal sa folosesti diminutive. ca n-ai cum altfel. io ziceam despre alte substantive care n-au nici un motiv sa fie diminutivizate.
pentru suzeta eu am auzit “Suzi” si mi se parea comic 😛
Cris
Ohohooo, chiar că ești curajoasă să expui asemenea părere :)) Mă gândesc că, neavând încă urmași, nu ne-a invadat pe noi simțul ăla matern, total, care din momentul instalării, devine contagios și nu mai poți delimita adresarea către copil de adresarea către ceilalți. Una peste alta, mereu cand merg la bunica mea, îmi pregătește ciorbică și fripturică. Mno. :)))
Tomata
cum sa nu mai poti delimita? pai nu poti face diferenta intre un adult si-un bebelus? ii vorbesti si lui ca bebelusului? nu-s de acord cu asta. 🙂
Dana
Salut,
Am intales ai ales deja un nume si ca urasti diminutivele dar nu ar fi cumva firesc ca la o “tomata mica” sa i se spuna Cherry? Zic si eu…;)Nu ma supar daca dai cu rosii, mie chiar imi place bulionul!
Tomata
Salut 🙂
nu le urasc, doar ca nu le suport in contextul asta.
cat despre Cherry, e foarte dragut, dar mai trebuie sa aprobe si sotul 😛
ioana
Problema ptr mine e cu atat mai importanta cu cat de la mine invata romaneste adica daca eu ii zic apitza in loc de apa, asa o sa creada el ca e corect/ Pe aici insa, Cehia adica, toti, dar absolut toti vorbesc cu diminutive, chiar profa m-a invatat ca tot ce tine de bebelus este diminutivat, burtica, degetele, pana si laptic, m-a corectat si doctorita. Dar cehilor in general le plac diminutivelor, la tot. Si nu le e rusine. Copiii nu se cheama dupa numele dat ci dupa diminutiv: Tomasek, Terezka, etc Pe mine m-au speriat forumurile romanesti cand eram insarcinata pentru ca peste tot era vorba de “buna dimineata burtici”, horror.
Tomata
vai, deci si in Cehia? Pana acum am inteles ca-i in Danemarca si la noi. Au innebunit toti :))
ioana
Au si o scuza, e mai usor de pronuntat cand cuvantul e diminutivat, nici 100 nu zic, adica sto, la ei e sutita, stovku, etc si astea in vorbirea curenta, de toti si e mainstream.Asa tb sa vorbesti ca sa pari local….
Ficus
Buna ziua, fiindca, desi vizitez de ceva vreme blogul, pana acum m-am oprit la usa intotdeauna (la comentarii).
Cele politicoase de bun gasit fiind zise, sunt absolut de acord cu opinia, chiar am fost acuzata ca-s prea acida de catre “mamici” de-astea, pentru replici de genul “ai facut si tu cacata?”- scuze, n-am diacritice.
Cu pluralul, am un singur amendament. Pluralul la persoana 1. Dat fiind ca am gemeni in “burtica” (sic!), cel mai probabil eu voi folosi pluralul – la la persoana a doua.
Sarcina usoara!
Tomata
hah, ce tare, eu nu stiu daca as fi comentat, dar ma bucur ca ai facut-o. 🙂
mi se pare normal sa folosesti pluralul, atata timp cat nu te incluzi si pe tine in el 😛
Sarcina usoara si tie.
Ficus
Putem incerca “sarcinuta usurica”? sa vedem cum e :):)
Denisa
Pe mine mă enervau crunt “bănuţii”, de diminutivele astea am fost ferită pentru că nu am avut gravide şi nici proaspete mămici pe lângă mine.
Also, de ce nu inventăm un cuvânt mai frumos în loc de “lăuză”? Cine e cu mine?
Chucky
Sunt perfect de acord! Oriunde ma uit dau de mame care vorbesc folosind exclusiv diminutive, ba pentru numele copilului, ba pentru orice obiect din mediul inconjurator. “Oti a papat ciochi”, “Buburuza a desenat un copacel”, “Iiii, a cazut puisorul! Sa nu facem buba”… apai ridica-l, dom’le, in loc sa te alinti 🙁
Pingback:
Roxana
Mai devreme am publicat o postare la mine pe blog cu aceste subiecte, (ba chiar la pluralurile nejustificate, am dat și o explicație, să nu mi se urce mămicile în cap) și iată că am început să caut pe Google, să văd dacă mai există mămici din categoria mea: și uite că era tomata cu scufiță! ;)) Good job!
alexandra
Pana-n prezent, cred ca grecii ne bat pe toti cand vine vorba de diminutive. Inclusiv diminutivele diminutivelor. Ce mi-a fost mie dat sa aud in anii petrecuti aici (aproape 7 la numar) si de cand am copil, nici nu mai zic. Pluralul e-n floare, imi dau astia subiecte de scris non stop :)))
cory
Asta-i sora cu “mi-a facut febra”, “mi-a mancat tot”, sau “mi-a luat un B la mate”….bleah..
Ps: super articol…si eu urasc asta
Claudia
Asta ma enervează maxim. Înainte de a avea bebe ma enerva dar am crezut ca asa vorbesc mamicile, nu am cum sa inteleg. Acum am bebe de 5 luni si tot ma enervează maxim. De parca bebele ar face lucrurile special pentru mama. Imi pare ca-l depersonalizeaza
elena roxana
eu sunt la faza aia de aproape 30 de ani in care toate cunostintele apropiate ori indepartate sunt insarcinate sau au copii de cateva -lunite-:))), si tot facebook-ul meu clar e plin de diminutive si vorbit la plural. dumnezeule, a trebuit sa-mi mai sterg din prietenii si sa ma mut in alta tara dar tot mai scapa cate unu din cand in cand cu -am facut cacuta-,bineinteles ca asta m-a purtat in cele din urma sa scriu pe google -mamele care vorbesc la plural imi calca toti nervii- si blogul tau a iesit primul in cautari buuuuuun a fost foarte amunzant ma bucur ca este o problema generala in societate si nu sunt eu nebuna:)))))chiar iti multumesc pentru articol succes