61

Nu credeam că va veni ziua în care nu știu ce să scriu despre tatăl meu.
Aș vrea să știu sau măcar să recunosc motivul pentru care nu îmi găsesc cuvintele, pentru care mintea mi-e goală de amintiri, de trăiri, de trecut.

Continui să dau vina pe depărtarea de locurile în care am trăit 32 de ani, locurile impregnate cu prezența și pașii tatălui meu. Totul e atât de departe încât nu doar locurile sunt la peste 1000km de mine, dar și trecutul. Nu l-am mai visat de foarte mult timp, în schimb, visele îmi sunt populate cu oameni de care nu am nevoie. Poate aș avea nevoie de tatăl meu, nu-mi dau seama. M-am învățat cu independența atât de bine, încât nu e ceva pe care să nu-l rezolv de una singură. Sau dacă nu pot eu, măcar mă descurc foarte bine să cer și să primesc ajutor, deși se întâmplă foarte rar. Moartea lui m-a învățat lecția pe care s-a chinuit mereu să mi-o dea: independența. Mi-a cultivat spiritul descurcăreț chiar și atunci când mă ironiza și-mi spunea că n-o să reușesc mare lucru în viață dacă nu-s fâșneață.  Ei, tati, ce mai spui acum? Ți-a ieșit educația chiar mai bine decât ți-ai propus sau decât te așteptai.

În 2012, scriam despre lucrurile pe care le-am învățat de la el, cu sau vrerea lui. Le-am recitit când am scris rândurile astea și mă bucur, ba nu, sunt de-a dreptul fericită că am rămas fidelă acestor învățături și că le respect și le onorez în fiecare zi.

De ziua lui, azi, îi mulțumesc încă o dată. Pentru că mi-a fost tată. Pentru că a fost acolo pentru mine în timpul vieții și pentru că e aici pentru mine, de după moarte. Pentru că îi simt prezența și ajutorul chiar dacă rămân azi fără cuvinte, chiar dacă nu-l mai visez, chiar dacă amintirile sunt cețoase și vagi. Dintre toate persoanele din viața mea, ar fi fost cea care ne-ar fi susținut cel mai aprig, cea care s-ar fi bucurat cel mai mult și cel mai sincer pentru plecarea noastră din România. Pentru că înainte de a se gândi la dorul lui, la dorința de a mă avea aproape, s-ar fi gândit în primul rând la viitorul meu, la o viață mai bună pe care aș duce-o departe de el, de România.

Azi ar fi împlinit 61 de ani. Dormi liniștit, tati, sunt bine!