Cum am găsit chirie la Berlin

Uf, îmi e greu și să-mi aduc aminte, darămite să și ordonez cronologic toți pașii pe care i-am făcut până la găsirea unui apartament în Berlin. Am citit de mi-a ieșit pe ochi, am trimis mailuri de prezentare și am jucat ping-pong cu mesaje pe Facebook cu verișoara mea să o întreb una și alta. Acest articol va fi unul lung, pentru că sunt multe, foarte multe de spus despre căutarea și găsirea unei chirii în Germania.

Pe orice site de expați sau nou-veniți în Germania veți intra, veți găsi cu siguranță chestia asta: e mult mai ușor să-ți găsești un job decât o chirie în Germania. Oriunde în Germania, cică. Am auzit asta și de la rude și la un moment dat am avut impresia ca ne vor da afară din Germania în 6 săptămâni dacă nu ne vom găsi chirie. Care-i faza cu 6 săptămâni? Păi, de când cu imigranții, legile s-au înăsprit și in maxim 6 săptămâni, dacă ai un loc de muncă, trebuie să te înregistrezi la primărie. Așa numitul Anmeldung, despre care v-am mai povestit, dar ajungem imediat și la asta.

Dacă nu stiți nimic despre chiriile din Europa (din câte știu eu e la fel în Germania, Franța și Spania), aflați că nu-i chiar ca la noi, adică să închiriezi un apartament mobilat sau parțial mobilat. Aici sunt toate goale, ai noroc dacă ai măcar chiuvetă în bucătărie, unele n-au decât robinetele. În anunțuri, se menționează chiria la rece (adică fără gaz, curent) și la cald (cu tot cu ele). Așadar prețul de 400 de euro pentru un apartament cu 2 camere s-ar putea să coste de fapt în jur de 6-700.

Neștiind ce să fac și cum să rezolv din România, verișoara mea m-a sfătuit să intru pe immobilienscout24.de (portalul cel mai serios de imobiliare din Germania) și să caut chirie. După care am făcut un email, pe care ea l-a tradus în germană, am intrat pe site-urile agențiilor imobiliare și le-am trimis acel mail. Din vreo 20, mi-au răspuns fix doi, unul că trimite mesajul meu mai departe, altul că nu au apartament de care vreau eu (deși le-am dat exemplu cu două linkuri). Unde mai pui că pentru a obține o chirie, îți trebuie ditamai dosarul cu dovezi că te califici să pui mână pe apartamentul ăla. Și mergi să vizionezi apartamente ca la interviuri pentru job. Trebuie să faci dovada a trei salarii precedente, contractul de muncă din care să rezulte că îți permiți să plătești chiria, un depozit de minim 2 chirii la rece și mult-controversata SCHUFA. SCHUFA asta e un istoric al tuturor plăților tale, de unde rezultă că ești un bun platnic. În ea se înregistrează plata chiriei, a internetului, a abonamentului la telefon și al oricărui alt abonament pe care l-ai făcut pe contul tău din bancă. Evident că n-ai așa ceva dacă n-ai mai stat în Germania, deci e un pic cam imposibil să furnizezi aceasta dovadă când îți cauți chirie. La fel și cu extrasul de cont care să demonstreze că ești angajat de cel puțin 3 luni. Să nu mai spunem că nu-ți poți face cont la bancă dacă n-ai o adresă și Anmeldung-ul păcii. Prin urmare, să recapitulăm: dacă n-ai adresă nu te poți înregistra la primărie (Anmeldung), dacă n-ai Anmeldung nu-ți poți face cont în bancă, dacă n-ai cont în bancă, nu poți avea un istoric al plăților (SCHUFA). Pare imposibil să reușești, dar cumva tot te descurci.

În afară de contractul de angajare al Sotzului, nu aveam nici un alt act care să ne ajute să găsim o chirie. Nici pomeneală de celelalte acte, așa că am cam început să disperăm. Pe adresa verișoarei mele nu ne puteam înregistra pentru că sunt deja 3 persoane înregistrate la două camere. Mbuuun, și cum am reușit atunci să găsim chirie? Păi, ca pentru orice problemă și pentru asta a existat o soluție. Soluția se numește închirierea temporară a unor apartamente mobilate. Există câteva site-uri/companii care intermediază genul acesta de apartamente la prețuri puțin mai mari, dar nu-ți cer nici depozit, nici atâtea acte. La noi a fost suficient contractul Sotzului si un scan după pașaportul lui. Verișoara mea mi-a recomandat apartamentele Berlinovo, la fel ca și alții de pe grupurile de români în Berlin de pe Facebook, dar ca Berlinovo mai sunt câteva companii.

Le-am scris un mail înainte să avem contractul de muncă, mi-au prezentat în mare despre ce e vorba și mi-au spus că nu au nimic disponibil. După ce le-am trimis și contractul și scanul dupa pașaport, brusc s-a eliberat unul. Ping pong cu mesaje, semnare contracte, acceptarea câinelui după ce le-am trimis și poză și am obținut un apartament de 55,5mp, 2 camere complet mobilate și utilate (veselă, tacâmuri, pahare, aspirator, filtru de cafea, fierbător de apă) la prețul total de 700 de euro. În banii ăștia nu intră internetul și nici mașina de spălat, care nu e în casă, ci la subsol și e operată cu fise. N-am văzut apartamentul dinainte, dar la cât eram de disperați, am fi acceptat cam orice, numai să ne vedem cu Anmeldung-ul ăla în mână să putem exista legal în Berlin. Oricum, la o taxă de curățenie de 95 de euro și încă una de 100 pentru dezinfectarea apartamentului în urma câinelui, bănuiam că nu vor fi surprize în ceea ce privește curățenia. Din ce văzusem în poze, mobila era decentă, doar că pozele nu erau toate dintr-un apartament, ci din mai multe, astfel că al nostru părea că avea două băi cu cadă, ceea ce e destul de improbabil la două camere. Despre apartament și frustrările adunate veți citi mâine.

Așa am obținut chiria și după discuțiile cu câțiva români de pe Facebook care au stat acolo, am prins și mai multă încredere pentru că toți au recomandat Berlinovo.

Și-acum despre Anmeldung

Tot din cauza imigranților, nu mai e chiar floare la ureche să ți-l faci. În sensul că nu te poți duce oricând la primărie, îți trebuie musai programare. Eu am căutat și am găsit abia în 22 februarie (mă rog, n-am găsit eu, ci o doamnă foarte simpatică de pe grupul de români care m-a ajutat cu foarte multe informații). Ne-am făcut și programare, dar verișoara mea ne-a spus să încercăm și fară, dar să mergem de dimineață de la 7:30. Am încercat, se putea și fără programare, doar că nu puteam să ne înregistrăm înainte să înceapă contractul și nici fără niște formulare completate de administratorul clădirii, așadar trebuia să o facem după data de 15. Plus că am mai primit niște informații, am văzut cum se completează alte formulare, am fost sfătuiți să venim cu pașapoartele etc.

Trebuia să mergem azi, însă administratorul nu ne-a completat formularul că cica scrie totul în contract, așa că l-am trimis tipei cu care mă tot conversez pe chestii administrative. Sper să mi-l completeze ea și să rezolvăm cu asta cât mai repede.

Cum spuneam, s-au adunat câteva frustrări, despre care veți citi mâine. Mă încearcă o grămadă de stări și încă nici urmă de bucurie, fericire, entuziasm.

26 Comments

  • eva

    Cand zici “emigranti” probabil ca te referi la refugiati, fluxul de emigranti “normali” ai Germaniei nu cred ca s-a schimbat extrem in ultimii ani.
    In Hamburg s-a introdus programarea la primarie acum vreo 2 ani (deci independent de refugiatii din 2015) si nu pot decat sa ma bucur, pentru ca inainte asteptam cu orele acolo.
    Iar Anmeldung nu e doar pentru straini, orice persoana care locuieste in Germania trebuie sa mearga la primarie sa anunte cand isi schimba domiciliul, deci iti dai seama ce aglomeratie era acolo inainte la un oras de talia Berlinului.

      • Tomata

        da, la refugiati ma refeream. am corectat in text 😛
        in Berlin nebunia asta cu cateva saptamani e recenta, din noiembrie doar si era fara programare. cel putin asta stiu de la verisoara mea care locuieste aici de 4 ani. si stiam si ca nemtii trebuie sa-si faca Anmeldung, nu doar noii veniti. 🙂

  • Mihaela Damaceanu

    Imi pare rau sa citesc si despre frustrari si din cate am inteles din ultimele randuri, nu esti chiar foarte bine, sa zic asa. Ma gandesc ca apartamentul poarta o mare parte din vina 🙂

  • o femeie

    Programarea la primarie e si pe la altii, si mai difera si de angajat 🙂 la capitala e mai aglomerat ca in provincie iar in vest e si mai aglomerat ca imigrantii acolo au sanse de job si integrare, dar exista solutii 🙂 (ma descurcai eu si in Bucuresti unde statui cateva ore la coada alaturi de imigrantii basarabeni).
    Eu m-am dus… de vreo 3 ori la primarie. Mai intai au zis ca ma programeaza sa revin cu actele de pe hartia X; m-am intors de acasa a doua dimineata si cu google translate avui alta poezie pregatita (intre timp, dupa cum am intuit, era altcineva la ghiseu) si explicat ca imi trebuie musai la munca si la banca si la asigurare medicala la copil – si a zis iar ca nu am toate actele, si ne-am dus iar acasa si a 3a dimineata cu poezia adaptata cum ca le aduc actul X in 1-2 sapt. si acum era a 3a persoana de la primarie ce a zis altceva si ne-a luat dosarul asa, partial, inceput prelucrarea, primit actul repede si … da, am rezolvat mai repede.

    Chiar si cu fluxul de emigranti obisnuit, citii vreo 2 rapoarte europene ca marile orase si capitalele sunt suprasaturate si ca nu fac fatza (emigrantii noi trec prin alte proceduri – pt ca ei declara ca sunt emigranti politic etc).

  • Raluca

    Imi pare rau sa aud ca s-au adunat deja frustrari… Sper sa se rezolve, atenueze ele cumva, pentru a va putea bucura de noua experienta. Toate inceputurile sunt dificile, oriunde te-ai muta, dar treptat vine si ea, acomodarea. Dar sa treaca perioada asta cu actele, casa, asigurarile, ca apoi o sa si uiti de indoielile de la inceput.
    In Be ne-am facut actele relativ repede. Am avut noroc cu mama, ca locuia deja aici, si-ntr-o vacanta de vara, cu un an inainte de a ma muta definitiv, am stat o luna si jumatate pentru a rezolva tot ce trebuia rezolvat pentru a lua buletinul in primire si sa locuiesc oficial aici. Singura mea suparare de atunci a fost in ziua in care am fost la primarie, ma enervasem ca nimeni din primarie nu dorea sa vorbeasca in engleza, doar in olandeza. Am inteles, mai apoi, ca da, nu-i engleza limba oficiala, desi toata lumea o stie, alaturi de franceza (mai mult sau mai putin), dar astfel le arata adevarata realitate a noilor veniti, si anume ca nu ai ce sa faci acolo daca nu stii limba locala, in cazul meu, olandeza. Bine c-a stiut mama, descurcareata de ea, chit ca nu vorbea corect, am scapat dupa vreo ora si ceva cu toate formularele si intrebarile, dupa care-am stat acasa timp de o luna, pentru a astepta politistul ce avea sa confirme ca da, locuiesc la adresa declarata. A durat mult asteptarea, dar a meritat pe deplin, mai ales ca un an mai tarziu ma hotarasem sa ma mut definitiv in Belgia (pana atunci voiam doar sa am o asigurare de sanatate buna, in caz de ceva 🙂 ).

    • Tomata

      da, actele si terminarea cu ele e cel mai important lucru, dupa care vin si beneficiile, nu doar lipsurile. si atunci vine si acomodarea.

      nici aici nu vorbesc engleza, dar cat de cat ma descurc cu germana, mai ales daca suntem fata in fata sau pe mail. dar la telefon e mai greu.

      oh well, bine va fi intr-un final 🙂

  • beatrice lupu

    m-am bucurat mult cand ti-am vazut postarea, iar cand am citit-o mi s-a strans inima; scutura-te de toate temerile si de cercul vicios in care te afli momentan si ai sa vezi ca o sa fie bine,o sa reusesti sa rezolvi totul

  • Anca

    Am trecut prin aceleași lucruri, în altă țară, dar acum vreo 6 ani și fără un bebeluș. Și mie partea cu găsitul apartamentului mi s-a părut cea mai terifiantă, mai ales că vedeam cum ni se împuținează banii (și așa puțini) cu care venisem din țară pe zi ce trecea. Dar în cele din urmă am scos-o la capăt, am mai sacrificat din pretenții, am mai acceptat să șmotruim noi, numai să ne facem ‘history’-ul (recomandări de la locuințe închiriate anterior) fără de care e aproape imposibilă închirierea unor apartamente decente aici.
    Vă țin pumnii ca lucrurile să intre pe făgașul lor cât mai repede și să vină și partea cu entuziasmul și convingerea că ați făcut alegerea bună!

  • Alina Albin

    Hang in there! Exact asa e sistemul si aici cu inchiriatul de apartamente si mi mi-a scos si mie cativa peri albi. Vei vedea cata birocratie e peste tot, chiar in tarile astea foarte civilizate. Pana te vei integra complet in sistem va dura si vei avea multe frustrari de genul, dar va fi bine pana la urma. 🙂

  • Mihaela

    Asa cum au mai zis si altii inaintea mea, birocratie este peste tot. Un alt fel de birocratie. Cat despre inchirieri, sa vezi cat de scumpe sunt in Londra. Spatii mici, foarte multa mizerie. Oamenii pe aici nu prea stiu ce este curatania. Da, exista si locuri f faine, f curate, apartamente mari, spatioase, dar costa f mult. Eu am o amica, care a lucrat pt o corporatie aici, apartament platit de corporatie, dar valoarea chirie nu prea echivala calitatea apartamentului. Va dura pana iti vei gasi casa ideala. Este normala. Cat despre acte, aplicatii, nu am scri in viata mea cat am scris aici. Si acum, caplicand pt rezidenta, tb sa trimit f multe acte care sa acopere ultimii 5 ani de zile.

  • Greta

    Fruntea sus, Tomi! 🙂 N-o să-ți bag clișeul ăla cu ”orice început e greu”, știm amândouă că așa e și că pe zi ce trece va fi tot mai bine. Prima noastră locuință aici a fost o mansardă cu baie improvizată – respectiv cabina de duș era în bucătărie 😀 și toaleta era comună, pe hol, o împărțeam cu locatarele celui de-al doilea apartament de la mansardă. O poezie, mai ales când aveai nevoi urgente și buda nu se mai elibera :)) Sau iarna, să te duci la toaletă (care nu era încălzită)… țurțuri ieșeau din noi :))) După ce ne-am mutat, câteva luni mai târziu, într-un apartament normal, încă am avut o vreme rețineri în a mă duce la WC :)) până când îmi aduceam aminte că, hei, acum am propria mea toaletă, pot să mă duc când vreau….. :))))
    Astăzi, zâmbim când ne-aducem aminte de asta. Veți zâmbi și voi, ai încredere! 🙂

  • Livia

    Mult succes in continuare. Ati rezolvat in scurt timp o mie de treburi – cele mai importante de fapt: serviciul si casa.
    In afara de asta, iti faci timp si povestesti deschis si cu tot sufletul ajutind si alte persoane intersate de un Job in strainatate sau pur si simplu curioase.
    Noi traim de 25 1/2 in Stuttgart si am avut alte aventuri. Am inceput ca si azilantii cu locuitul in camin cu paturi suprapuse, cu WC, dus, bucatarie la comun cu alte familii de orig. germana din Rom., Polonia si Rusia. A fost un val de Aussiedler + DDR in 1990 la fel ca si acum cu arabii si negri. Am primit in 2 luni cetatenia, nu aveam casa si servici. Nu aveam Internet si posibilitatea de a comunica, informa, cauta care exista acuma. Si nici un ban. Primele noastre locuinte au fost foarte modeste si am pierdut bani la fiecare mutat. Casele erau goale exact cum spui si fara o chiuveta in buc. Cumparind strictul necesar si foarte ieftin, la fiecare mutat care se repeta la 1 max. 2 ani pierdeam tot ce agonisisem. Apoi atunci nu era parchet, trebuia mochetat peste tot, iar la plecare nu lasai un cui si mai si zugraveai chiar dupa 1-2 ani. Toata lupta noastra a meritat. Dar este o lupta de zi cu zi care nu s-a terminat. Parerea mea de la distanta este ca ati gindit si planificat totul extraordinar. Tot ce ai facut pina acum ai si inteles. Chiria nu este mare. Daca nu vei fi multumita poate schimbi cu alt apt. de la ei mai nou, mai curat, mai modern – inca nu cunosc dezavantajele.
    Incercati o inscriere la casa de sanatate provizorie, fara Anmeldung. Noi sintem de exemplu la TK Stuttgart – Techniker Krankenkasse de 24 ani. Sint foarte multumita si fata de AOK unde este majoritatea ai avantajul ca sint kundenfreundlich va sfatuiesc, va ajuta, in timp ce la AOK isi cam bat joc de oameni. Au birouri primitoare in centru si poti sa te duci oricind. La fel la Telefon poti rezolva foarte multe.

    • Tomata

      uf, greu acum 25 de ani si uite, nici dupa atatea greutati, tot n-ai renuntat 🙂 felicitari 🙂
      mochetat este si la noi, dar cum spuneam in articolul despre noua casa, cred ca asa sunt apartamentele din anii 80 si pana in zilele noastre :))
      tot la TK o sa ne facem si noi asigurare 🙂

  • Liana

    Nu vreau sa te demoralizez, dar pana la starea de fericire mai e. Mie mi-a luat cam 6 luni….. Dar viata in UK era mai complexa in 2009. Tin pumnii, you’ll get there 😉

  • lala

    Atata nebunie numai ca sa iti gasesti o chirie? Am crezut ca numai in Romania te plimbi dintr o parte in alta ca sa iti rezolvi o problema.
    Bine ca ai rezolvat pana la urma.

  • Andreea

    Salutare Andreea,

    Iti citesc blogul de ceva vreme, dar pana acum nu ti-am scris pentru ca nu mi se parea ca as avea ceva de zis 🙂
    Dar de cand am citit ca te muti (te-ai mutat) la Berlin, hopa! Am ceva de zis 🙂
    Mai intai sa ma prezint: ma numesc tot Andreea, sunt balanta ca si tine si cunosc bine Timisoara, desi nu sunt nascuta acolo 🙂
    Am plecat de 10 ani din Romania, dintre care ultimii 5 i-am petrecut la Paris. Acum cateva luni am hotarat cu sotzul sa plecam in Anglia, dupa ce el a avut o oferta de munca acolo. Si ghici ce? Am facut aceleasi demersuri ca tine pentru gasirea unei case si m-a ajutat foarte mult ceea ce ai scris tu pe blog. Mi-a dat mult curaj, mai ales ca si noi plecam cu un bebe, un pic mai mare ca al tau, dar tot bebe.
    Daca am fost capabili sa gasim chirii 10 ani in Franta, asta nu se aplica la Anglia. Alta viteza cu care se misca lucrurile, alt fel de a face, alt fel de a fi. Ceea ce se aplica e tot tacamul cu contractul de munca si garantia.
    Noi suntem in plin proces de mutat acum, la sfarsitul lui Februarie o sa fie gata.
    Merci mult pentru tot ceea ce scrii, pe mine ma ajuta si probabil si pe altii.
    Sunteti curajosi si va doresc tot binele din lume!

    Andreea

    • Tomata

      Buna, Adreea 🙂
      ma bucur tare mult ca te ajuta si te incurajeaza experienta noastra. voi macar aveti un pic de exercitiu, insa in fiecare tara e altfel si practic tot ceva nou si greu e.
      sper din suflet sa gasiti ce cautati si sa rezolvati repede. ca de rezolvat se rezolva intr-un fel sau altul, dar uneori dureaza. noi asteptam deja dupa internet de ne plictisim. bine, de fapt asteptam pentru contul in banca… dar pana la urma se va rezolva si asta 🙂
      multa bafta si mai scrie-mi sa-mi spui cum decurg lucrurile 🙂

  • Cornel

    Am lucrat ceva timp in germania,stând in chirie mai multe pers am cautat cateva sapt la rand chirie dar nu am gasit am decis sa plec acasa acum sunt in ro de 1 luna cam asa am vre.o sansa sa gasesc o chirie eu am toate actele. Socialnumer mai multe,imi poate da cineva un sfat si AOK-ul nu l.am inchis.

  • Alex Chitu

    Buna Andreea,

    Multe informatii folositoare in blog-ul tau. Urmeaza sa ne mutam in Berlin pe 17 octombrie. Aseara le-am trimis celor de la Berlinovo contractul meu de munca si scanurile dupa cartile noastre de indentitate. N-au raspuns inca dar sper ca vor avea ceva disponibil.

    Intrebarea mea este. Cat este deposit-ul pentru un apartament cu 2 camere? A fost de ajuns sa dati luna in avans si gata?

    • Tomata

      Buna, Alex 🙂

      Da un semn cand ajungi, poate iesim la o bere sa iti povestim mai multe despre viata in Berlin.
      N-am dat nici un depozit la Berlinovo, cel putin nu la apartamentul pe care l-am inchiriat noi. Au si chirii normale, nu numai in regim aparthotel. Teoretic nici nu trebuia sa platim in avans, ci chiar in ziua in care ne mutam, insa eu sunt paranoica si am vrut sa platim dinainte sa nu ramanem fara 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge