Horia se întoarce acasă, dar nu-i nimic

Noi tot suntem mândri de el și de ce a realizat până acum. Nu știu dacă toată țara, dar noi, timișorenii, cu siguranță suntem. Mă rog, ăia care înțeleg că sportul nu înseamnă doar fotbal și au auzit că Horia Colibășanu și-a propus să cucerească Everestul, fără butelie de oxigen și fără ghizi. Dacă ar fi ajuns în vârf, ar fi făcut parte dintre cei 3% care au reușit. Însă condițiile meteorologice l-au făcut să coboare de la altitudinea de 7.600m. Nu doar pe el, ci pe oricine ar fi încercat să urce fără oxigen. Vântul și vremea i-au fost potrivnice, însă visul lui Horia continuă să ardă. La anul va încerca din nou. Totuși, anul acesta i-a adus o victorie: cucerirea vârfului Shisha Pangma, 8.027m.

În cazul în care e prima dată când auziți de Horia Colibășanu, să vă spun câteva lucruri despre el:
– este alpinistul român cu cele mai bune performanțe la altitudine extremă
– e singurul care a urcat pe 3 dintre cele 5 vârfuri mortale (Annapurna, K2 și Dhaulagiri) fără butelii de oxigen și șerpași.
– a atins 7 vârfuri de peste 8000m
– în 2009 a fost recompensat cu premiul „Spirit of mountaineering” pentru acțiunea de salvare a lui Inaki Ochoa de Olza, care a murit în 2008 pe Annapurna. Ca fapt divers, trupul lui a fost lăsat acolo, la 7.400m, la cerința familiei sale.

Admir oamenii care își urmează pasiunea și care ajung să facă perfomanță din ea. (Apropos, Horia e medic stomatolog, practică alpinismul din dragoste pentru munte.) Am scris textul ăsta pentru că dacă cumva, prin absurd, Horia Colibășanu va ajunge să citească rândurile astea, să știe că efortul lui este apreciat, ambiția îi este admirată, iar reușita îi va fi sărbătorită. Și că dacă acuma n-a fost să fie, asta e, muntele e tot acolo, mai poate încerca și la anul. Și peste doi ani, și peste trei.