Discursul urii violează libertatea de exprimare
Așa-i că dacă aș scrie ceva de genul „Nu toată lumea ar trebui să se bucure de libertatea de exprimare.” sau „Nu toți ar trebui să aibă dreptul la o părere.” mi-ați sări în cap? Ba da, așa-i și ați avea dreptate. Ori avem drepturi egale toți ori nu mai avem. Totuși, sunt cazuri în care aproape fiecare dintre noi a dat la un moment dat peste cineva căruia să-i facă ce scrie în poza de mai jos:
Subiectul libertății de exprimare, mai ales pe internet, e deosebit de sensibil, dar tocmai pentru că mă bucur de privilegiul ăsta, aștern și eu o părere vis-a-vis de subiect. Libertatea de exprimare de foarte multe ori se rezumă la injurii, jingiri, discriminări, insulte, afronturi, atacuri la persoană, umiliri și alte sinonime cu cuvintele astea. Se întâmplă pe bloguri și pe toate site-urile care permit comentarea. Chiar acum câteva zile vorbeam cu Teodora despre răutațile gratuite pe care unii anonimi (sau nu) le lasă în rubrica destinată interacțiunii. Oamenii, fără să știe cel mai simplu lucru despre tine sau presupunând că te-au decodificat ei în urma unui text sau a unei acțiuni, își permit să arunce cu noroi, să te umple de sânge virtual prin comentarii, să-ți servească porții generoase de carne, sa-ți injure familia, morții și raniți și spitalizații, doar pentru că anonimatul sau un ID îi dau puterea de a se ascunde. Că în față sunt foarte puțini cei care chiar ar articula cuvintele pe care le scriu.
Și cum toate s-au potrivit, chiar ieri ascultam EuropaFM în drum spre lucru și am surprins o intervenție a lui Cătălin Tolontan care a spus niște chestii foarte, foarte interesante și adevărate. Puteți asculta înregistrarea emisiunii aici, dacă selectați data marti, 19 mai, ora 9:15, de la minutul 1:29 până la minutul 4:00
Dacă nu aveți cum să ascultați, o să rezum eu ideile expuse. Cătălin Tolontan vorbea în intervenția sa despre faptul că de 3 luni, pe gsp.ro nu mai sunt permise comentariile discriminatorii de nici un fel. În februarie a scris articolul acesta care explică mai pe larg ce se întâmplă la Gazeta Sporturilor și ce se urmărește prin această moderare asiduă pe care o fac 5 oameni zi și noapte.
Am ajuns la concluzia că e nevoie să facem acest lucru pentru că:
1. Jurnaliștii care citesc tot timpul revărsarea de mizerie din subsolul materialelor încep să se cenzureze, încep să nu mai adopte puncte de vedere radicale sau curajoase pentru că le e teamă de ceea ce urmează în comentarii.
2. Oamenii care citesc comentariile respective ajung să fie îngrețoșați, se încarcă negativ, ajung să nu mai citească nu numai comentariile, să nu mai comenteze ei înșiși, să nu mai creadă în interacțiune și în dezbatere, ceea ce este o mare problemă, și să nu mai dea credit articolului în sine.
3. Cei despre care scrii sau pe care îi intervievezi, din cauza comentariilor murdare, ajung să aibă rezerve în a-ți mai da interviuri sau în a-și exprima curajos punctele de vedere.
Veți putea aduce argumentul că presa din România suge (scuzați-mi limbajul popular) și merită curentată din când în când. Nimic mai adevărat și-s de acord cu argumentul pentru că mă îngrozesc zilnic de inepțiile debitate de așa-ziși jurnaliști de tipul „click aici, o să rămâi prost dacă nu citești.” Totuși, țara asta mai are și jurnaliști adevărați care încă își fac meseria cu pasiune și n-ar trebui băgați în aceeași oală cu toate scursurile care își vând sufletul pe titluri de genul. Și oricum ar fi, comentariile astea, în 80% din cazuri sunt orientate către subiectul articolului decât către cel care scrie. Sau către alți comentatori. Și cred că la comentariile astea se referă Tolontan.
Toate cele 3 puncte enumerate mai sus se aplică și blogurilor personale, culinare, literare, de IT sau orice altă nișă. Pentru că păreri avem toți, însă sunt foarte puțini cei care se opresc să întrebe „de ce spui asta?” sau „ce-ai vrut să spui cu aialaltă” sau să îți dea un argument pentru care nu ai dreptate. Nimeni nu atacă ideea, ci persoana și asta-i cel mai greșit lucru. Recunosc că și eu fac asta de multe ori, dar niciodată nu mă duc pe vreun blog sau pe vreun site și să împroșc cu venin sau să arunc cu roșii. Pentru că am loc de alții pe tot internetul ăsta și dacă nu-mi place ceva, în 90% din cazuri închid și nu mai deschid site-ul ăla în veci.
De 8 ani de când am blogul ăsta, am avut poate 20 de comentarii răutăcioase, cu injurii, cu ocări și cuvinte urâte. 20. Nu mai mult. Nu pentru că le-aș fi moderat, că asta oricum fac și în sufrageria mea nimeni nu vine să facă treaba mare, ci pentru că pur și simplu nu au existat. S-a scris de rău despre mine pe alte bloguri, dar am învățat că nu toată lumea merită atenția mea și sângele rău pe care mi-l fac.
Am sărit de la o idee la alta, poate mi-a lipsit coerența, dar ideea generală a acestui articol e că suntem mult prea liberi în exprimare și nu întotdeauna judecăm cu capul, ci cu prima impresie. Și aruncăm cu vorbe doar pentru că putem, fără să ne gândim sau să ne pese că poate omul ăla care a scris sau despre care e vorba în articol are și el niște motive, un context și poate povestea nici nu-i întocmai cum citim.
Eu îți dau dreptate, pentru ca, desi se spune ca trebuie sa incurajam oamenii sa comenteze, sa se lanseze in discutii pentru a-si dezvolta si un alt punct de vedere, unij habar nu au sa o faca. Ziceam si in postu meu pentru care mi-am luat-o in freza, spun si aici: un comentariu care nu aduce nimic, nici macar ceva constructiv, este o rautate gratuita. Deci da, unii nu ar trebui sa isi bage parerea acolo de unde au iesit ei. Atat timp cat nu ai nici macar curajul (ca sa nu spun c***e) sa iti asumi parerea si te ascunzi sub anonimat, de ce te lansezi in vorbe care fac doar rau?!
Am observat si eu chestia asta pe site-urile de stiri locale (cum ar fi tion.ro). Majoritatea comentariilor sunt de-a dreptul rautacioase, comentatorii sunt foarte agresivi, parca isi varsa toate frustrarile acolo. Se iau de primar, de politisti, de oricine ar reprezenta subiectul articolului, apoi ajung sa se certe intre ei pe niste motive total aiurea. Pareri pozitive abia exista, parca nici nu-ti vine sa zici ceva de bine ca se ia unul de tine imediat.
În primul rând, mahalaua atrage mahala. Ăsta nu e un blog pe/pentru care să te înjure cineva ca la ușa cortului, dar dacă se trezește careva, există moderare. Da, e o muncă în plus dar asta e. Zoso, care e probabil cel mai înjurat blogăr, e cel care atribuie unor articole titlul ”de ce e X bou” – aici să-mi fie cu iertare, dar nu e ceva care să inducă diplomație și rațiune.
M-am cam săturat să aud treaba asta cu exprimarea și cenzura pe bloguri atâta vreme cât blogării fie nu-și dau seama ce prostii spun (uneori), fie nu înțeleg noțiunea de asumare. Ca exemplu pot da un blogăr care comentează investiții din transporturi. Nu știe, nu se documentează, dar își dă cu părerea pentru că, nu-i așa, el poate emite o părere despre orice. Nu-și asumă nimic atâta timp cât el n-are legătură cu transporturile și mai mult, atâta timp cât ăla care are legătură cu ele nu poate face nimic să combată acele păreri superficiale. Că da, tu muncești, semnezi, ai o responsabilitate și vine blogărul și face ceva pe ele. Public.
Hai să trecem peste asta cu ”nu știe nimic despre tine”. Ai scris un articol, am o părere, un punct de vedere, îl scriu, îl susțin, mă cert. Dacă punctul tău de vedere e mai complex sau ai un context, ar trebui ca lucrurile astea să se vadă în articol. Dacă nu poți structura acel articol astfel încât să fie clar și să conțină toate ideile care au stat la baza lui, asta e, dă naștere unor polemici. Prin urmare nu, nu trebuie să știu nimic despre tine ca să-ți scriu rândurile astea.
Chestia cu anonimatul e mai delicată. E știut faptul că oamenii se pot manifesta agresiv știind că sunt protejați de anonimat, dar ai dreptul să faci tu această triere. Partea bună e că, sub protecția anonimatului, poți spune mai multe în unele cazuri fără să fii tras la răspundere pentru ”scurgerile de informații”. Fără să-mi scriu numele îți pot spune că în Piața Libertății au fost prevăzuți inițial 105 arbori – arțar canadian – apoi 80 și s-a ajuns la 50. Dacă trebuie să-ți spun cum mă cheamă probabil n-aș zice-o că na, poate mă întreabă cineva de ce spun asemenea lucruri pe bloguri.
Deranjant nu este ca se comentează contra si neargumentat, ci mai mult felul sub care este formulat comentariul. Acum sincer, ce drept are un necunoscut asupra altui necunoscut?! Desi cele spuse de tine mai sus sunt pe flanc opus cu cele sustinute de Tomata, nimeni nu te va acuza ca ai comentat ca unul din mahala, pentru ca ai o opinie civilizata si argumentata. Cred ca si despre asta e vorba 😀
Deranjant e ”felul sub care este formulat”, dar nimeni nu mă va acuza dacă am comentat ca unul din mahala printr-o opinie civilizată și argumentată. Incoerent.
Poți să-ți spun că nu urmărești un fir logic fie prin ceva de genul ”cred că ești incoerentă din cauza hormonilor, măi femeie”, sau prin ”ori penalizăm forma, ori conținutul – ca principiu general. când e vorba de scris, forma și conținutul sunt interdependente și nu poți vinde brânză bună în burduf de câine”.
Nu neg, tot ce-i posibil, dar cred ca ai inteles ideea 🙂
@ dam – probabil ai dreptate, nu e un blog care sa instige la violenta verbala, cu toate astea, s-au gasit unii care sa n-aiba loc de mine.
ai dreptate si cu tonul articolului care invita la asemenea comentarii. chestia la Zoso e ca isi asuma faptul ca spune lucrurilor pe nume si nu e ipocrit, nu se ascunde dupa deget si isi exprima parerile subiective intr-un mod nu intotdeauna elegant. dar isi asuma.
cand am spus „nu stie nimic despre tine” ma refeream la faptul ca te injura, te porcaie si te face in toate felurile pentru ca nu-i de acord cu tine. ce-ar fi daca ar spune ca „ai spus numai tampenii” in loc de „esti un tampit”? o fi o nuanta de exprimare, dar cum ziceam: se ataca persoana, nu ideea sau prostiile pe care le spune. desigur e usor sa presupui sau sa tragi concluzia ca respectivul e un tampit daca poate gandi asa, dar ce-ar fi sa fim un pic mai diplomati sau civilizati si sa atacam ideea? nici tu nu esti de acord cu mine in comentariul asta, dar cel putin ai avut bunul simt sa-mi spui ca nu esti de acord sau sa vorbesti despre ce-am scris eu, nu sa ma faci pe mine in fel si chip.
Sunt de acord cu moderarea comentariilor.