Cum arată o zi din viața mea de mamă

Am fost întrebată, răspund.

Trezirea se dă în fiecare zi între 7 și 8 de către știm cu toții cine. Că alarma mai sună doar când trebuie să-l duc pe Sotz la aeroport. De multe ori, dacă îmi e foarte, foarte somn, mai dorm un pic cu un ochi deschis, astfel încât să știu că Ada fie caută în dulap, fie în sertare, fie se joacă cu dozele de lapte praf goale, fie cu jucăriile ei, fie chinuie câinele, fie se joacă cu fermoarele unei valize goale care așteaptă să fie dusă în pivniță. Și pentru că e foarte ocupată de dimineață, am înlăturat orice obiect pe care îl poate înghiți, cu care se poate lovi/zgâria, astfel că nu mai avem mânere la Cuteoshenie pentru că le putea deșuruba.

După ce ne trezim de tot, fie eu, fie Sotzu’ trebuie să ducă animalul la plimbare, iar Ada trebuie distrasă pentru că odată ce ușa se deschide, se lasă cu urlete dacă nu iese și ea. Cine rămâne cu ea o schimbă în haine de târât umblat prin casă și o eliberează pe coridor.

Pregătim micul dejun cu ea învârtindu-se printre picioarele noastre sau jucându-se singură sub supravegherea noastră. Mâncăm împreună, distrându-ne la fețele pe care le face când încercăm ceva nou. Cât eu spăl vasele și fac puțină curățenie, se joacă cu Sotzu’, dar deja i se face somn. Sotzu’ pleacă la birou, noi două mergem în dormitor pentru că între 9:30 și 11 e timpul primului somn al zilei. În dormitor petrecem de la 5 minute la jumătate de oră sau o oră, în funcție de cât chef are să se culce. Dar pentru că am învățat lecția, o țin cu mine în sufragerie și ne jucăm până văd că-i pică ochii în gură de somn și știu că nu trebuie să mă chinui mult.

După ce adoarme, iau o carte sau Kindle-ul în mână, pentru că altceva nu prea pot să fac pentru că trebuie să fac liniște, chiar dacă e la două camere distanță. Nu mai doarme ca lemnul ca pe la 3-4 luni. Aș putea să învăț la germană sau să mă uit la un serial. Câteodată mai sortez rufele de spălat sau aranjez ceva prin casă, atentă să nu fac vreun zgomot. Uneori îmi fac manichiura, alteori stau pe net sau scriu articole. Primul somn durează între o oră și trei, deci timp berechet pentru mine.

shutterstock_137814005

Când dă semnalul că s-a trezit (mai nou bate în ușă, dar până să se ridice în două picioare, mă aștepta în vârful patului și mă chema pe limba ei), mă duc la ea, ne drăgălim un pic prin pat, râdem ca apucatele, se joacă cu Ricky, după care o pun în Manduca și mergem cu el afară. Tot atunci mergem și la cumpărături dacă avem ceva de luat de la supermarket-ul de peste drum. Întoarse în casă, dacă trebuie să aspir sau să fac curățenie, o pun în scaunul ei și-o car după mine prin fiecare cameră, ea fiind foarte atentă la mișcarile aspiratorului. Dacă trebuie să gătesc, ne închidem împreună în bucătărie și în timp ce eu pregătesc mâncarea, ea îmi scoate oalele și caserolele din dulap. Uneori mai caută si în dulapul unde e galeata de gunoi, dar mă activez instant. Mai încearcă și la cel unde sunt tăvile, dar sunt prea grele și nu-și bate capul cu ele. În timp ce se face mâncarea, ne alergăm în jurul mesei din camera de zi, printre chiuituri, țipete, urlete, râsete, de zici că-i la nebuni. Și nu suntem decât noi două. „Fugi că te prind” e ca o formulă magică, începe să râdă și să fugă instant. Iar acum, de când merge, chiar încearcă să fugă în două picioare, dar evident că nu-i suficient de stabilă, așa că e mai mult pe jos decât bipedă, dar asta n-o oprește să se distreze la maxim. Eu gâfâi după două ture în jurul canapelei, ea vine și trage de mine.

Când e gata mâncarea, de obicei i se face iar somn, așa că pe la ora 15-16 o mai duc încă o dată în dormitor pentru al doilea somn. Ăsta nu-i la fel de lung ca primul, doar de vreo oră – o oră și jumătate. Se trezește cam în jur de ora 18, înainte să vină taică-său acasă. În timp ce el petrece un pic de timp de calitate cu fiică-sa, eu merg cu câinele la plimbare și când mă întorc, pun masa. Mâncăm împreună, uitându-ne la Jocurile Olimpice. După masă, iar începe joaca, dar în trei sau, uneori doar ea singură în timp ce noi vorbim. Uneori mergem la plimbare cu căruciorul prin cartier, alteori mergem în parc, în oraș.

shutterstock_189358094

În jur de ora 20:30-21:00 spălăm copilul, îi dăm să bea lapte și-l ducem la culcare. În funcție de cine-i de serviciu și de cât îi e de somn, procesul durează între 10 minute și o oră și jumătate. Sau 2 ore dacă tatăl adoarme înaintea copilului și mama vine să îi verifice, îl trezește pe tată și mai stau la taclale încă vreo jumătate de oră până i se face mamei somn. În alte seri, dacă copilul adoarme repede și nu e adormit de tată, părinții se mai uită la un film, dacă au chef, dacă nu, fac planuri, bârfesc, își povestesc ziua unul altuia. Mai citesc un pic și înainte de culcare.

Cam așa arată o zi, fără drumuri, fără program, fără ieșiri. Desigur că joia, sărim peste al doilea somn pentru că de la ora 15 mergem la întâlnirea cu ceilalți bebeluși și cu mamele internaționale, dar la întoarcere, cade la datorie imediat cum o așez în scaunul de mașină. Miercurea de la 11 avem ore de germană, deci primul somn se duce, așa că la plecare se întâmplă la fel, adoarme instant în carucior sau în scaunul de mașină, continuând somnul acasă. În alte zile mergem la muzeu sau în parc tot cu mamele și cu bebelușii, iar în weekend-uri după primul somn, o tăiem toți trei pe undeva, iar copilul adoarme în cărucior, deși nu se odihnește ca acasă și nici nu doarme mai mult de jumătate de oră. Multe zile arată la fel pentru că încercăm să avem o rutină, dar nu ne iese de fiecare dată. Ce-am descris mai sus e rutina pe care am vrea s-o păstrăm, dar nu putem sta numai în casă, mai ales că vara-i scurtă pe aici și ne bucurăm de orice minut cu soare și stăm pe afară. Restul de activități sunt relatate pe blog. 😉

sursa foto: multitasking mom si cool housewife > Shutterstock

8 Comments

  • Ioana

    Vai ce bine era când aveam un singur copil si un program asa, ca al tau. Eram la curent cu toate serialele, citeam, dormeam, făceam curat si mâncare… Acum daca ma lasa stăpânii dorm si eu. Eh nu ma pot plânge, si cu doi fac o grămadă de lucruri, dar era muuult mai simplu cu unul.

  • Tea

    Ce dor imi e de doua somnuri :)) s-au dus acum vreo luna, mai are unul singur la 12-1, care dureaza maaaxim 2h. De fapt n-au durat niciodata mai mult de 3, si la 3 m-am panicat ca ce-are copilul :))
    Avantajul e ca de dimi deschid usa dinspre terasa and he’s freeee, doar ca ma alearga in toata curtea cand eu vreau sa sed pe sezlong si sa stau pe FB, darn this! :)) la fel si dupa pranz, deseori renunt sa-i mai pun altceva decat scutec ca se murdareste cap-coada si mi-e mai usor sa-l asez in cadita la finalul zilei. Tara rules din punctul asta de vedere.
    Maine vine tanti la curatenie si am de gand s-o zbughesc dupa ce culc copilul, sa am si eu 30 min linistite la MiniPrix. Masterplan that is doomed to fail, as always :))

    Power to the super-moms!!

  • Marius

    Noi inca nu am reusit sa-i facem un program de somn, obisnuia sa adoarma imediat dupa baita dar acum sunt zile in care nu mai are stare … culmea, asta se intampla de obicei cand este randul meu sa o adorm 🙂

  • Miruna

    Pfff, cum nu am vazut eu articolul asta pana acuma ?! 🙂
    Deci asa reusesti sa mai si citesti! Tudor rar doarme mai mult se 1h peste zi, deci trebuie sa fiu f organizata.

  • o femeie

    aaa ce dor mi-e de somnul copilului de peste zi… de la 2 ani nu mai doarme la pranz (si inainte era cam o ora maxim) dar duamni ce fain era somnul de la pranz pt mine (ca dormeam si eu macar un pic, acolo 😀 ).

  • DeLuat

    Nu este de loc usor sa cresti un copil, dar cu totii ne dorim si cu totii vom duce pana la capat cresterea la maturitate a unui copil, pana la urma asta este rostul omului pe pamant de a procreea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *